Înainte
100 lei 1999 Belgica - Racoviță
Înainte
37 mm diametru, 27 g, argint 92,5%, margine netedă
Avers: într-un cerc liniar, valoarea nominală 100 LEI, ROMANIA, anul 1999 scris de-o parte și de alta a stemei României. Sus un albatros, la stînga doi pinguini, jos un pinguin și o focă iar la dreapta roza vînturilor, literele N de la nord și S de la sud.
Revers: nava Belgica, cu pînzele umflate de vînt, munți înghețați, bustul lui Emil Racoviță, inscripția EXPEDITIA ANTARCTICA BELGICA 1897 - 1899 și cuvîntul EURO într-un cerc de 12 stele. Pe pieptul savantului român scrie EMIL RACOVITA.

Data emisiunii: 25 august 1999

Tiraj maxim: 20.000 de piese


Moneda a fost bătută cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la încheierea expediției antarctice Belgica, la care a participat și marele savant român Emil Racoviță. În anul 1998 Belgia a introdus pe lista aniversărilor UNESCO centenarul expediției navei Belgica. La expediție au participat savanți și cercetători din mai multe țări europene, fiind un exemplu de colaborare internațională. Purtînd pe revers cercul din 12 stele și inscripția EURO, această monedă a fost a fost dedicată și noii monede unice introduse de Comunitatea Europeană în 1999.

Despre Emil Racoviță

Biolog de formație, Emil Racoviță (1868 - 1947) a participat, ca naturalist, la expediția navei Belgica în Antarctica.

Racoviță a fost, între 1900 și 1920, subdirector al stațiunii zoologice marine de la Banyuls-sur-Mer din Franța. Este fondatorul biospeologiei (știință a formelor de viață din peșteri și din pînzele freatice). În 1920 a înființat la Cluj-Napoca primul institut de speologie din lume.

Despre expediția navei Belgica

Între anii 1897 și 1899 s-a desfășurat o expediție belgiană de cercetare în Antarctica. Expediția a fost organizată și condusă de belgianul Adrien de Gerlache, care era locotenent de marină. Tînărul Emil Racoviță, pe atunci în vîrstă de 28 de ani, s-a îmbarcat și el pe vasul Belgica. La această expediție a participat și norvegianul Roald Amundsen, cel care în 1911 a cucerit Polul Sud al planetei. Cercetările în zona antarctică erau foarte periculoase: doi din cei 19 membri au murit în timpul expediției.

Nava Belgica avea 34 de metri lungime, 270 de tone și trei catarge. Nava nu era propulsată numai cu pînze, ci avea și un motor cu abur de 150 de cai putere.

Expediția Belgica a înaintat spre sud cît de mult a fost posibil, și a iernat acolo. S-au efectuat observații meteorologice pentru un an complet, determinîndu-se astfel temperatura medie anuală în Antarctica - prima măsurătoare de acest fel. Au fost descoperite pămînturi noi, care au fost cartografiate, s-au făcut numeroase debarcări, și s-au colectat probe geologice. Au fost descoperite numeroase specii de plante și animale noi pentru știință.

Racoviță a studiat pinguinii din Antarctica. Dar nu numai atît. Iată ce scrie savantul român, cu umorul său fin: „Pinguinii și focele nu erau bune numai ca să ne distreze, în aceste pustiuri înghețate, sau să ne dea subiecte pentru observațiuni biologice. Ne slujeau și ca hrană. Vînătoarea de focă și de pinguin era ceva obișnuit și aș putea spune că orice animal văzut era ca și prins și orice animal prins mergea la bucătărie, dacă nevoia științifică nu cerea stîrvul pentru laborator. Fie că era sortit pentru studii zoologice ori pentru treburile bucătăriei, leșul trecea întotdeauna prin mîinile mele. Tovarășii mei, sub pretextul șubred că eram doctor în științe de la Sorbona și ca atare mai îndemînatec în meșteșugul de a spinteca, au lăsat pe seama mea grija de a împărți focele și pinguinii în bifteck-uri.”. [Racoviță E., Spre sud. Prin Patagonia și spre Polul Sud. Ed. Tineretului, 1959.]


Înapoi la pagina de selecție!