28 mm diametru, 13 g, 99.9% argint, margine cu zimţi anul 2014, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală şi valoarea nominală 100 LEI	bustul poetului, o carte deschisă şi o imagine a pomului vieţii, inscripţia DUMITRU MATCOVSCHI, anii 1939 şi 2013 Data emisiunii: 20 octombrie 2014 Tiraj: 1000 de monede

Moneda face parte din seria Personalităţi.

Despre imaginea de pe monedă

Imaginea de pe monedă pare să fie o aluzie la piesa de teatru „Pomul Vieţii” (1977) a lui Dumitru Matcovschi. Pomul Vieţii este şi un motiv decorativ românesc, întîlnit şi în Basarabia.

Despre Dumitru Matcovschi

Dumitru Matcovschi s-a născut în 1939, într-un sat pe malul Nistrului, Vadul Raşcov, în judeţul Soroca, România. El este, aşa cum reafirmă şi certificatul de autenticitate al monedei, o personalitate emblematică a Mişcării de Eliberare (şi Renaştere) Naţională din Basarabia.

Matcovschi a scris mai ales poezie, dar şi piese de teatru şi proză. În epocă scrierile lui Dumitru Matcovschi au menţinut treaz sentimentul apartenenţei la naţiunea română în sufletele conaţionalilor săi din spaţiul sovietic, pe atunci separaţi politic şi cultural de cei din Ţară. Valoarea mesajului din poeziile sale a atras atenţia cenzurii sovietice, care a interzis volumul de versuri Descîntece de alb şi negru (1969), volum considerat, imediat după apariţie, ca fiind subversiv.

Pentru a înţelege importanţa rolului avut de Dumitru Matcovschi în cadrul luptei de renaştere naţională, este relevant de menţionat accidentul suferit de acesta în mai 1989, într-o periodă de intense frămîntări, în care se crea Frontul Popular din Moldova: o formă civică, avînd valenţe politice, de organizare a luptei românilor din Basarabia. Uniunea Scriitorilor era şi ea implicată, găzduind Congresul de formare a Frontului.

În urma accidentului Dumitru Matcovschi a fost supus unei serii de operaţii chirurgicale pe creier şi a rămas în comă cam jumătate de an, fiind la un pas de moarte. Cei vinovaţi de accidentul de circulaţie - considerat de foarte mulţi ca fiind de fapt un atentat la viaţa scriitorului - nu au fost găsiţi nici pînă în prezent.

Imediat după moartea lui Matcovschi preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Arcadie Suceveanu, a opinat că acest accident a avut în epocă un efect coagulant şi catalizator asupra concetăţenilor poetului: „Drama prin care a trecut el însuşi în 1989, tragicul eveniment a energizat masele, a polarizat în jurul numelui său întreaga suflare românească. În felul acesta a devenit cu adevărat un erou al naţiunii, un simbol de demnitate şi curaj [...]” [2].

Astfel a început seria de accidente inexplicabile, deosebit de grave, avînd drept victime exponenţi ai culturii române din Basarabia, adepţi ai revenirii ei la patria mamă, România. Soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici au murit în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, în apropierea localităţii Coşereni din judeţul Ialomiţa, în urma unui accident rutier din care şoferul şi însoţitorul au scăpat nevătămaţi. Marele poet Grigore Vieru a murit în urma unui accident rutier petrecut în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009 în apropierea satului Dănceni din raionul Ialoveni.

În poezia „Pentru ea”, închinată limbii române de Grigore Vieru, o poezie de mare curaj pentru perioada în care a fost scrisă şi publicată, adică perioada sovietică, se face o trimitere la cazul atentatului la viaţa celuilalt poet de curaj, Dumitru Matcovschi:

„Dumnezeu prima oară

Cînd a plîns printre astre,

El a plîns peste ţară

Cu lacrima limbii noastre.

Pentru ea noi văruim pereţii,

Pentru ea mai sînt răniţi poeţii,

Pentru ea cresc florile visării -

Pentru limba ţării.”.

Poezia „Pentru ea” a fost publicată pentru prima dată pe 24 august 1989 în revista Literatura şi Arta şi a fost cîntată pentru prima dată de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici pe 27 august 1989 (zi supranumită „ziua ce va lumina un veac”), la Marea Adunare Naţională de la Chişinău, unde sute de mii de oameni au cerut ca limba băştinaşilor să fie recunoscută ca limbă de stat.

Dumitru Matcovschi despre România şi despre limba română

Într-un interviu din anul 2012 Matcovschi a declarat pentru săptămînalul „Cuvântul” din Orhei că „... basarabeanul a fost dintotdeauna moldovean la Nistru şi român la Prut, limba noastră a fost şi este limba română, ţara noastră, Patria noastră, a fost şi este România, [...], să vorbim limba mamei, să cinstim datina străbună, să credem într-un Dumnezeu, nu în bezbojnici” [1].

Ofiţer al Ordinului „Meritul Cultural” al României

Pentru lupta sa culturală în serviciul limbii române, preşedintele României i-a conferit lui Dumitru Matcovschi Ordinul „Meritul Cultural” în grad de mare ofiţer. Festivitatea, organizată de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chişinău, a avut loc pe 25 aprilie 2012, în deschiderea festivalului de poezie „Primăvara europeană a poeţilor – 2012”.

Funeralii naţionale

Dumitru Matcovschi a fost înmormîntat cu onoruri militare în satul său de baştină, Vadul Raşcov, ziua fiind declarată zi de doliu naţional în Republica Moldova (29 iunie 2013).

În Republica Moldova, anul 2014 a fost declarat „Anul Dumitru Matcovschi” de către Parlament.

Poezia Basarabia

Una din cele mai cunoscute poezii ale sale, bucurîndu-se de o valoroasă interpretare muzicală prin intermediului artiştilor Gheorghe Ţopa, Lidia Botezatu şi Radu Dolgan, notorie şi acum dar notorie în special în anii Renaşterii Naţionale de dincolo de Prut, este cea numită Basarabia:

BASARABIA

La margine de lume,

venit din vremi bătrâne,

un plai cu dulce nume

înălţător rămîne.

Aici o vatră sfîntă

la sînul ei ne strînge

şi doina cînd se cîntă

o lume toată plînge.

Ne încălzeşte lutul,

ne-alină două ape,

pătimitor – trecutul

într-un oftat încape.

O iarbă-nrourată

ascunde veche rană,

ni-i soarta zbuciumată,

oricînd basarabeană.

Avem un nuc şi-i verde,

şi-n pragul casei creşte,

cu nucul nu ne pierdem,

de moarte ne păzeşte.

La prunci sîntem cu gîndul

şi nu dorim războaie,

noi semănăm pămîntul

şi aşteptăm o ploaie.

Basarabia, Basarabia,

frate şi soră, mamă şi tată,

Basarabia, Basarabia,

scumpă icoană în inimi purtată.

Trecută prin foc şi prin sabie,

furată, trădată mereu,

eşti floare de dor, Basarabie,

eşti lacrima neamului meu.

(19 noiembrie 1986)

Bustul lui Matcovschi a fost adăugat pe Aleea Clasicilor în anul 2019, sculptori fiind Victor Macovei şi Ruslan Tihonciuc.

Bibliografie

1. Iaşcenco T., Dumitru Matcovschi: ”Viaţa este o luptă, cea mai grea din toate”, interviu cu Dumitru Matcovschi publicat în anul 2012 în săptămînalul Cuvântul din Orhei.

2. Ionescu Gabriela., Moartea lui Dumitru Matcovschi - o pierdere imensă pentru cultura şi literatura românească Corespondenţă din 27 iunie 2013 publicată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES.