Derept aceia şi noi, greşiţii şi nedestoinicii şi ticăloşii, carii ne-am trudit aicea, noi ne rugăm să ne milcuim [=ne rugăm cu umilinţă] fiecărora carei veţi ceti acicea sau veţi propovedui altora, sau veţi scrie dentru ea ceva, şi unde să [=dacă] veţi afla ceva neisprăvit bine sau greşit, iară voi să dereptaţi, să nu blăstemaţi. Că ne-am nevoit ş-am trudit, iară mintea noastră şi firea doară nu se-au de toate domirit. C-am avut şi noi minte nedestulă şi întunecată cum doară şi pre voi puteţi socoti, derept ce că şi voi înşivă sînteţi oameni cu inimă de ţărînă, ca şi noi, şi cu fire nepricepătoare de toate.

- Din Prefaţa la Cazania a doua (1581) a diaconului Coresi.

accea = monedă de aramă bătută de Ion Vodă cel Cumplit, egală cu un aspru turcesc (akcè)

aes = termen generic folosit pentru aramă sau bronz. Este folosit în numismatică pentru monedele din metale nenobile, cu notaţia AE.

aes grave = monedă de aramă de mari dimensiuni

aes rude = bucăţi de metal brut de vreo 2 kilograme, folosite de romani ca monedă

aes signatum = obiecte - monedă de 1-2 kg, bare de aramă sau bronz pe care erau imprimate diverse reprezentări (un taur - simbol al Italiei, un vultur, Pegas, inscripţia ROMANO etc.). Conform tradiţiei, Servius Tullius, cel de-al şaselea rege al Romei, a pus prima marcă pe lingouri.

altînnik, altîn = unitate monetară de calcul folosită în Rusia medievală, valorînd 6 bani. Numele vine de la cuvîntul altî, care la tătari şi turci ar însemna 6. După 1534 s-a bătut ca monedă, valorînd 3 copeici a cîte 2 denga (bani) fiecare. A fost înlocuit de piesele de 3 copeici. Popular, monedele de 15 copeici erau numite piatialtînnik, adică 5 altîni. "În aceeaşi zi solul a trimis răscumpărarea pentru prizonierul de război [polonezul] două vulpi negre cu burţi şi picioare, în preţ de douăzeci de lani chinezeşti, şase spinări de vulpi argintii în preţ de douăzeci de lani luate din grămadă, fiecare costînd şaptesprezece ruble, zece spinări de vulpi roşii, cîte douăzeci şi şase de altîni şi doi deneci spinarea; în preţ chinezesc, douăzeci de lani." - Nicolae Milescu-Spătaru, Jurnal de călătorie în China (Documentul de stat al soliei ruseşti conduse de Milescu în China).

ambrozian, ambrosino = monedă de aur sau de argint bătută la Milano începînd din secolul al XIII-lea şi pînă prin timpul cînd oraşul a fost condus de familia Sforza. Numele vine de la sfîntul Ambrozie, ocrotitorul oraşului, reprezentat pe monedă. Ambrosino d'oro avea cam 3.5 grame.

anepigraf = fără nici o inscripţie

antoninianus = monedă de argint introdusă de împăratul Caracalla (Marcus Aurelius Antoninus) în anul 215. Era mai mare decît dinarul, avînd 4.7 - 5.3 grame, dar titlul argintului mai scăzut (sub 50 %). Este uşor de recunoscut, de regulă pe antoninian împăraţii poartă coroană radiată iar împărătesele sînt reprezentate cu o diademă în formă de corn lunar şi cu o semilună sub bust. În vremea lui Diocletian titlul se prăbuşise, antoninianul fiind o monedă de bronz argintată sau, în cel mai bun caz, cu urme de argint. Numele original al denarului dublu nu este cunoscut, denumirea antoninian fiind una modernă, convenţională.

aramă = cupru

as = unitate ponderală şi monedă romană. A fost monetizat cam prin secolul I înaintea erei noastre. Sub Augustus asul era o piesă de aramă de aproximativ 11 grame. A avut ca multipli sestertius = 4 aşi şi dupondius = 2 aşi. Ca unitate ponderală, asul era împărţit în 2 semis, 3 triens, 4 quadrans, 6 sextans şi 12 uncia. Multiplii era dupondius - 2, tressis - 3, quincussis - 5 sau decussis - 10 aşi. "Puteţi să mă credeţi: un as ai, un as preţuieşti [adică nimic - expresie proverbială romană]; ai ceva, eşti cineva." - Petroniu, Satyricon, LXXVII.

aspru = monedă bizantină de electrum; mică monedă turcească de argint, accea. Atît denumirea accea cît şi aspru vin de la culoarea alb, în greceşte şi în turceşte; Cetatea Albă este numită Akkerman pe turceşte şi Asprokastron pe greceşte. Asprul a fost utilizat şi la noi: "Atlaz 11 coţi, cîte 285 aspri, fac aspri 3135" - din caietul cu cheltuieli al lui Mircea, fiu al lui Mihnea cel Rău, trăitor în Braşov (Catastih de scule ce am cumpărat, 1508 - 1509).

assarion = denumirea grecească a asului roman, la plural assaria. Numeroase oraşe greceşti (inclusiv Tomis) au bătut assarion şi multipli ai acestuia, valoarea fiind uneori marcată pe monedă prin cifre greceşti, de la A pentru assarion pînă la E pentru 5 assaria. teoretic, un denar roman era echivalent cu 16 assaria.

aureus = monedă romană de aur, valorînd 25 de denari, care a circulat în special în timpul Imperiului. Masa unui aureus a variat în decursul timpului: 9 grame sub Pompeius, 8.2 sub Caesar, 7.8 sub Augustus, 3.4 sub Valerianus, 6.55 sub Diocletianus, 4.54 sub Constantinus I (sub care moneda s-a numit solidus). Subdiviziunile aureusului au fost emise sporadic: semis, triens, quinar. "Iată, ştiu o învîrteală de unde i-a ieşit o mie de denari de aur." - Gaius Petronius Arbiter, Satyricon, XLIV.

avers = faţa monedei sau medaliei. De obicei înfăţişează chipul emiţătorului sau stema ţării. De fapt, în limba latină aversus înseamnă pe partea opusă, întors cu spatele, iar aversum înseamnă partea opusă sau spatele.

ban = monedă medievală de argint bătută în Ţara Românească, echivalentă cu un obol unguresc şi cîntărind cam 0.35 grame; astăzi, leul românesc se împarte în 100 de bani

barbută = monedă de argint austriacă, de 20 de crăiţari. În timpul domniei lui Caragea valora 2.20 lei (după Nicolae Filimon).

băncuţă = nume folosit în Muntenia pentru piesa de 50 de bani de argint, emisă între 1873 şi 1914: "Coana Măndica venise şi-i dase pe furiş o băncuţă, ca să-şi ia covrigi [...]." - I.A. Bassarabescu, nuvela "Muza română".

beşlic = monedă turcească de argint de 5 parale (beş pe turceşte înseamnă 5) din sec. XVIII, care a circulat şi la noi

bilon = aliaj dintre un metal de bază şi argint, folosit pentru monede a căror valoare intrinsecă de obicei era mai mică decît valoarea nominală

blank, blanc = pond monetar, numit şi piatră de visterie, reprezentînd sistemul oficial pentru controlul monedelor de aur străine care circulau şi la noi. "Uite ăsta galben bun, mai greu şi decît blanku; aşa cînd ar fi toţi ..." - Ion Ghica, Moravuri de altădată.

boratincă = monedă poloneză şi lituaniană de aramă de 1.35 grame (şiling sau solidus, după cum scrie pe revers) bătută între 1659 şi 1666 la iniţiativa arendaşului monetar Tit Liviu Boratini, de la care vine şi numele monedei. A fost introdusă în circulaţie la valoarea de 3 solidus la un gros de argint (30 de groşi făceau un zlot), deşi în realitate valoarea intrinsecă era doar de 15% din cea impusă. S-au bătut foarte mulţi astfel de solidus, care au circulat pînă spre mijlocul sec. XVIII.

bracteată = monedă medievală de argint (sec. XII) de mari dimensiuni, foarte subţire, imprimată pe o singură faţă, de multe ori avînd formă concavă. Numele vine de la cuvîntul latinesc bractea, însemnînd foiţă metalică. Împăratul Frederich Barbarossa a scos bracteate avînd aproape 5 centimetri în diametru şi masa de sub 1 gram.

bronz = aliaj pe bază de cupru, cu proprietăţi mai bune decît ale cuprului (de exemplu, este mai rezistent la coroziune). Elementul de aliere poate fi staniul, plumbul sau alt metal. Convenţional, toate monedele ce nu sînt de aur sau de argint sînt considerate bronzuri.

bysantium, bezant = numele latinesc sub care erau cunoscute în Occident monedele de aur bizantine

calp = fals (ban calp)

calpuzan = falsificator de bani

carboanţă, carboavă = monedă rusească de argint de o rublă. Azi, unitatea monetară din Ucraina se numeşte carbovaneţ.

centenionalis = monedă romană de bronz cu puţin argint, bătută în perioada imperială tîrzie, avînd 2-3 grame şi 17-18 mm diametru

cervoneţ = nume dat în Rusia medievală monedelor de aur cu titlu ridicat, în special ducaţilor olandezi (numele vine de la culoarea roşiatică a acestora). Din 1701 ţarul Petru I a bătut monede de aur de 3.4 grame numite cervoneţi. La începuturile URSS 1 cervoneţ făcea 10 ruble, apărînd şi ca bancnote.

chalkos, chalcus = monedă grecească antică de aramă valorînd o optime de obol. Numele înseamnă cupru şi vine de la oraşul grecesc Khalkis.

cistofori = monede de argint emise de Pergam, Smirna, Laodiceea şi de alte oraşe din Asia Mică în secolele II şi I î.e.n., valorînd 3 dinari romani. Numele vine de la reprezentarea unei "cista mystica" (coş de răchită închis cu capac, în care erau ascunse de ochii profanilor obiecte religioase folosite în cadrul misterelor dionisiace) pe avers.

colonat = monedă medievală spaniolă de argint numită şi diricliu sau stîlpar, după cele două coloane - coloanele lui Hercule - de pe stema Spaniei. "Acum priimeşte 200 colonate, preţ al credinţei tale, şi, de ne va ajuta norocul, vei primi şi mai mult." Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul.

constantinat = nume dat unor monede bizantine de aur avînd două personaje considerate a fi sfinţii Constantin şi Elena (se pare că erau împăratul şi Sfînta Maria)

copeică, kopeika = monedă rusească valorînd 1/100 dintr-o rublă; s-au bătut copeici de argint şi de aramă. Numele monedei vine de la cuvîntul rusesc kopia (însemnînd suliţă), pe primele copeici fiind reprezentat un călăreţ înarmat cu o suliţă.

costandă = monedă de argint de trei groşi; denumire folosită în special în Ţara Românească, în Moldova fiind mai uzitat termenul potronic. "Fiiul meu, să nu voeşti a ţi să părea că n-ai vini de păcate. Ci deaca vréme ce ai aur, dă-l săracilor; iar de n-ai aur, tu dă haină, ca să fii şi tu îmbrăcat de Dumnezeu în haine împărăteşti la vrémea judecăţii lui. Iar de n-ai haină, tu dă măcar o costandă sau un ban, să nu te temi, nici să gîndeşti că doară ai dat puţinel, că nu va fi priimit, deaca n-ai avut să dai mai mult." - Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie.

crăiţar, creiţar = monedă de argint bătută din sec. XII în Tirol, numită astfel după crucea de pe revers. Valora iniţial 20 de dinari de Verona, motiv pentru care a fost numit şi zwanziger. În sec. XV un crăiţar valora 4 pfenigi de Viena iar 60 de crăiţari făceau un florin. Crăiţarul a fost bătut în Germania (pînă în 1873) şi în Austria, în aceasta din urmă pînă în 1891. "... şi pedeapsa este gloabă la cutia satului, ce au spre faceri de bine, dela zece creiţari şi pînă la un fiurin hîrtie." - Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele.

cvartling = mică monedă medievală valorînd un sfert de pfenig; "... nici cu cei mai mari şi noi bani ai noştri, ce se bat în crăimea noastră a Ungariei, nici cu alţi bani ai noştri, ce se cheamă cvartling, ca să facă atîta, cît fac banii noştri cei mai mari ..." - Gheorghe Şincai, Cronica românilor, anul 1436, despre dijmele cerute de episcopul Gheorghe Lepeş.

decanummia = monedă bizantină de un sfert de follis sau 10 nummia, purtînd valoarea nominală I (cifra grecească 10)

demifollis = monedă bizantină de jumătate de follis sau 20 de nummia, purtînd valoarea nominală XX sau K (cifra grecească 20)

denarius, denar, dinar = principala monedă romană de argint, de 3,9 grame (1/84 dintr-o libră) în timpul Republicii şi 3,4 grame (1/96 dintr-o libră) în timpul Imperiului. Masa denarului a scăzut iar titlul argintului s-a depreciat în timp, în vremea lui Septimius Severus un denar conţinînd 50% aramă. A fost înlocuit de antoninian. Denarii republicani aveau marcată valoarea nominala, cifra X, deoarece valorau zece aşi. Azi se consideră că primii denari au fost bătuţi în 211 î.e.n.. "De nu voi respecta aceste clauze, să fiu amendată cu o sută de denari" - Petronius Arbiter - Satyricon. "Astfel grăind [Iupiter], porunceşte lui Mercur să cheme numaidecît pe toţi zeii în sobor şi totodată să le aducă la cunoştinţă că, dacă vreunul din nemuritori va lipsi, va avea să plătească o amendă de zece mii de dinari." - Apuleius - Măgarul de aur.

denejka = monedă rusească valorînd jumătate de copeică, bătută între 1849 şi 1867

denga = ban, veche monedă rusească valorînd jumătate de copeică

didrahmă = monedă grecească valorînd două drahme

dinar = monedă medievală de argint; a circulat şi a fost bătută şi în ţările române. Dinarul muntenesc valora 2 bani şi cîntărea cam 0,7 grame.

dinar de aur = monedă de aur arăbească bătută între sec. VII şi XV. Numele vine de la denarul roman. Primul dinar arăbesc a fost bătut la Damasc şi era egal cu un solidus bizantin, valorînd 10 dirhami de argint. Ca toate monedele arăbeşti, şi dinarul este inscripţionat cu versete din Coran (religia musulmană nu permite reprezentarea chipurilor de oameni sau a animalelor). Azi dinarul este unitate monetară în multe ţări arabe.

dirham, dirhem = monedă arăbească de argint, bătută începînd din sec. VII, iniţial cîntărind 3.9 grame şi valorînd o zecime de dinar de aur. Numele monedei vine de la drahma grecească. Au bătut dirhami şi tătarii Hoardei de Aur (sec. XIII), precum şi cei din Crimeea (cărora moldovenii le ziceau tătari crîmleni). Azi dirhamul este monedă divizionară în multe ţări arabe.

diricliu = monedă spaniolă de argint de 8 reali, care a circulat şi la noi. Numită şi colonat sau stîlpar, după cele două coloane - coloanele lui Hercule - de pe stema Spaniei. În timpul domniei lui Caragea valora 12 lei şi 20 de parale (spune Nicolae Filimon în Ciocoii vechi şi noi).

dodecanummia = monedă bizantină de bronz, de mică valoare. Valora 12 nummia şi era marcată cu IB (numărul grecesc 12 = 10 + 2).

dodecar = monedă turcească de aur valorînd 12 lei (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi)

drahmă = monedă grecească antică de argint. "Pregătindu-se a doua zi de plecare, îi dăruiră lui Dryas alte trei mii de drahme ..." - Longos, Dafnis şi Cloe.

drept cerentin = dreptul unui oraş sau provincii de a bate monedă proprie; vine de la numele oraşului Caere din Etruria, aflat la 50 km de Roma (azi Cerveteri), primul căreia Roma i-a acordat acest drept (dar şi dreptul de vot)

dublon = monedă medievală spaniolă de aur de doi escudo. Numită şi pistol. În unele ţări europene monedei de doi pistoli spanioli i se mai spunea dublon. În urma decretului regal din 1849 privind trecerea la sistemul metric în Spania 1 dublon = 5 piaştri de aur = 10 escudo = 100 reali.

dublu gros = monedă de doi groşi

ducat (de argint) = monedă medievală muntenească de argint cîntărind cam 1 gram şi valorînd 3 bani, al cărei prototip era ducatul veneţian de argint bătut începînd cu anul 1202: "Şi i-am dat lui Haneş o slugă de-a mea, să meargă la Braşov, să-mi cumpere pînză, fier, oţel şi una-alta ce-mi mai trebuie, cu alţi ducaţi." - scrisoare (în slavonă) de la Gheorghe Lascăr, cămăraşul lui Vlad Dracul, către pîrgarii şi judele Braşovului, circa 1437.

ducat (de aur) = Monede de aur numite tot ducaţi au fost bătute începînd de prin secolul al XIV-lea de Veneţia şi de alte state europene (inclusiv de Transilvania). Un ducat cîntărea aproximativ 3,5 grame. S-au bătut şi piese foarte mari, de 50 sau 100 de ducaţi: "... Mihai [...] primise în dar de la dînsul un ban de aur mare, pe care erau 10 portrete ale împăratului ..." - Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. Ducatul de aur olandez a fost luat drept etalon de Regulamentul Organic; valora 31 de lei şi 20 de parale (unităţi de calcul).

dupcă, dutcă = nume popular, folosit mai ales în Moldova, al piesei de 50 de bani de argint emisă între 1873 şi 1914.

dupondius = monedă romană egală cu doi aşi, avînd masa de 13,65 grame. Doar un pic mai greu decît asul, se deosebea de acesta (sub Augustus, cel puţin) prin culoarea mai deschisă, fiind făcut din oricalc în loc de aramă. "Dar nu mai aveam nimic la noi în afară de un dublu as, pe care-l ţineam pentru a cumpăra năut şi un soi de bob mai prost." - Petroniu, Satyricon, XIV.

efimoc, efimok = denumirea rusească a talerului (vine de la ioachimstaler, Ioachim pe ruseşte fiind Efim). La 1655 în Rusia s-au contramarcat taleri europeni, dar aceştia au fost retraşi imediat din circulaţie, fiind înlocuiţi cu copeici de argint.

electrum = aliaj natural de aur cu 15-50% de argint, folosit la baterea primelor monede din istorie

escudo = denumirea unor monede spaniole medievale de aur de aproximativ 3 grame, valorînd 350-400 maravedis. Numele vine de la scutul cu stema. Piesa de doi escudo era numită dublon sau pistol. În sec. XIX spaniolii au bătut escudo de argint. Portugalia a bătut şi ea escudo, atît de aur cît şi de argint. Escudo-ul portughez contemporan a fost înlocuit de euro.

exergă = spaţiu aflat pe monedă (sau pe medalie) sub desen sau în jurul acestuia.

ferton, fertun = unitate de masă folosită în vestul Europei de prin sec. al X-lea pentru metalele preţioase, reprezentînd 1/4 dintr-o marcă. Se împărţea în 6 scoţi a cîte doi groşi fiecare. În Polonia făcea un sfert de grivnă. "Aceasta încă le îngăduim, ca banii, carii trebuie să ne plătească, să nu se măsure, fără cu marca de argint carea li-o-a orînduit cel de fericită pomenire, tatăl nostru, Bela, adecă de patru fertoni şi o giumătate a măsurei Sibiului cu denari din Colonia, ca să nu se schimbe în cumpănă. Iară trimişilor de la crăiasca mărime ca să se culeagă banii aceia, în toate zilele cît vor zăbăvi acolo, să li se dea cîte trei sloţi pentru cheltuialele lor." - Gheorghe Şincai, Cronica românilor, anul 1224, privileghion de la regele Ungariei Andrei II.

fiduciar = cu valoare fictivă, bazat pe încredere

filer, filler = numele dat de unguri hellerului; din 1892 a fost egal cu o sutime de coroană, din 1925 cu o sutime de pengo, acum fiind egal cu o sutime de forint, unitatea monetară actuală a Ungariei. "[...] Decheval [...] în batjocură zicîndu-i că de-i vor da romanii fiştecarele cîte doi fileri pe an, va face pace [...]" - Gheorghe Şincai, Cronica românilor, anul 88.

fils, fuls, fulls = numele monedei de aramă bătută de arabi în evul mediu, provenit de la numele follisului bizantin. La început 48 de fuls făceau un dirham. Azi este monedă divizionară în multe ţări arabe.

fişic = teanc de monede înfăşurate în hîrtie. "Domnul Iane [...] cumpăra franci găuriţi şi băncuţe şterse şi le strecura în fişicurile pe care apoi le da cu dobîndă." - I.A. Bassarabescu, nuvela "Casă grea".

florin, florinţ = monedă de aur de ~3,5 grame bătută la Florenţa începînd cu anul 1252, avînd pe o faţă o floare (roşie) de crin, simbol al Florenţei, iar pe cealaltă chipul sfîntului Ioan Botezătorul ; numele mai multor monede medievale de aur sau chiar de argint europene; unitatea monetară folosită în Olanda (florin = gulden) înainte de euro. În evul mediu florinul a fost folosit şi la noi: "[...] i-am dat slugii mele Martin 1000 de florini, ca să plătească arvuna; el a mers cu voi şi mi-a trimis numai 14 măji şi jumătate de aramă şi două poveri de fier şi ceva ovăs." - scrisoare de la Gheorghe Lascăr, cămăraşul lui Vlad Dracul, către pîrgarii şi judele Braşovului, circa 1437.

follis = monedă romană din perioada imperială tîrzie, de bronz, de mică valoare. Follis s-a bătut şi în Imperiul Bizantin, fiind o monedă mare, valorînd 40 de nummia şi marcată cu XXXX sau M (cifra grecească 40).

formă schifată = formă concav - convexă a monedei, datorată procedeului de batere

franc = unitatea monetară franţuzească; multă vreme leului românesc i s-a mai spus şi franc: "Şi Tase scoase sacoul, [...] încheiat pînă sus cu nasturi de sidef cît piesa de cinci franci" - I.A. Bassarabescu, nuvela "Muza română".

franc germinal = franc de aur, definit prin legea dată pe 18 germinal, anul III, conţinînd 0.32258 grame de aur cu titlul de 90%.

funduc, funducliu = monedă turcească de aur, valorînd 22 de lei pe vremea lui Caragea (după Nicolae Filimon)

galben = monedă de aur, în general. În timpul domniei lui Caragea, monedă de aur în valoare de 30 de lei (probabil ducat olandez sau austriac).

gazetă, gazzetta = monedă mică de bilon bătută de Veneţia în sec. XVI-XVII, valorînd doi soldi. Pe monedă era reprezentat Sfîntul Marcu, patronul oraşului, dogele îngenunchiat sau leul Veneţiei, precum şi Isus Hristos. S-au bătut monede de 2, 3, 4 şi chiar 10 gazzetta, fiind mult folosite în comerţul cu Levantul. Primul ziar veneţian (sec. XVII) costa o gazzetta, şi denumirea monedei s-a extins şi asupra acestuia şi apoi asupra tuturor ziarelor. Denumirea gazzetta este probabil un diminutiv de la latinescul gaza, însemnînd comoară, fiind preluat de romani de la greci, care la rîndul lor l-au luat de la persani, la care însemna comoară regală.

gologan = monedă de mică valoare folosită în ţările române (valorînd 3 parale?)

greschl, greşel = monedă germană şi austriacă de aramă valorînd 1/4 dintr-un crăiţar (sau poate 1/3). În Transilvania s-au bătut astfel de piese în 1764 şi în 1765, sub habsburgi.

grivennik = monedă medievală rusească de argint, valorînd 10 copeici

grivnă = unitate ponderală şi unitate monetară de calcul medievală, egală cu o rublă. Folosită în Rusia şi în Polonia. "... iar Dămian găsea tot aşa de repede în jurul său slujbă, întrucît nu uita să sune în palmă trei grivne cu pajură crăiască, pe care poftea să le lepede cuiva, neavînd ce face cu ele." - Mihail Sadoveanu, Fraţii Jderi.

gros, groş = monedă medievală de argint, cîntărind cam 1 gram. "Am fost altă dată întru mare întristare pentru o pagubă de şaizeci de groşi. [...] Acei bani prăpădiţi am să-i aflu pe ceea lume." - Mihail Sadoveanu, Fraţii Jderi.

guinee = monedă englezească de aur, valorînd 21 de şilingi pe la anul 1700. Emisă prima dată în 1662, pentru baterea acestor piese s-a folosit aur adus din Guineea, de unde şi numele monedei.

gulden = denumirea germană a florinului de Florenţa; monedă de aur, mai apoi şi de argint, bătută în mai multe ţări europene. Un gulden de argint valora 2/3 dintr-un taler.

hazna = visterie, tezaurul statului în perioada medievală

heller, heler = mică monedă medievală germană, de argint sau de aramă; în perioada modernă, monedă divizionară în Austria. "Domnul Tănăsică [...] începu să-şi facă vînt cu un evantai de hîrtie, cumpărat cu patruzeci de heleri din gară." - I.A. Bassarabescu, nuvela "Străinul".

hemitartemorion (tritemorion) = minusculă monedă grecească antică valorînd o optime de obol sau 1/48 dintr-o drahmă, bătută în argint sau în aramă

hexagramă = monedă bizantină de argint valorînd 6 silicve şi cîntărind 6.8 grame (în secolul VII)

husăş, husoş = monedă de argint de 20 de crăiţari (sfanţ)

hyperper = monedă bizantină de aur, emisă începînd de pe la anul 1100, în urma reformei monetare a împăratului Alexios I Comnenul; în traducere din greceşte înseamnă "peste pur"; numită şi perper (în latină), iniţial avea cam 4.5 grame şi titlul de 23 de carate. Moneda de argint de 12 groşi emisă de oraşul Raguza în jurul anului 1700 a fost numită şi ea hyperper.

iasic = iasic (izic) şi turá sînt cele două feţe ale unei monede; pe tura se află efigia sau monograma emitentului

icusar, icosar = monedă turcească de aur, de 20 de piaştri ("Doi icusari plătise Mogorocea lui Pavel pentru ciubote". - Ion Creangă). Cuvîntul vine din greceşte, unde eikosi înseamnă douăzeci.

imperial = monedă rusească de aur cîntărind 11.61 grame şi valorînd 10 ruble. Polimperialul valora 5 ruble. Reforma monetară din 1838 a adus valoarea imperialului la 10.3 ruble. Reforma monetară din 1897 a trecut Rusia la etalonul aur, devalorizînd rubla la 66% din valoarea veche, astfel că imperialul a ajuns să facă 15 ruble.

ioachim, ioachimic, ioachimstaler = taler de argint bătut în Boemia, la Joachimsthal, începînd din 1518. Piesa cîntărea aproape 30 de grame. Numele vine de la reprezentarea sfîntului Ioachim de pe avers. "... pe la Nicopol, unde se afla un trup însemnat de turci, care din porunca vizirului rezidiseră cetatea cam sfărîmată de români, cheltuind pentru aceasta mai mult de 70 mii ioachimi." - Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul.

irmilic = monedă turcească de 20 de parale (yirmi pe turceşte înseamnă 20), icosar. "Ioan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele, şi pace bună!" - Ion Creangă, Amintiri din copilărie.

Iuno Moneta = Iunona "cea care avertizează", lîngă al cărei templu de pe Capitoliu s-a construit în 268 î.e.n. un atelier pentru bătut monede de argint. De aici a venit denumirea de monedă.

iuzluc, izluc = veche monedă turcească de argint, valorînd 100 de parale (pe turceşte, yuz înseamnă 100). Un iuzluc făcea 2.5 piaştri.

koson = monedă de aur bătută probabil de regele dac Cotiso. Pe o faţă este inscripţia KOSON şi un consul încadrat de doi lictori iar pe cealaltă o acvilă cu aripile deschise, stînd pe un sceptru şi ţinînd în gheare o cunună la lauri.

krontaler, crontaler = monedă austriacă de argint de 1 taler. În timpul domniei lui Caragea valora 14 lei (Nicolae Filimon). "KARLSBURG - BELIGRAD Înăuntru ocîrmuieşte gheneral ostăşesc, au strînsoare de arme şi fabrică unde să lucrează moneta krontalilor, ţfanţihi şi galbeni." - Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele.

leeuwendaalder (în olandeză) = taler olandez, taler-leu; monedă de argint de aproximativ 75%, cîntărind cam 27 de grame, bătută în partea olandeză a Ţărilor de Jos începînd din secolul al XVI-lea. Primii taler-leu au apărut în 1575, în timpul revoltei împotriva spaniolilor. Aceşti taleri purtau imaginea unui leu rampant, stema Provinciilor Unite ale Ţărilor de Jos. Monedele, care au împrumutat numele animalului şi au dat denumirea monedei actuale a României, au fost bătute în multe provincii şi oraşe olandeze, printre care Dordrecht, Deventer, Kampen, Utrecht şi Zwolle şi au fost foarte mult folosite în comerţul cu Levantul. De la acest taler vine şi denumirea monedei bulgăreşti - leva.

leiţă = monedă măruntă, pe vremea lui Caragea valora 20 de parale; este diminutiv de la leu

lepton = la plural lepta, 1/100 dintr-o drahmă grecească modernă. În Grecia antică, lepta se numeau cele mai mici monede de bronz.

leţcaie, lăscaie = mică monedă turcească de aramă, valorînd jumătate de para

leu = taler olandez, taler-leu, care a circulat la noi în secolele XVI şi XVII; monedă de calcul împărţită în 40 de parale, folosită la noi prin sec. XVIII - "Şi au mai scăzut desetina boierilor, să dè de 10 un leu, şi au rădicat ţigănăritul şi morăritul şi prisăcăritul şi cîrcimăritul, care le scornisă Mihai-vodă" - Ion Neculce despre domnia lui Grigorie-vodă; actuala unitate monetară a României, împărţită în 100 de bani.

listel = cercul proeminent de pe circumferinţa monedei

litra = litron, la plural litrai, unitate de masă şi monedă grecească antică din Sicilia şi din sudul Italiei (Grecia Mare, Magna Graecia). Ca monedă era egală cu o zecime de stater sau o cincime de drahmă. Multipli: dilitron, trilitron (2, 3 litrai). Submultipli: hemilitron, trias, tetras, hexas, onkia (1/2, 1/3, 1/4, 1/6, 1/12). Alte diviziuni: dekonkion, egal cu un obol, pentokion, egal cu un hemiobol. Ca unitate de masă cîntărea 1/240 şi mai tîrziu 1/120 dintr-un talant (~218 grame): "Nu cumva te mîhneşti deoarece cîntăreşti doar atîtea litre şi nu ai trei sute?" - Marcus Aurelius, Către sine.

lot = unitate de masă, cîntărind 1/16 dintr-o marcă. Lotul a fost folosit pentru determinarea fineţii argintului. De exemplu, argint de 12 loţi însemna că o marcă de aliaj conţinea 12/16 argint şi 4/16 alt material, de obicei cupru. "Doi loţi de elefterie [libertate!] fac mai mult ca o majă de aur [o majă are 100 de ocale, adică ~125 de kilograme], că dacă-l turtesc în fabrice, fac dintr-însul lanţuri, cu care leagă pe mulţi." - citat din cartea populară Viiaţa lui Bertoldo, tipărită la Sibiu în 1799.

löwentaler = denumirea germană a talerului olandez, taler-leu; vezi leeuwendaalder

ludovic = monedă de aur franţuzească, bătută de Ludovic al XII-lea şi de succesorii acestuia, de aproximativ 7 grame

mahmudea = monedă de aur turcească, bătută în vremea sultanului Mahmud al II-lea; Iordache Golescu scrie despre oamenii comandantului eterist Sava (1821): "... arnăuţii lui să bătură cu turcii, închizîndu-să în biserica Sfînta Vineri, dă unde, isprăvind gloanţele, băga în puşti mahmudiele ploştite ...". Nicolae Filimon scrie că, pe vremea lui Caragea, valora 38 de lei. Iordache Golescu, în Condica limbii rumâneşti, scrie că o mahmudea făcea 45 de lei vechi.

majă = unitate de măsură pentru masă egală cu 100 de ocale (o oca avînd în Transilvania 1.26 kg), folosită uneori pentru a exprima sume foarte mari. "Împăratul Isaachie Angel ... avînd oaste întreagă şi luînd cu sine cincisprezece măji de aur şi şese zeci de măji de argint ... a ieşit din Ţarigrad cu inimă aprinsă şi împietrită asupra varvarilor ..." - Gheorghe Şincai, Cronica românilor, anul 1195.

mangîr = monedă divizionară turcească, de aramă, folosită în evul mediu. În sec. XVI o accea făcea 16 mangîri. În Moldova Despot vodă a bătut mangîri (oboli) la 1562. "Iar celui ce n-are să dea mult, déde-i chip pre văduvă, să dea preţ de doi mangîri ..." - Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie.

marcă = unitate de masă folosită în vestul Europei de prin sec. al X-lea pentru metalele preţioase. Marca a avut masă diferită în diferite perioade şi în diferite locuri. O marcă reprezenta cam 2/3 dintr-o livră, sau 8 uncii. În ţările germanice marca se împărţea în 4 fertuni sau în 16 loţi. În ţările cu limbi slave se numea grivnă. De prin sec. al XVI-lea marca a fost monetizată. Germania şi Finlanda au renunţat la mărcile proprii în 2002, cînd au trecut la euro. "Besarab aşa a vorbit cu craiul prin soli de omenie: Pentru că voi, domnule al meu şi craiu! aţi lucrat în strîngerea oştilor, munca voastră vi-oi plăti cu şepte mii de marce de argint ..." - Gheorghe Şincai, Cronica românilor, anul 1330, referitor la bătălia de la Posada cu regele Ungariei Carol Robert de Anjou.

matapan = ducat (gros) veneţian de argint, emis pentru prima dată prin 1192, sub dogele Enrico Dandolo.

medalistică = ramură a numismaticii ce se ocupă de studiul medaliilor

milesimă, milezim = dată jubiliară sau comemorativă ce apare pe monede şi medalii; în general, orice dată scrisă în cifre. Mai des întîlnită este forma milesim.

miliarense, miliaresion = monedă romană imperială tirzie, de argint, egală cu o miime din libra de aur (un solidus făcea 14 miliarense); monedă bizantină de argint valorînd două silicve

mină = unitate de masă şi unitate monetară grecească de calcul valorînd 100 de drahme sau 1/60 dintr-un talant. "Soldaţii romani, vînduţi în Ahaia de cătră Anibal, fură răscumpăraţi de cătră ahaieni însuşi pentru soma de 5 mine. Se da obicinuit 20 pînă la 30 mine pentru jucătoarele de instrumente şi pentru fetele menite desfătărilor stăpînilor ..." - Mihail Kogălniceanu, Ochire istorică asupra sclăviei (e introducerea la Coliba lui Moş Toma, de Harriet Beecher Stowe, 1855).

misir = monedă turcească de aur bătută la Cairo, în Egipt (Misr este numele arăbesc al Egiptului). A circulat şi la noi.

monedă fiduciară = bani a căror valoare de circulaţie este bazată pe încrederea publică şi nu pe valoarea intrinsecă

napoleon = monedă de aur franţuzească de 20 de franci bătută de cei doi împăraţi Napoleon

nesfia = monedă turcească de aur, valorînd 4 lei în vremea lui Caragea (Nicolae Filimon)

nomisma = monedă bizantină de aur, emisă în secolele VIII - XII. A moştenit vechiul solidus introdus de împăratul Constantin cel Mare şi, după scăderea titlului (în secolul XI) la 8 carate, a fost înlocuită de hyperper. "--Iară eu robii îi întorc lui, să-mi dea pentru fieştecare suflet o numismă.-- Iară Mavrichie n-a vrut să dea. Iarăşi a cerut caganul să i se dea numai cîte un num pentru fieştecare suflet. Ci împăratul n-a vrut, ba nici patru silicve n-a îngăduit să se dea." - Gheorghe Şincai, Cronica românilor, anul 599 şi 600.

nummia = unitate monetară bizantină şi monedă de bronz apărută în timpul împăratului Anastasius I. 40 de nummia făceau un follis.

obiecte - monedă, obiecte premonetare = diverse obiecte metalice folosite pe post de monedă înainte de apariţia acesteia. Pe teritoriul Dobrogei s-au folosit vîrfuri de săgeată sau obiecte în formă de frunză, turnate din bronz. "Primeşte chiar de pe acum şi pentru totdeauna şapte roabe, douăzeci de cai care au cîştigat premiul la alergări şi douăsprezece trepiede." - Quintus din Smyrna - Războiul Troiei sau sfîrşitul Iliadei, traducere în proză; "Dar mai aduse viteazul o suliţă lungă şi-o puse / Jos şi în preţ de un bou o căldare-nflorată-n podoabe / Încă pe vatră nepusă. - "Homer, Iliada, Cîntul XXIII, 866-868, traducere în metrul original de George Murnu.

obol = monedă grecească antică valorînd 1/6 dintr-o drahmă; monedă medievală de argint valorînd jumătate de dinar. "... i-a comunicat printr-o solie împăratului [Domitianus], în batjocură, că va face pace în viitor numai dacă va primi ca fiecare roman să plătească anual lui Decebal cîte doi oboli" - Petrus Patricius, Istorii, 4. Multiplii obolului grecesc: diobol, triobol, tetrobol (2, 3, 4 oboli). Submultipli: tritartemorion, hemiobol, tetartemorion, hemitartemorion (3/4, 1/2, 1/4, 1/8).

oricalc = aliaj cupru - zinc folosit folosit în antichitate pentru monede. Sub Augustus asul şi dupondius erau aproape egale ca dimensiune şi masă, dar asul era de aramă iar dupondius din oricalc (metal mai scump).

ort = monedă medievală de argint valorînd un sfert de taler "Ştefăniţă-vodă vrînd odată să scoată fumărit pe ţară cîte şase orţi de casă, şi înainte vreme era obicei de da numai cîte un leu de casă, iar Toma vornicul şi cu Iordachi, frate-său, Cantacozineştii nu-l lăsa să-l scoată mai mult decît un leu şi-i dzicé să nu facă obicei nou, că nu-i bine." - Ion Neculce, O samă de cuvinte, XXXIX.

para = monedă de calcul folosită în ţările române, 40 de parale făcînd 1 leu; monedă medievală turcească valorînd 3 aspri

pasir = galben cu dinţii uzaţi, admis la plată, dar considerat de valoare mai mică. "Ia te uită colea, frumuseţe de galben, cînd îl vezi, crezi c-o să treacă şi de blank, şi cînd colo, nici cu pasiri nu merge ..." - Ion Ghica - Moravuri de altădată.

patină = peliculă de oxid pe suprafaţa obiectelor de bronz. Se obţine prin oxidare naturală sau artificială şi poate avea diferite culori. Sînt foarte apreciate monedele antice de bronz cu patină verde (carbonat de cupru).

pecunia = denumire dată de romani monedei în general, provenind din cuvîntul pecus însemnînd turme. Înainte de apariţia monedei vitele serveau ca etalon de valoare. "Zece junci alese, mame a zece viţei care mai sugeau încă, au fost hotărîte de Thetis ca premiu la alergări; erau cele pe care Ahile le luase din munţii Idei." - Quintus din Smyrna - Războiul Troiei sau sfîrşitul Iliadei, traducere în proză.

pecunia maiorina = monedă romană de bronz cu puţin argint, bătută în perioada imperială tîrzie - sec. IV, sub Constantius II şi urmaşii acestuia - avînd cam 7,5 grame şi 20-24 mm diametru

pentanummia = monedă bizantină de o optime de follis sau 5 nummia, purtînd valoarea nominală V sau E (cifra grecească 5)

perper = monedă bizantină de aur, emisă începînd de pe la anul 1100; numită şi hyperper, a circulat şi la noi: "... la fiecare praznic al sfîntului şi de Dumnezeu purtătorului Andonie, o mie de perperi din casa domniei mele şi să se împartă săracilor 300 de perperi, şi 12 burdufuri de brînză şi 12 caşcavale şi [...]" - hrisov al lui Vladislav voievod pentru mănăstirea Vodiţa (1374).

piastru = monedă medievală turcească de argint, valorînd 40 de parale; monedă actuală în mai multe ţări arabe

piatră de visterie = pond monetar, numit şi blank, reprezentînd sistemul oficial pentru controlul monedelor de aur străine care circulau şi la noi. "Pasiri, tot pasiri ... rar pe ici pe colea cîte un blank ..." - Ion Ghica, Moravuri de altădată.

piccolo, picciolo = mică monedă de argint, bătută în diverse state italiene (Veneţia, Florenţa etc.) în evul mediu, numită în latină parvus denarius

pistol = denumirea monedelor spaniole de doi scuzi de aur, avînd cam 6 grame

pitac = monedă rusească de aramă sau de argint de cinci copeici, care a circulat şi la noi. Numele vine de la cuvîntul rusesc piati, însemnînd cinci.

piţulă = numele monedei austro-ungare de 10 crăiţari

pol = monedă de aur (sau bancnotă) de 20 de lei; napoleon

polpoluşka = cea mai mică monedă rusească, valorînd 1/2 poluşka sau 1/8 dintr-o copeică

poltina, poltinnik = monedă rusească de jumătate de rublă

poltorac = monedă medievală poloneză valorînd 1.5 groşi; valoarea era marcată prin cifra arabă 3, care arată că valora 3 jumătăţi de gros (3 polugroşi); pe troiac (piesa de trei groşi, triplu gros) valoarea III era indicată cu cifre romane

poltura = monedă valorînd 1.5 groşi bătută în Ungaria şi în Transilvania

poluşka = veche monedă rusească; în sec. XV valora 1/4 denga (ban) de Novgorod şi 1/2 denga de Moscova. După reforma monetară din 1534, s-a bătut din argint, valorînd un sfert de copeică şi cîntărind 0.17 grame. După 1700 poluşka s-a bătut din aramă.

potronic = monedă medievală poloneză de trei groşi, care a circulat şi la noi. "Găina cîte un leu, oul cîte un potronic, oca de untu cîte doi orţi bătuţi şi un zlot, oca de brîndză cîte doi potronici. Bani ieşisă mulţi în ţară, dar bucate nu era." - scrie Neculce despre foametea din timpul domniei lui Dumitraşco-vodă Catacozino.

proof = monedă bătută cu matriţe speciale, polizată foarte îngrijit, destinată colecţionarilor şi nu circulaţiei

pungă = unitate monetară de calcul folosită în perioada medievală, o pungă valorînd 500 de lei. Ion Neculce scrie despre necazurile lui Duca Vodă cel Bătrîn, care a fost la Ţarigrad după ce a fost pîrît de domnul Munteniei: "Atunce au cheltuit Duca-vodă mulţi bani la Poartă, aproape o mie de pungi de bani. Şi i-au dat turcii şi hătmănia Ocrainei, căftan şi şlic şi buzdugan şi un tui."

quadratum incusum = pătrat adîncit, caracteristic monedelor arhaice

quadrans = monedă romană de un sfert de as; sub Augustus avea cam 2.3 grame. "A pornit de la un as şi era totdeauna gata să scoată cu dinţii şi din gunoi un sfert de as. [...] Cred, pe Hercule, că a lăsat o zdravănă sută de mii de sesterţi, şi toată în bani sunători." - Gaius Petronius Arbiter, Satyricon, XLIII.

quadrigal = monedă republicană de argint valorînd cam un dinar şi jumătate, folosită pentru comerţul exterior; numele vine de la Iupiter în cvadrigă (car cu două roţi, tras de patru cai), reprezentat pe revers

quattrino, quattrini = mică monedă de argint, bătută în diverse state italiene (Veneţia, Florenţa etc.) în evul mediu, valorînd patru piccioli

quinarius, quinar = monedă romană republicană de argint de jumătate de dinar (5 aşi, purtînd cifra V); quinarul de aur era jumătatea unui aureus şi valora 12,5 denari

revers = spatele unei monede, faţa opusă aversului

rubia = monedă turcească de aur (de 5 piaştri?). Două rubiele faceau cît o nesfia. "... aruncai un iermelic./ _ Cît pui pe carte? / _ Iermelicul întreg. / _ Nu se primeşte mai mult de cincizeci parale pe carte! / Atunce mă uitai şi văzui că tot bancul era de o rubie tăietă şi de un sorocovăţ şi jumătate borteliţi, şi că toţi jucătorii pontarisea cu cîte un puişor." - Soirées dansantes (Adunări dănţuitoare), Mihail Kogălniceanu, 1839.

rublă = unitate monetară rusească, împărţită în 100 copeici. În sec. XIII - XV era unitate monetară de calcul, o rublă fiind egală cu o grivnă de Novgorod, cîntărind 204 grame ("... craiul leşescu [...] pus-au zălog la Alixandru vodă Sneatinul şi Colomăia şi toată Pocuţia şi au luat 1000 de ruble de argint." - Grigore Ureche, capitolul despre domnia lui Alexandru vodă cel Bătrîn şi Bun). Din rublă se băteau 200 de dinari. Sub ţarul Petru I rubla - acum monedă de argint - cîntărea 28 de grame, fiind egală cu un taler. Din 1764 şi pînă în 1915 rubla cîntărea 18 grame, adică 4 zolotnik şi 21 doli (inscripţionat pe monede - adică 4.21 zolotnik).

scot = denumirea unei unităţi de masă, 1/24 dintr-o marcă sau grivnă. Un scot era echivalent cu 10 denari sau cu 2 groşi.

scud = denumirea unor monede italiene medievale de argint echivalente talerului (numite şi ducatone), care au pe revers scutul cu stema. Au existat şi scuzi de aur. În statul papal un scud făcea 100 de baiocco, în alte state italiene valora 110-160 soldo. "I se făgădui [lui Mihai] trei mii pedestraşi şi două mii călăreţi, pe care împăratul să-i ţie trei luni cu cîte 24 mii scuzi pe lună." - Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. "Într-aceea acele trei mii de florinţi, prin contractul acesta, aşa se vor împărţi şi ţinea: unui vicar se vor da florinţi 150, la doi profesori, florinţi 250. La opt călugări fl. 800, la două zeci de alumni din Blaj, fl. 700, la trei alumni din Roma, pînă vor fi în colegiul urban De propaganda fide, pe care îi va alege şi numi împăratul, cîte 12 scuduri [din Roma] pentru fieştecare pe lună, socotind un scud în doi zloţi sau florinţi şi 15 creiţari ..." - Gheorghe Şincai, Cronica românilor, anul 1736.

semis, semissis = monedă republicană de aramă de jumătate de as; monedă imperială romană de aur, valorînd jumătate de aureus; monedă bizantină de jumătate de solidus

sestertius, sestert, sesterţ = monedă romană republicană de argint egală cu doi aşi şi jumătate (un sfert de dinar, cîntărind 1,13 grame şi marcată cu semnul de valoare IIS). Dispărut din circulaţie, a fost reintrodus în 89 înaintea erei noastre, cînd era egal cu 4 aşi şi cîntărea 27,3 grame. A dispărut din circulaţie după reforma lui Diocletian. "... Răspunde la numele de Giton. Dacă cineva îl aduce înapoi sau ni-l arată, primeşte o mie de sesterţi." - Petroniu, Satyricon. Pluralul sestertului este ciudat: de la 2 la 1000, sestertii, peste 1000 folosindu-se sestertium, genitivul plural. Mai apoi cuvîntul sestertium = 1000 de sesterţi a devenit substantiv la singular.

set proof = set de monede de calitate proof (bătute cu matriţe speciale şi polizate foarte îngrijit), cîte una din fiecare valoare nominală, emis anual în tiraje reduse de diferite state şi destinat colecţionarilor

sfanţ = monedă austriacă de argint, de 20 de crăiţari. În timpul domniei lui Caragea valora 2 lei (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi). "TRIEŞTI [Trieste, azi în Italia] - Toate feliurimile de verdeţuri şi de legumi sînt cu îndestulare; [...] iar portocalile 20 de un sfanţih" - Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele.

shilling = veche unitate monetară englezească valorînd 1/2 dintr-o liră, adică 12 pence. "În Englitera, domnilor, înainte de a se spori dările cu un singur sheling, ba chiar cu o fracţiune de sheling ..." - Mihail Kogălniceanu, Îmbunătăţirea soartei ţăranilor, 1862.

siclu, shekel, şechel = monedă antică evreiască, des pomenită în Biblie. 50 de sicli făceau o mină, 3000 un talant. Un siclu de argint cîntărea aproximativ 14.5 grame şi făcea patru drahme. "Iar Ioav îi zise: Dar deaca l-ai văzut, căci nu l-ai dat jos şi să-l fi ucis? Iar eu ţe-aş fi dat 50 de sicle de argint şi un brîu. Iar sluga acéia zise: Măcar de mi-ai fi dat şi o mie de sicle de argint, încă nu voi pune mîna mea pre feciorul împăratului." - Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie.

silicva, siliqua = monedă romană tîrzie şi bizantină de argint, valorînd 1/24 dintr-un solidus. "Iarăşi a cerut caganul să i se dea numai cîte un num pentru fieştecare suflet. Ci împăratul [Mavrichie] n-a vrut, ba nici patru silicve n-a îngăduit să se dea. Atunci caganul mîniindu-se, pre toţi robii i-a omorît [...]" - Gheorghe Şincai, Cronica românilor, anul 599 şi 600.

soldo = la plural soldi, cuvînt provenit din latinescul solidus. Monedă medievală italiană de argint. Primii soldo au fost bătuţi la Milano la sfîrşitul sec. al XII-lea şi cîntăreau cam 1.25 g. Războaiele napoleoniene au adus în Italia sistemul monetar franţuzesc, soldo devenind piesa de 5 centime, adică 1/20 dintr-o liră.

solidus = monedă romană şi apoi bizantină de aur

sorcovăţ, sorocovăţ = monedă de argint care a circulat şi la noi (de 20 de crăiţari?); sorok pe ruseşte înseamnă 40 - s-ar putea ca sorocovăţul să fie o monedă rusească - poate moneda de 20 de copeici, care valora 40 de bani (denga)

speţ, speciestaler = monedă de argint austriacă şi bavareză de 1 taler. În timpul domniei lui Caragea valora 12 lei (după Nicolae Filimon).

stamboli = monedă turcească de aur, bătută la Istambul; a circulat la noi în sec. XVIII

stater = monedă grecească de aur sau de argint de două drahme; unitate de măsură pentru masă egală cu 1/50 dintr-o mină.

stil cubist = stil de reprezentare a unor portrete de împăraţi romani, adesea folosit şi pe monede, mai ales între anii 295 şi 310. Fizionomia este marcată prin păr şi barbă, gît masiv şi ochi larg deschişi. Pe monedă efigia se înscrie într-un pătrat.

stîlpar = monedă medievală de argint numită şi diricliu sau colonat

şestac, şustac = monedă medievală poloneză de argint de 6 groşi

talant = unitate de masă şi unitate monetară grecească de calcul valorînd 60 de mine sau 6000 de drahme. Se folosea pentru sumele mari. "Aiax fu măgulit de aceste cuvinte şi, nefiind nimeni care să vrea să se măsoare cu el în luptă, primi doi talanţi de argint lucios." - Quintus din Smyrna - Războiul Troiei sau sfîrşitul Iliadei, traducere în proză; "Aur apoi cîntărind de zece talanţi mai ridică, / Patru lighene mai ia şi-o pereche de lucii tripeduri / - " Homer, Iliada, Cîntul XXIV, 225-226, traducere în metrul original de George Murnu.

taler = monedă medievală de argint, de dimensiune mare. Cînd a apărut primul taler, în 1484, avea valoarea unui gulden de aur, adică 60 de creiţari. În Moldova taleri a bătut numai Despot Heraclid, la 1562 (în 1977 era cunoscut un singur exemplar din acest an!!!) şi 1563: "Mai apoi puse pe ţară greotăţi mari, biséricile dezbrăca, arginturile le lua, de făcea bani şi altile cîte nu au zis ţara că va vedea." - Grigore Ureche. Nicolae Bălcescu scrie în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul: "La începutul lui iulie (1597) el [Mihai-vodă] făcu căutare armiei sale, care era de 15 mii oameni, şi dete de fiecare ostaş cîte 5 talere".

taler-leu = taler olandez (leeuwendaalder în olandeză, löwentaler în germană); monedă de argint de aproximativ 75%, cîntărind cam 27 de grame, bătută în partea olandeză a Ţărilor de Jos începînd din secolul al XVI-lea. Primii taler-leu au apărut în 1575, în timpul revoltei împotriva spaniolilor. Aceşti taleri purtau imaginea unui leu rampant, stema Provinciilor Unite ale Ţărilor de Jos. Monedele, care au împrumutat numele animalului şi au dat denumirea monedei actuale a României, au fost bătute în multe provincii şi oraşe olandeze, printre care Dordrecht, Deventer, Kampen, Utrecht şi Zwolle şi au fost foarte mult folosite în comerţul cu Levantul. De la acest taler vin denumirile monedelor bulgăreşti - leva, posibil şi a celor albaneze - leka.

tarapana = monetărie (termenul apare la Ion Ghica)

tebe = monedă divizionară din Botswana. 100 de tebe fac o .

tetartemorion = foarte mică monedă grecească antică, valorînd 1/24 dintr-o drahmă, adică un sfert de obol, bătută în argint sau în aramă

tetradrahmă = monedă grecească de argint, de 4 drahme

tîmf, tînf, timf = monedă poloneză de 6.72 grame conţinând 50% argint. Deşi argintul valora numai 12 groşi, a avut un curs nominal forţat la 30 de groşi (valoarea XXX groşi era trecută pe monedă). Oraşele germane primeau această monedă doar la valoarea de 18 groşi, echivalînd-o cu un ort. Numele monedei - care, ca orice monedă proastă, s-a menţinut multă vreme în circulaţie - vine de la numele arendaşului monetăriei poloneze sub care s-a bătut prima dată - Andreas Tymff.

ton = nuanţă; tonul este caracteristic monedelor de argint, iar patina monedelor de bronz

troiac = monedă medievală poloneză valorînd 3 groşi, triplu gros; valoarea III era marcată prin cifre romane

triens, tremissis = monedă romană de aur valorînd o treime de aureus; monedă bizantină valorînd o treime de solidus

triobol = monedă grecească valorînd 3 oboli, adică o jumătate de drahmă

tritartemorion (tritemorion) = monedă grecească antică valorînd trei sferturi de obol sau 1/8 dintr-o drahmă, bătută în argint sau în aramă

tult = monedă turcească de argint valorînd 15 parale. "Atunce fiindu domnie nouă, şi viind oşti, şi neavînd cu ce să chivernisi în grabă, trebuind bani, au scos văcăret întăieş dată un tult de vită şi doi orţi de cal, de-au rămas obiceiu pînă astadzi." - scrie Ion Neculce despre începuturile domniei lui Constantin Brâncoveanu.

turá = faţa monedei pe care se află efigia sau monograma emitentului; cealaltă faţă se numea izic (iasic); tura se numea şi pecetea sultanului, pusă (şi) pe monede

ţechin, zecchino = ducat de aur emis de Veneţia începînd din 1284 (sub Giovanni Dandolo) şi pînă în sec. XIX. Ţechinul a concurat pe piaţă florinul de aur al Florenţei. "Prinţul Transilvaniei plătea 15 mii sechini [tribut către poartă]." - Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul (foloseşte o formă provenită din cuvîntul franţuzesc sequin).

ughi, ughiu = monedă ungurească de aur, folosită şi la noi. "Turcii ce vin, tot belacoasă, ceasornici di aur, cai cu şeli, cu rafturi, suti di lei, mii de ughi le dau." - Ion Neculce

victoriat = monedă republicană de argint valorînd cam trei sferturi de dinar, folosită pentru comerţul exterior; numele vine de la Victoria reprezentată pe revers

zermacup = monedă turcească de aur, a circulat şi la noi

zgripţor = monedă austriacă de argint de 1 taler. În timpul domniei lui Caragea valora 12 lei şi 20 de parale (după Nicolae Filimon).

zlot = nume dat la mai multe tipuri de monede de aur care au circulat la noi (tătărăşti, poloneze, ungureşti); monedă turcească de argint de 30 de parale (3/4 lei) - "Iară au scornit un obiceiu nou pe ţară, de-au scos de pogonu de păpuşoiu [...] cîte un zlot, şi de pogonul de tutun cîte 4 lei" - Ion Neculce despre impozitele noi din timpul lui Constantin-vodă sîn Ducăi-Vodă celui bătrîn.

zolotnik = veche unitate rusească de masă; 1 zolotnik = 1/48 dintr-o grivnă = 4,266 grame. Apare pe monedele ruseşti de argint. "Askaniama i-a spus că el ştie că argintul lor este prost, şi într-un lan, la cîntar, trebuie să fie şase cini, ceea ce înseamnă zece zolotnici, însă în fiecare lan acum nu sînt decît nouă cini, iar la al zecelea cin este cositor sau aramă [...]" - Nicolae Milescu-Spătaru, Jurnal de călătorie în China (Documentul de stat al soliei ruseşti conduse de Milescu în China).