Înapoi
100 lei 2013 - societatea literară Junimea din Iași - 150 de ani de la înființare
Înainte
21 mm diametru, 6.452 g, 90% aur, margine cu zimți
Avers: ROMANIA, valoarea nominală 100 LEI, anul 2013, stema României, un fragment din tabloul realizat în anul 1883, tablou cu fotografiile membrilor Junimii
Revers: portretul și numele întemeietorului „Junimii” - Titu Maiorescu, reprezentat alături de obiectele care-i definesc activitatea în domeniul literaturii: cărțile și pana de scris; inscripția circular㠄SOCIETATEA LITERARA JUNIMEA - 150 ANI”

Data emisiunii: 21 octombrie 2013

Tiraj: 250 de monede


Despre înființarea societății literare Junimea din Iași

Originea „Junimii” se pierde în noaptea timpurilor. Iacob Negruzzi ne încredințează în opera sa „Amintiri din Junimea” [1] că așa își începea întotdeauna discursurile pe care le ținea la banchetele anuale în care se aniversa înființarea societății. Conform mărturiei lui Negruzzi, „Junimea” a fost înființată în prima parte a anului 1864 de cîțiva tineri din Iași interesați de literatură, arte și științe. Cei cinci fondatori sînt Titu Maiorescu (1840-1917), Iacob Negruzzi (1842-1932), Vasile Pogor (1833-1906), Petre P. Carp (1837-1919) și Theodor Rosetti (1837-1923). Ultimul este cel care a propus numele societății.

O dată foarte des acceptată pentru fondarea Junimii este 1863. Aceasta este însă respinsă categoric de Iacob Negruzzi, care arată că în acel an fondatorii nu s-au aflat niciodată simultan în Iași: el s-a întors de la studii pe 25 octombrie 1863, iar Maiorescu plecase spre Berlin cu o zi mai devreme, pentru a se întoarce de-abia pe 4 ianuarie 1864. Anul 1863 este însă acceptat (și acceptabil) deoarece „Junimea” a fost o societate fără statute, unde formele exterioare nu erau la mare preț; ca urmare, prelegerile publice ținute de Maiorescu în 1863 pot fi privite ca manifestări aparținînd de facto viitoarei societăți.

Deși foarte tineri cu toții, inițiatorii Junimii ocupau funcții importante. Toți aveau diplome obținute în străinătate. În primăvara anului 1864 Titu Maiorescu era profesor universitar de filozofie și rector al Universității din Iași, Iacob Negruzzi - profesor de drept comercial la Universitate iar Vasile Pogor și Theodor Rosetti (acesta din urmă fratele Elenei Cuza și deci cumnat cu domnitorul țării, Alexandru Ioan Cuza) - magistrați la Curtea de Apel din Iași.

Despre ședințele Junimii

Ședințele Junimii s-au ținut la început în fiecare vineri (ca zi a Venerei, zeița romană a dragostei, vinerea era a priori considerată o zi favorabilă artelor), o săptămînă acasă la Maiorescu și o săptămînă la Pogor. Casa Pogor există și în prezent, găzduind Muzeul Vasile Pogor, parte a Muzeului Literaturii Române din Iași. Casa în care locuia Maiorescu făcea parte din clădirile de la Mănăstirea Trei Ierarhi, în prezent de mult dispărute. Mai apoi ședințele s-au mutat în ziua de sîmbătă.

Deviza Junimii era „Entre qui veut, reste qui peut” (Intră cine vrea, rămîne cine poate, în limba franceză). Nu era însă chiar așa de simplu. În principiu, trebuia să fii invitat de un membru mai vechi ca să poți lua parte la ședințele Societății. Și trebuia să revii, dacă vroiai să fii considerat junimist. În „Dicționarul Junimei” Iacob Negruzzi prezintă scurte biografii pentru aproximativ 100 de membri, dintre care unii nu au scris nimic, iar alții au participat doar la cîteva ședințe. Tot Negruzzi scrie că pe la ședințele Junimii au trecut cam toate persoanele de vază din Iași.

Junimiștii care nu participau aproape deloc la discuții, dar care așteptau cu nerăbdare cafelele și cozonacul, erau porecliți „caracudă”. După cum se vede, fursecarii și pișcotarii actuali au antecesori iluștri și o tradiție de măcar un secol și jumătate.

Activități junimiste

Prelecțiunile Junimii - cursuri publice pe diferite teme - au început în anul 1864 și s-au desfășurat anual pînă în 1881. Aceste evenimente erau foarte gustate de societatea ieșeană, contribuind enorm la creșterea prestigiului Junimii.

În anul 1865 societatea s-a preocupat de ortografie. Pe atunci Academia Română încă nu exista, limba română fiind scrisă în mod diferit în provinciile istorice. La mare modă era scrierea etimologică, impulsionată mai ales de românii ardeleni. Sistemul ortografic relativ simplu propus de Titu Maiorescu în broșura „Despre scrierea limbei române” (Iași, 1866) a fost adoptat mai întîi de membrii societății iar mai apoi de diverse ziare românești din țară și din străinătate, reprezentînd un prim mare succes al Junimii.

Deși în interiorul societății nu se făcea politică, junimiștii s-au implicat adesea în diverse activități politice. După căderea lui Cuza (Pogor a fost printre conspiratori, și a ajuns pentru o scurtă perioadă prefect al județului) junimiștii au acționat contra separatiștilor moldoveni și pentru aducerea pe tron a principelui Carol.

În 1866 societatea a obținut o tipografie și a înființat chiar o librărie, numit㠄Librăria Societății Junimea”. În prezent „Junimea” este numele uneia din cele mai mari librării din Iași.

Nicu Casu (1839, Citulești, Soroca - 1904), un patriot basarabean, cumpărase o tipografie cu litere latine și încercase să o aducă în Basarabia pentru tipărirea de carte românească. Fiind oprit să treacă peste graniță cu această aparatură periculoasă, „subversivă” într-un imperiu precum cel Țarist, acest patriot a donat-o fără remușcări Junimii. Într-o scrisoare a lui Iacob Negruzzi din 17/29 IX 1865 [1, p. 452] către un prieten, Al. Gregoriady-Bonachi, citim următoarele: „Nepotul lui Pogor, Casu, june basarabean modest, binevoitor și foarte avut, voind a înavuți Basarabia cu o tipografie română ce cumpărase de la Paris, guvernul muscălesc îi refuză deschiderea tipografiei și el dedică tipografia sa societății noastre și așa peste cîteva săptămîni va funcționa o nouă tipografie în Iași, sub numele «tipografia societății Junimea». Pricepi ce enorm avantaj avem posedînd o tipografie fără a scoate capital din pungă.”.

Junimiștii au dorit ca prima carte scoasă în tipografia lor să fie o antologie a poeziei românești, cuprinzînd poezii originale bune, care să poată fie considerate modele. Pentru prima dată în România s-a pus problema modului în care să se judece valoarea unei opere literare, introducîndu-se critica literară. În urma discuțiilor s-au găsit însă prea puține poezii care să satisfacă toate criteriile. Ca rezultat Titu Maiorescu a scris și publicat studiul „Despre poezia română” (O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867), care a stîrnit numeroase polemici în epocă.

Revista Convorbiri literare

În ianuarie 1867 societatea hotărăște să scoată o revistă proprie. Iacob Negruzzi a fost cel ce a propus titlul care a fost acceptat, „Convorbiri literare”, și a fost „căftănit” redactor, funcție pe care a îndeplinit-o singur mai mult de 25 de ani. La început revista apărea de două ori pe lună. După cîțiva ani aparițiile au devenit lunare. O serie nouă a acestei reviste apare la Iași începînd din anul 1996.

Încă din primul an de apariție Convorbirile s-au bucurat de colaborarea lui Vasile Alecsandri, cel mai mare poet român al vremii, care a publicat aici o bună parte din poeziile sale. Poetul de la Mircești a participat la mai multe banchete ale Junimii (unde, evident, s-a plîns că tinerii nu mai știu să bea ca pe vremuri) și a citit din creațiile sale în mai multe ședințe ale societății. Ca o dovadă a aprecierii și respectului de care se bucura Alecsandri, în tablourile cu membrii Junimii poetul este plasat în centru, fotografia sa fiind și mai mare decît a celorlalți.

Banchetele Junimii

O dată pe an Junimea organiza un banchet, cu invitații vesele, unde fiecare participant aducea o mică scriere amuzantă. La banchetul din 1878 a venit de la București Maiorescu împreună cu mai mulți invitați, printre care și Ion Luca Caragiale, care cu această ocazie a citit piesa „O noapte furtunoasă”.

Mihai Eminescu la Junimea

În anul 1870 Mihai Eminescu devine colaborator al Convorbirilor literare, publicînd poeziile Venere și madonă, Epigonii, precum și basmul Făt-Frumos din lacrimă. În 1874, la invitația lui Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu se stabilește la Iași, unde a căpătat postul de bibliotecar al Universității. Eminescu este cel care l-a introdus pe Ion Creangă la Junimea (după Negruzzi, la prima apariție a lui Creangă acesta venea împreună cu Eminescu direct de la cîrciuma Bolta-Rece, unde cei doi gustaseră din belșug vin vechi de Cotnari).

Junimea la București

Titu Maiorescu a fost primul junimist important care s-a mutat la București, eveniment petrecut în anul 1874. Întîlnirile ce aveau loc acasă la Maiorescu se mută acum în casa lui Iacob Negruzzi. Locul lui Maiorescu de „lector oficial” al societății este preluat de Eminescu. În anul 1884 Iacob Negruzzi se mută la Universitatea din București (unde a ocupat Catedra de drept comercial și internațional), luînd cu el și revista Junimii. La București Maiorescu a organizat, împreună cu Negruzzi, ședințe literare după modelul celor de la Iași. După cum arată Negruzzi în amintirile sale, atmosfera unică a ședințelor ieșene nu a putut fi reprodusă în capitala țării, fiind pierdută pentru totdeauna.

Junimea azi

Înainte de 1989 la Casa Pogor încă mai aveau loc ședințe de-ale Junimii, palide copii ale celor din epoca de glorie a societății literare. În prezent la Iași activează o societate culturală numită Junimea '90, care organizează cenaclul Junimea nouă.

Cîteva cariere de junimiști

Mulți din membrii Junimii au fost și mari politicieni.

Petre P. Carp a fost și el președinte al Consiliului de miniștri (prim ministru) și ministru de externe. A fost de mai mult ori deputat și senator, și a lucrat și ca diplomat.

Theodor Rosetti a fost și el ministru și președinte al Consiliului de miniștri. A ocupat și funcția de guvernator al Băncii Naționale, între 1890 și 1895.

Vasile Pogor a fost și el ministru (în anul 1870, numai vreo lună de zile). De mai multe ori a fost primar al orașului Iași.

Nicu Gane (1838-1916) a fost magistrat, prefect, membru al Academiei și mai ales unul din marii primari ai orașului Iași - motiv pentru care bustul său a fost plasat în fața Primăriei, lîngă cel al lui Pogor. A fost deputat și senator, și chiar ministru pentru o scurtă perioadă.

Iacob Negruzzi a ajuns academician, de mai multe ori fiind ales președinte al înaltei instituții.

Generalul Mihail Cristodulo Cerchez (1839-1885) a fost membru al Junimii încă din 1865. S-a remarcat în timpul Războiului de Independență din 1877-1878. Osman-pașa, după încercarea nereușită de a sparge încercuirea de la Plevna, s-a predat lui Cerchez (pe atunci, doar colonel).

Despre Titu Maiorescu

Titu Liviu Maiorescu s-a născut la Craiova, în familia unui profesor de origine transilvăneană. Astfel se explică de ce a fost botezat cu numele marelui istoric roman Titus Livius (59 î.e.n. - 17 e.n.), autorul impresionantei Ab urbe condita (De la fondarea urbei - adică a Romei). A studiat la Viena, iar mai apoi dreptul, literele și filozofia în Germania (în statele Prusia și în Hessen) și la Paris.

Titu Maiorescu a condus Ministerul cultelor și instrucțiunii publice, Ministerul de externe, și chiar întregul guvern, deoarece a ajuns președinte al Consiliului de miniștri (prim ministru). În timpul mandatului său la conducerea guvernului Regatul României a luat parte la al doilea război balcanic. Atunci România a dobîndit orașul Silistra și apoi Cadrilaterul, teritorii ulterior organizate sub forma județelor Durostor și Caliacra. Din cauza acestei acțiuni Titu Maiorescu a fost declarat de comuniști ca imperialist, alături de el fiind criticată dur și Junimea, ca societate reacționară.

Bibliografie

1. Negruzzi I., Scrieri alese. vol. 2, Editura Știința, Chișinău, 1992.


Înapoi la pagina de selecție!