Înapoi
10 lei 2012 - 150 de ani de la unificarea instituțiilor centrale ale României - primul parlament și primul guvern
Înainte
37 mm diametru, 31.103 g, 99.9% argint, margine cu zimți
Avers: ROMANIA, anul 2012, stema României, valoarea nominală 10 LEI, în stînga bustul lui Nifon Rusailă, mitropolit al Ungrovlahiei (al Țării Românești!) și primul președinte al Parlamentului României, în dreapta bustul lui Alexandru Ioan Cuza, inscripțiile MITROPOLITUL NIFON și ALEXANDRU IOAN CUZA
Revers: în cerc liniar o stemă a Principatelor Unite folosită în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, inscripția circulară PRIMUL PARLAMENT AL PRINCIPATELOR UNITE - 150 DE ANI • 1862 •

Data emisiunii: 28 mai 2012

Tiraj: 500 de monede

37 mm diametru, 31.103 g, 99.9% argint, margine cu zimți
Avers: ROMANIA, anul 2012, stema României, valoarea nominală 10 LEI, în stînga bustul lui Barbu Catargiu, primul președinte al Consiliului de Miniștri (funcție echivalentă cu funcția de prim ministru), în dreapta bustul lui Alexandru Ioan Cuza, inscripțiile BARBU CATARGIU și ALEXANDRU IOAN CUZA
Revers: în cerc liniar o stemă a Principatelor Unite folosită în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, inscripția circulară PRIMUL GUVERN AL PRINCIPATELOR UNITE - 150 DE ANI • 1862 •

Data emisiunii: 28 mai 2012

Tiraj: 500 de monede


Despre Nifon, mitropolit al Ungrovlahiei

Nifon Rusailă (1789 - 1875) s-a născut în București, într-o familie de aromâni. Se călugărește la vîrsta de 20 de ani, la mănăstirea Cernica. Ocupă pe rînd posturi tot mai importante în ierarhia bisericească a Țării Românești. De exemplu, în anul 1839 era stareț la mănăstirea Cozia. Este ales mitropolit în anul 1850, iar din 1865 a primit titlul de mitropolit primat al României. Conform cu legiurile vremii, ca mitropolit al țării a fost și președinte al Divanului Ad-hoc al Țării Românești (în 1857) și al Adunării elective din 1859, precum și al primei Adunări comune a Principatelor Unite.

Pe 24 ianuarie 1862 - 3 ani de la alegerea lui Cuza ca domn și al Țării Românești - a avut loc deschiderea sesiunii Camerelor reunite (parlamentului unificat), prin ședința comună a Adunărilor din Moldova și din Țara Românească. În această ședință Bucureștiul a fost proclamat oraș capitală.

A fost înmormîntat cu cinste la Mănăstirea Cernica, în imediata apropiere a bisericii cimitirului. După cum se vede în fotografia din 2006, monumentul a căzut în lipsa de purtare de grijă și uitarea specifică pentru mileniul curent.

Despre Barbu Catargiu (1807 - 1862)

Barbu s-a născut la București, fiind fiul marelui vornic Ștefan Catargiu. A studiat la școala grecească de la Schitul Măgureanu, apoi la Paris. Întors în țară, a ocupat diferite funcții administrative și politice. Nu a luat parte la revoluția de la 1848, dar a fost un susținător al unirii Principatelor Române. În primii ani ai domniei lui Cuza, Barbu Catargiu era cel mai important reprezentant al taberei conservatorilor, ce avea majoritatea în camerele ambelor principate.

La 22 ianuarie 1862 a luat ființă guvernul unic al Principatelor Unite - România - (pînă atunci existau guverne separate în Moldova și în Țara Românească). Președinte al Consiliului de Miniștri a fost numit Barbu Catargiu. Funcția era echivalentă cu funcția de prim ministru.

Guvernul Catargiu a luat măsuri pentru unificarea administrativă și politică a țării. Pe 26 ianuarie ministerele din fostul Principat al Moldovei au fost desființate, fiind înlocuite temporar cu „directorate” [2].

Pe 8/20 iunie 1862 Barbu Catargiu este asasinat lîngă clopotnița Mitropoliei, pe cînd pleca de la o ședință a Adunării (parlamentul își avea sediul în palatul de pe Dealul Mitropoliei). În perioada respectivă conservatorii încercau să treacă o lege rurală care să favorizeze pe marii proprietari (erau doar cîteva mii în întreaga țară) în detrimentul țăranilor. Pentru a sprijini împroprietărirea țăranilor, liberalii radicali au convocat pentru 11 iunie o adunare populară. Catargiu răspunsese unei interpelări parlamentare referitoare la această adunare, pe care guvernul o interzice. Asasinul lui Catargiu a fugit și nu a fost niciodată prins, deși lăsase arma crimei la locul faptei. Nu s-a stabilit clar dacă a fost vorba de o răzbunare sau de o crimă politică, dar în epocă lumea înclina spre ipoteza unei crime politice [2].


Despre stema de pe monede [1]

In dreapta (heraldică a) scutului este plasată acvila cruciată, în stînga un cap pe zimbru (bour) cu stea cu cinci vîrfuri între coarne. Acvila nu este încoronată, și nici nu poartă însemnele puterii - spadă și sceptru - în gheare. Scutul are cartierele 1 și patru albastre, cartierul 2 roșu și 3 de aur, și este timbrat cu o coroană închisă. Este sprijinit de doi delfini afrontați și de două stindarde legionare romane, ce poartă inscripționate cu cifre romane V și XXIV, datele dublei alegeri a lui Cuza ca domn în Moldova și în Țara Românească. Scutul este plasat sub un pavilion căptușit cu blană de hermină, cu franjuri și cu ciucuri, cu coroană închisă deasupra.

Stema nu a fost adoptată oficial. Diferitele decrete date de Cuza în anii 1861, 1862, 1863 etc. pentru fixarea stemei nu au fost complete, lipsindu-le reguli exacte de reprezentare a culorilor și a mobilelor heraldice, așa că au existat mai multe variante ce au fost folosite în paralel.

Bibliografie

1. Dogaru Maria, Heraldica României. Editura JIF, București, 1994.

2. Giurescu C., Viața și opera lui Cuza vodă. Editura Științifică, București, 1966.


Înapoi la pagina de selecție!