Înapoi
100 lei 2014 - 75 de ani de la nașterea poetului Dumitru Matcovschi
Înainte
28 mm diametru, 13 g, 99.9% argint, margine cu zimți
anul 2014, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală și valoarea nominală 100 LEI
bustul poetului, o carte deschisă și o imagine a pomului vieții, inscripția DUMITRU MATCOVSCHI, anii 1939 și 2013

Data emisiunii: 20 octombrie 2014

Tiraj: 1000 de monede


Moneda face parte din seria Personalități.

Despre imaginea de pe monedă

Imaginea de pe monedă pare să fie o aluzie la piesa de teatru „Pomul Vieții” (1977) a lui Dumitru Matcovschi. Pomul Vieții este și un motiv decorativ românesc, întîlnit și în Basarabia.

Despre Dumitru Matcovschi

Dumitru Matcovschi s-a născut în 1939, într-un sat pe malul Nistrului, Vadul Rașcov, în județul Soroca, România. El este, așa cum reafirmă și certificatul de autenticitate al monedei, o personalitate emblematică a Mișcării de Eliberare (și Renaștere) Națională din Basarabia.

Matcovschi a scris mai ales poezie, dar și piese de teatru și proză. În epocă scrierile lui Dumitru Matcovschi au menținut treaz sentimentul apartenenței la națiunea română în sufletele conaționalilor săi din spațiul sovietic, pe atunci separați politic și cultural de cei din Țară. Valoarea mesajului din poeziile sale a atras atenția cenzurii sovietice, care a interzis volumul de versuri Descîntece de alb și negru (1969), volum considerat, imediat după apariție, ca fiind subversiv.

Accidentul din 1989

Pentru a înțelege importanța rolului avut de Dumitru Matcovschi în cadrul luptei de renaștere națională, este relevant de menționat accidentul suferit de acesta în mai 1989, într-o periodă de intense frămîntări, în care se crea Frontul Popular din Moldova: o formă civică, avînd valențe politice, de organizare a luptei românilor din Basarabia. Uniunea Scriitorilor era și ea implicată, găzduind Congresul de formare a Frontului.

În urma accidentului Dumitru Matcovschi a fost supus unei serii de operații chirurgicale pe creier și a rămas în comă cam jumătate de an, fiind la un pas de moarte. Cei vinovați de accidentul de circulație - considerat de foarte mulți ca fiind de fapt un atentat la viața scriitorului - nu au fost găsiți nici pînă în prezent.

Imediat după moartea lui Matcovschi președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Arcadie Suceveanu, a opinat că acest accident a avut în epocă un efect coagulant și catalizator asupra concetățenilor poetului: „Drama prin care a trecut el însuși în 1989, tragicul eveniment a energizat masele, a polarizat în jurul numelui său întreaga suflare românească. În felul acesta a devenit cu adevărat un erou al națiunii, un simbol de demnitate și curaj [...]” [2].

Astfel a început seria de accidente inexplicabile, deosebit de grave, avînd drept victime exponenți ai culturii române din Basarabia, adepți ai revenirii ei la patria mamă, România. Soții Doina și Ion Aldea Teodorovici au murit în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, în apropierea localității Coșereni din județul Ialomița, în urma unui accident rutier din care șoferul și însoțitorul au scăpat nevătămați. Marele poet Grigore Vieru a murit în urma unui accident rutier petrecut în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009 în apropierea satului Dănceni din raionul Ialoveni.

În poezia „Pentru ea”, închinată limbii române de Grigore Vieru, o poezie de mare curaj pentru perioada în care a fost scrisă și publicată, adică perioada sovietică, se face o trimitere la cazul atentatului la viața celuilalt poet de curaj, Dumitru Matcovschi:

„Dumnezeu prima oară

Cînd a plîns printre astre,

El a plîns peste țară

Cu lacrima limbii noastre.

Pentru ea noi văruim pereții,

Pentru ea mai sînt răniți poeții,

Pentru ea cresc florile visării -

Pentru limba țării.”.

Poezia „Pentru ea” a fost publicată pentru prima dată pe 24 august 1989 în revista Literatura și Arta și a fost cîntată pentru prima dată de Doina și Ion Aldea-Teodorovici pe 27 august 1989 (zi supranumit㠄ziua ce va lumina un veac”), la Marea Adunare Națională de la Chișinău, unde sute de mii de oameni au cerut ca limba băștinașilor să fie recunoscută ca limbă de stat.

Dumitru Matcovschi despre România și despre limba română

Într-un interviu din anul 2012 Matcovschi a declarat pentru săptămînalul „Cuvântul” din Orhei c㠄... basarabeanul a fost dintotdeauna moldovean la Nistru și român la Prut, limba noastră a fost și este limba română, țara noastră, Patria noastră, a fost și este România, [...], să vorbim limba mamei, să cinstim datina străbună, să credem într-un Dumnezeu, nu în bezbojnici” [1].

Ofițer al Ordinului „Meritul Cultural” al României

Pentru lupta sa culturală în serviciul limbii române, președintele României i-a conferit lui Dumitru Matcovschi Ordinul „Meritul Cultural” în grad de mare ofițer. Festivitatea, organizată de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău, a avut loc pe 25 aprilie 2012, în deschiderea festivalului de poezie „Primăvara europeană a poeților – 2012”.

Funeralii naționale

Dumitru Matcovschi a fost înmormîntat cu onoruri militare în satul său de baștină, Vadul Rașcov, ziua fiind declarată zi de doliu național în Republica Moldova (29 iunie 2013).

În Republica Moldova, anul 2014 a fost declarat „Anul Dumitru Matcovschi” de către Parlament.

Poezia Basarabia

Una din cele mai cunoscute poezii ale sale, bucurîndu-se de o valoroasă interpretare muzicală prin intermediului artiștilor Gheorghe Țopa, Lidia Botezatu și Radu Dolgan, notorie și acum dar notorie în special în anii Renașterii Naționale de dincolo de Prut, este cea numită Basarabia:


BASARABIA


La margine de lume,

venit din vremi bătrâne,

un plai cu dulce nume

înălțător rămîne.

Aici o vatră sfîntă

la sînul ei ne strînge

și doina cînd se cîntă

o lume toată plînge.

Ne încălzește lutul,

ne-alină două ape,

pătimitor – trecutul

într-un oftat încape.

O iarbă-nrourată

ascunde veche rană,

ni-i soarta zbuciumată,

oricînd basarabeană.

Avem un nuc și-i verde,

și-n pragul casei crește,

cu nucul nu ne pierdem,

de moarte ne păzește.

La prunci sîntem cu gîndul

și nu dorim războaie,

noi semănăm pămîntul

și așteptăm o ploaie.

Basarabia, Basarabia,

frate și soră, mamă și tată,

Basarabia, Basarabia,

scumpă icoană în inimi purtată.

Trecută prin foc și prin sabie,

furată, trădată mereu,

ești floare de dor, Basarabie,

ești lacrima neamului meu.

(19 noiembrie 1986)

Bibliografie

1. Iașcenco T., Dumitru Matcovschi: ”Viața este o luptă, cea mai grea din toate”, interviu cu Dumitru Matcovschi publicat în anul 2012 în săptămînalul Cuvântul din Orhei.

2. Ionescu Gabriela., Moartea lui Dumitru Matcovschi - o pierdere imensă pentru cultura și literatura românească Corespondență din 27 iunie 2013 publicată de Agenția Națională de Presă AGERPRES.


Înapoi la pagina de selecție!