Înapoi
10 lei 2009 - 1900 de ani de la inaugurarea monumentului de la Adamclisi
Înainte
37 mm diametru, 31.103 g, argint 99.9%, margine cu zimți
Avers: ROMANIA, valoarea nominală 10 LEI, stema României, anul 2009, trei din metopele de la Tropaeum Traiani, cu imagini din războaiele daco-romane
Revers: imaginea împăratului și numele acestuia TRAIAN, monumentul triumfal de la Adamclisi, așa cum arată azi, după reconstrucția din 1977, inscripțiile TROPAEUM TRAIANI și 1900 DE ANI

Data emisiunii: 21 octombrie 2009

Tiraj: 500 de piese


Despre monumentul de la Adamclisi

Luptele dintre daci și romani purtate în sudul Dobrogei pe la sfîrșitul anului 101 - începutul anului 102 au stat la originea monumentului de la Adamclisi (în turcește Adamclisi înseamnă Biserica Omului), ridicat în anul 109 pe locul unde romanii au dobîndit o victorie importantă. Inscripțiile de pe pereții unui altar din vecinătate cuprind liste cu mii de morți din diferite unități romane (numărul este estimat).

Monumentul Tropaeum Traiani era dedicat zeului Mars Ultor (Marte Răzbunătorul), avînd aproape 39 de metri înălțime și diametrul bazei de aproape 40 de metri. Monumentul are o parte cilindrică terminată sus cu o porțiune conică. Deasupra este un turn hexagonal. În vîrful monumentului se află trofeul propriu-zis. Restaurarea a fost făcută în anii '70, construcția fiind inaugurată în 1977, cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la proclamarea independenței României.

În jurul cilindrului era o friză formată din 54 de metope. Metopa este un element arhitectural dreptunghiular, de obicei ornamentat cu sculpturi, care umple spațiul dintre două triglife ale unei frize de tip doric (triglifă - element ce are aspectul a trei stîlpi). Una din metope se găsește la Muzeul arheologic din Istanbul, 48 în muzeul din Adamclisi, restul s-au pierdut (Giurescu [3, p. 78] scrie că două au căzut în Dunăre în timpul transportului spre București).

Monumentul a fost reprezentat pe monede emise de orașul Tomis în timpul domniei lui Traian (Tomisul, Constanța de azi, se află la doar 60 de kilometri distanță de Adamclisi).

Monumentul de la Adamclisi mai este reprezentat și pe moneda de aur de 1000 de lei din 2001 dedicată împlinirii a 1900 de ani de la începerea primului război daco-roman.

Despre inscripția dedicată zeului Marte

La Tropaeum Traiani s-a găsit și o inscripție ce arată că trofeul a fost închinat zeului Marte Răzbunătorul. Reproducem mai jos textul inscripționat în prezent pe monument, textul completat și o posibilă traducere.


MARTI VLTORI
IMP·CAESAR·DIVI
NERVAE·F·NERVA
TRAIANVS·AVG·GERM·
DACICVS·PONT·MAX
TRIB·POTEST XIII
IMP·VI · COS · V P P
-------- ITV
------------ V
------------ E
Marti Ultori
Imp(erator) Caesar divi
Nervae f(ilius) Nerva
Traianus Aug(ustus) Germ(anicus)
Dacicus pont(ifex) max(imus)
trib(unicia) potest(ate) XIII
imp(erator) VI co(n)s(ul) V p(ater) p(atriae)
[?victo exerc]itu [d(acorum)]
[---- et sarmatar]u[m]
[--------------------]e
Lui Marte Răzbunătorul (îi dedică acest monument) Imperator Cezar, fiul divinului Nerva, Nerva Traian Augustus Germanicus Dacicus, mare preot, tribun al poporului pentru a 13-a oară, aclamat imperator pentru a șasea oară, consul de cinci ori, părinte al patriei, după înfrîngerea armatelor dacilor și sarmaților [----]

Ipostaza de răzbunător a lui Marte - Ultor - a fost introdusă de împăratul Augustus, care urmărea pedepsirea asasinilor lui Cezar. Numele și titlurile lui Traian se citesc și interpretează astfel [2]:
- primul Imperator joacă rolul unui prenume;
- Caesar este un cognomen (supranume) al ginții Iulia, avînd rol de nume de gintă;
- divi Nervae filius arată că Traian era avea origini divine, fiind fiul unui zeu, fiindcă împăratul Nerva - care îl adoptase pe Traian - fusese zeificat după moarte;
- Nerva Traianus era numele lui împăratului după ce fusese adoptat de Nerva;
- Augustus este un titlu cu rol de cognomen;
- Germanicus și Dacicus sînt supranume de onoare, căpătate de Traian ca urmare a victoriilor sale împotriva gemanilor și dacilor;
- pontifex maximus arată deținerea titlului de mare preot (literal, pontifex ar însemna constructor de poduri!);
- tribunicia potestate XIII arată deținerea puterii tribuniciare pentru a 13-a oară (tribunii plebei erau inviolabili pe durata mandatului, iar împărații romani erau întotdeauna și tribuni); al 13-lea tribuniciat al lui Traian a fost în anii 108-109;
- imperator VI arată că Traian fusese aclamat de trupe în urma victoriilor de șase ori;
- consul V arată că împăratul fusese de cinci ori consul;
- pater patriae, părintele patriei, este un titlu de onoare.

Despre personajele de pe metope

Realizarea artistică metopelor este din păcate modestă, exemplu tipic de artă provincială. Niels Hannestad scrie astfel [5]: „În ciuda grandorii monumentale a ansamblului, decorația sculpturală trebuie calificată ca extrem de primitivă. Pare-se că Trofeul a fost înălțat chiar de aceia ce au cîștigat războiul, adică de înșiși soldații romani.”. Deși metopele de la Tropaeum Traiani au fost studiate amănunțit de numeroși istorici și cercetători, nu există încă un acord general privind ordinea originală a acestora, fiind propuse diferite soluții [4]. În afară de romani și de daci, mai sînt reprezentați și aliații dacilor - sarmați roxolani și buri (un neam germanic).

Metopa din partea stîngă a monedei

Soldatul roman poartă o cască (coif) avînd obrăzar și cu protecție pentru ceafă. Se observă de asemenea nervurile de protecție de pe cască. Acestea au fost adăugate de armata romană după primul război cu dacii, pentru o mai bună protecție împotriva armei-simbol a dacilor, sabia curbată [1].

Trunchiul romanului este protejat de o armură de solzi - lorica squamata - avînd mîneci scurte. Pulpele îi sînt protejate de două rînduri de pteruges - bucăți de piele prinse de parte de jos a armurii, ca un fel de șorț. Pentru protejarea antebrațelor de loviturile sabiei dacice romanul poartă mîneci din lamele de tablă, numite în latină manica laminata.

Întreg corpul romanului este apărat de un scut rectangular îndoit pe axa verticală. Se poate vedea și umbo-ul (piesa metalică din centrul scutului). În mîna dreaptă ridicată legionarul ține o sabie - gladius - cu care încearcă să spintece un inamic dac. Teaca sabiei este atîrnată pe laterala dreaptă a corpului (prinsă cu un centiron, așa cum se poate vedea mai clar în alte metope).

Dacul are barbă lungă despărțită în șuvițe, poartă pe cap o bonetă și este îmbrăcat doar cu pantaloni cu falduri. Este înarmat cu o dacă pentru două mîini - falx dacica, cu care încearcă să pareze lovitura de sus în jos a romanului.

Pe metopă mai apare un personaj, care e așezat pe pămînt, îmbrăcat cu tunică și cu pantaloni - poate că tocmai a fost doborît de legionar. Are barbă mare, iar părul îi este reprezentat înnodat în față (așa cum arată istoricul roman Tacitus că purtau germanii suebi [5, XXXVIII]: „Semnul osebitor al acestui neam este că-și dau părul de-a curmezișul capului și-l stîng într-un nod. [...] Aceasta-i toată grija lor de găteală, dar fără nici un gînd vinovat; căci nu ca să iubească sau să fie iubiți se împodobesc ei mai cu multă grijă, ci de ochii vrăjmașilor, ca să pară mai nalți și să bage groaza-n ei, cînd merg la război.”). Este un luptător din tribul burilor, un aliat al dacii.

Metopa din centrul monedei

Soldatul roman este echipat ca și camaradul său din metopa din stînga monedei. Scutul său este rectangular curbat, cu marginea ridicată și cu colțurile întărite. Umbo-ul este de asemenea reprezentat. În mîna dreaptă legionarul ține o sabie (gladius) cu care înjunghie un inamic dac. Teaca sabiei este atîrnată tot pe laterala dreaptă a corpului.

Dacul are barbă lungă, poartă bonetă și este îmbrăcat cu o tunică cu mîneci lungi, cu falduri. Este înarmat cu o dacă pentru două mîini - falx dacica, cu care încearcă să-i crape capul romanului.

Pe metopă mai apare și un luptător bur așezat pe pămînt, cu pieptul gol și doar în pantaloni. Are barbă mare, iar părul îi este reprezentat înnodat în față. Este înarmat cu un fel de băț.

Dacă puneți cursorul peste imagine veți vedea descrierea tuturor acestor elemente.

Metopa din dreapta monedei

Prezintă o scenă asemănătoare cu celelalte două. Un soldat roman luptă cu doi inamici, un dac ce se apără cu un scut oval, și un altul (tot bur?) deja doborît la pămînt.

Reprezentarea opozanților romanilor ca luptînd cu pieptul gol nu reflectă neapărat realitatea. În tradiția artei grecești barbarii erau aproape întotdeauna dezbrăcați, și adesea în posturi care le subliniau inferioritatea. Iar vechii greci și romani considerau pantalonii un obiect de vestimentație tipic pentru barbari.

Friza repetitivă plasată sub metope, figurată și pe monedă, cuprinde vrejuri cu frunze de acant, capete de lup și păsărele.

Despre împăratul Traian

Marcus Ulpius Traianus (53-117 e.n.) s-a născut în orașul Italica din Spania. A fost adoptat de împăratul Nerva și i-a succedat la conducerea imperiului în anul 98, fiind primul împărat născut în afara Italiei. În urma războaielor dacice (101-102 și 105-106) a creat provincia Dacia, în care a inclus o bună parte din regatul lui Decebal. În anii 114-117 a purtat o campanie militară în Orient, pe teritoriul parților. A creat în teritoriile cucerite provinciile Mesopotamia, Asiria și Armenia (abandonate de urmașul său Hadrian). Traian a finanțat mari construcții în special în Roma și în Italia. A ridicat Forul lui Traian, cu biblioteca Ulpia și cu columna, portul de la Ostia, a îndiguit Tibrul, a făcut podul peste Dunăre, la Drobeta, a reparat și extins drumurile din Italia. Fără a renunța la puterile dobîndite de împărații de dinaintea sa, a colaborat cu Senatul la conducerea statului.

Bibliografie

1. Borangic C., O incursiune în arsenalul armelor curbe tracice. Falx dacica. Terra Sebus, I, Sebeș, 2009, p. 43-62.

1. Bounegru O., Introducere în epigrafia latină. Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, 2002.

2. Giurescu C., Istoria românilor. I. Din cele mai vechi timpuri pînă la moartea lui Alexandru cel Bun. Editura BIC All, București, 2007 (reproduce ediția a cincea, 1946).

3. Gramatopol M., Arta imperială a epocii lui Traian. Editura Meridiane, București, 1984.

4. Hannestad N., Monumentele publice ale artei romane. Program iconografic și mesaj. Editura Meridiane, București, 1989.

5. Tacit C., Despre originea și țara germanilor. (traducere de Naum T.) Editura Științifică, București, 1957.


Aceste imagini, asemeni tuturor celorlalte poze de pe site-ul Romanian coins / Monede românești, nu pot fi folosite sub nici un motiv pentru a ilustra licitații sau vînzări și nici nu pot fi afișate pe altă pagină de internet fără acordul proprietarului.


Înapoi la pagina de selecție!