Înapoi
set 1 leu, 10 lei şi 100 lei 2016 - guvernatori ai Băncii Naţionale a României - Ion I. Câmpineanu, Mihail Manoilescu, Ion I. Lapedatu
Înainte
37 mm diametru, 23.5 g, tombac cuprat, margine cu zimţi
Avers: ROMANIA, valoarea nominală 1 LEU, stema României, anul 2016, Cabinetul Guvernatorului - sală din palatul BNR (imagine de epocă)
Revers: efigiile celor trei guvernatori BNR omagiaţi, inscripţia I. CAMPINEANU - M. MANOILESCU - I. LAPEDATU GUVERNATORI AI BANCII NATIONALE A ROMANIEI

Data emisiunii: 15 aprilie 2016

Tiraj: 150 de monede (numai în seturi)

37 mm diametru, 31.103 g, 99.9% argint, margine cu zimţi
Avers: ROMANIA, valoarea nominală 10 LEI, stema României, anul 2016, Cabinetul Guvernatorului - sală din palatul BNR (imagine de epocă)
Revers: efigiile celor trei guvernatori BNR omagiaţi, inscripţia I. CAMPINEANU - M. MANOILESCU - I. LAPEDATU GUVERNATORI AI BANCII NATIONALE A ROMANIEI

Data emisiunii: 15 aprilie 2016

Tiraj: 150 de monede (numai în seturi)

21 mm diametru, 6.452 g, aur 90%, margine cu zimţi
Avers: ROMANIA, valoarea nominală 100 LEI, stema României, anul 2016, Cabinetul Guvernatorului - sală din palatul BNR (imagine de epocă)
Revers: efigiile celor trei guvernatori BNR omagiaţi, inscripţia I. CAMPINEANU - M. MANOILESCU - I. LAPEDATU GUVERNATORI AI BANCII NATIONALE A ROMANIEI

Data emisiunii: 15 aprilie 2016

Tiraj: 150 de monede (numai în seturi)


Despre Mihail Manoilescu

Mihail Manoilescu s-a născut în anul 1891 la Tecuci. A urmat Liceul Național din Iași. În anul 1915 a absolvit ca șef de promoție Școala Națională de Poduri și Șosele din București. A fost imediat angajat ca inginer la Ministerul Lucrărilor Publice, fiind apoi concentrat în armată. În 1916 a fost transferat la Direcția Munițiilor [1].

După război a ajuns profesor de economie politică la Politehnica din București și guvernator al Băncii Naționale a României. A făcut politică de dreapta, și a fost deputat și ministru de externe.

În calitate de ministru de externe a trăit nemijlocit drama Dictatului de la Viena, impus României de Germania nazistă și de Italia fascistă. În momentele de după ce i s-au prezentat, la Palatul Belvedere, cerințele raptului teritorial al Transilvaniei de Nord-Est în favoarea Ungariei, Mihail Manoilescu și-a pierdut cunoștința (după cum nota ministrul de externe italian Galeazzo Ciano).

A murit ca deținut politic în închisoarea Sighet în 1950, în timpul regimului comunist [5].

Mihail Manoilescu și obuzierul Krupp-Iași

Progresul tehnic al pieselor de artilerie făcuse ca în preajma anului 1900 fortificațiile aproape noi ale Cetății București, la fel ca și fortificațiile liniei Focșani-Nămoloasa-Galați, să își micșoreze mult valoarea militară și importanța tactică. În această situație s-a decis, în august 1914, dezarmarea fortificațiilor amintite, și s-a elaborat un "Plan de completare, transformare și reformare a armamentului, munițiilor și materialului de război" [2].

Transformarea pieselor fixe de artilerie de cetate în piese de artilerie mobile de cîmp a început imediat la Uzinele Wolff din București, și a continuat și după refugiu, la Iași, în Atelierele C.F.R. Nicolina (ale căror clădiri mai există încă). În Moldova și în particular la Iași s-au retras Arsenalul Armatei, Pirotehnica Armatei, Pulberăria Dudești precum și multe alte fabrici din București și sudul țării [2].

Mihail Manoilescu a proiectat (dimensionat și verificat analitic) obuzierul de calibrul 210 mm, Krupp-Iași, model 1888 (1891) / 1918. Țeava obuzierului provenea de la tunurile Krupp scoase din fortificațiile Cetății București, de unde și numele dat acestei piese de artilerie modificate la Iași. Afetul, manșonul de prindere a țevii pe afet și frîna de recul au fost proiectate de Mihail Manoilescu la Iași în perioada 1917-1918, cu efectuarea de multiple calcule de rezistență și dinamice [2]. Asamblarea finală și producția afetului și frînei de recul au fost realizate la Atelierele C.F.R. Nicolina din Iași, unde erau în refugiu Uzinele Wolff [1]. În lipsa posibilităților tehnice în țară, manșonul de prindere a țevii a fost realizat la fabrica Greter, Krivanek & Co din Kiev [2].

Atelierele C.F.R. Nicolina

Atelierele C.F.R. Nicolina, construite în apropierea Rîului Nicolina, au fost înființate în 1892 la Iași sub numele de Atelierele Frumoasa, fiindcă erau plasate nu departe de Mănăstirea Frumoasa, fiind aproape și de calea ferata Iași-Ungheni. Obiectivul acestor ateliere era repararea de locomotive și repararea de vagoane. În preajma războiului aici lucrau în jur de 350 de angajați [2].

Arma rezultată a fost experimentată în dealul Copoului din Iași, în martie 1918.

Iată cîteva caracteristici ale armei:

- greutate: 8450 kg;

- proiectile: obuz românesc de 140 kg sau obuz franțuzesc de 110,5 kg;

- încărcătură: pentru obuzul românesc: 3,4 kg de pulbere, iar pentru obuzul franțuzesc 3,9 kg de pulbere;

- viteza proiectilului; cel românesc, 10,4 m/sec, cel franțuzesc 10,82 m/s [2].

Mihail Manoilescu a publicat în revista bucureșteană ”Buletinul Societății Politecnice” două articole științifice referitoare la acest obuzier, în care a prezentat o mare parte din soluțiile tehnice adoptate și din calculele de proiectare [2]:

- Manoilescu M, Obuzierul de 210 mm, model ”Iași” (cu țeava din cupole). Buletinul Societății Politecnice, an XXXIII, partea tehnică, 1919, p. 210-214;

- Manoilescu M, Obuzierul de 210 mm model ”Iași” (urmare de la p. 214, an XXXIII). Buletinul Societății Politecnice, an XXXIV, partea tehnică, 1920, p. 103.

După cum menționa autorul în descrierea obuzierului, arma realizată la Iași avea masă redusă, fiind ușor de instalat, fiind transportabilă pe roți, unica în epocă avînd această mobilitate raportată la calibru: "... obuzierul de 210 mm Iași este singurul tun de calibru atât de mare - cu afet rigid - trăgând pe roți. Nu cunoaștem nici în artileriile străine o astfel de piesă. În adevăr, tunurile și obuzierele de calibru superior lui 155 mm dacă sunt rigide, adică nu au recul pe țeavă, nu pot trage pe roate" [2].

În prezent obuzierul Krupp - Iași se găsește în curtea Muzeului Militar Național de la București [2], [3]. Se pare că în perioada interbelică (și pînă prin 1960) obuzierul s-a aflat printre piesele de artilerie care au străjuit Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol din București [4].

Centenarul obuzierului Krupp-Iași a fost omagiat în anul 2018 de către Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" și de Primăria Municipiului Iași prin emiterea unei medalii comemorative. Concepția reversului acestei medalii aparține domnului inginer Alexandru Pălii.

Reconstuirile de mai jos:

- obuzier Krupp-Iași în poziție de tragere, în baterie, pe ceață;

- obuzier Krupp-Iași în poziție de tragere, în baterie, pe cer senin;

- Uzinele Nicolina în perioada producerii de obuziere Krupp-Iași, realistă;

- Uzinele Nicolina în perioada producerii de obuziere Krupp-Iași, cu afeturi terminate și plasate în fața corpului principal, realistă;

- Uzinele Nicolina în perioada producerii de obuziere Krupp-Iași, artistică;

sînt prezente pe site-ul Romanian coins / Monede românești prin amabilitatea domnului inginer Alexandru Pălii.

Bibliografie

1. Mihăiță M., Mihail Manoilescu, personalitate marcantă din AGIR. Univers Ingineresc nr. 23, decembrie 2004 (334), accesat martie 2019.

2. Seghedin N. E., Obuzierul Krupp-Iași. Editura Performantica, Iași, 2018.

3. Stroea A., Ghinoiu M., Băjenaru Gh., Barbu F., Dănilă Olga, Enciclopedia artileriei române. Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2014, disponibilă on-line pe site-ul Revistei Forțelor Terestre, accesat martie 2019.

4. ***, Portal:Armata română/Ştiaţi că, accesat martie 2019.

5. ***, Mihail Manoilescu, Wikipedia, accesat martie 2019.


Înapoi la pagina de selecţie!