Înapoi
1 ban, 5, 10 și 50 bani 2005 - 2010
Înainte
valoarea nominală

ROMANIA, anul 2005, două grupuri de cîte 4 stele cu cîte 4 raze, stema României
valoare diametru grosime masa metal muchia
1 ban16.751.62.4oțel placat cu alamănetedă
5 bani18.251.62.78oțel placat cu cuprucu 102 zimți
10 bani20.51.84oțel placat cu nicheltrei grupuri a cîte 20 de zimți
50 bani23.751.96.1cupru 80%, zinc 15%, nichel 5% (alamă)netedă, cu inscripția ROMANIA (de două ori)

Despre noile monede

Seria de monede din 2005 a apărut ca urmare a introducerii leului nou, în urma hotărîrii Băncii Naționale de a denominaliza leul. Operațiunea a fost repede redenumită denominare, parcă pentru a masca sensul exact al cuvîntului. Conform dicționarelor de neologisme, a denominaliza este de origine franceză și înseamnă a reduce valoarea nominală a semnelor bănești, operațiune efectuată în perioade de accentuată depreciere, iar a denomina înseamnă a denumi și este un cuvînt de origine italiană.

Un termen oarecum asemănător este cel de stabilizare monetară, însemnînd ansamblul de măsuri luate de stat pentru întărirea monedei naționale. Stabilizarea se face după ce în prealabil a existat inflație și presupune încetarea emisiunii de sume bănești excedentare și eliminarea surplusului de bani de hîrtie din circulație. Un alt termen este cel de reformă monetară, semnificînd înlocuirea sistemului bănesc sau modificarea unor mari părți ale acestuia. În 1947 s-a făcut stabilizare iar în 1952 reformă monetară. Deosebirile între stabilizare, reformă și denominalizare nu ne sînt prea limpezi. Toate aceste operațiuni s-au soldat cu reducerea valorilor de calcul cu un factor de 20.000:1, de 20:1 și acum de 10.000:1. La stabilizarea din 1947 fiecare cetățean a putut să schimbe personal doar o sumă fixă de bani, sumă depinzînd de ocupația prezentatorului.

1 leu nou este echivalent cu 10.000 de lei vechi, deci moneda de 1 ban este echivalentă cu 100 de lei vechi, monedă care nu mai circula de ceva vreme. Noile monede au intrat în circulație pe 1 iulie 2005. Pînă pe 31 decembrie 2006 vechile piese au putere de circulație, apoi acestea vor putea fi preschimbate la sucursalele BNR. Campania de popularizare a noilor monede și bancnote a început cu mult înainte. De la 1 martie 2005 afișarea tuturor prețurilor s-a făcut în ambele monede.

Desenul monedelor este tare searbăd, depășind în lipsă de inspirație și în platitudine toate monedele românești de pînă acum (pînă și 50 bani 1947 și 1, 3 și 5 bani din 1952 arată mai bine). E greu de crezut că România va scoate vreodată monede mai puțin atractive decît cele din această serie.

Pe site imaginile acestei serii de monede au apărut pe data de 3 iunie 2005, la doar două zile de la punerea setului în vînzare de către BNR. Dispunerea fețelor la acest set este făcută medalistic. Elementele care ornează muchiile pieselor de 10 și 50 de bani nu au o poziție fixă față de fețe. Pe piesa de 50 de bani inscripția de pe cant poate fi așezată pe avers sau pe revers (observație valabilă pentru toate cazurile de inscripții sau ornamente incuse de pe monedele românești apărute pînă în 2015, adică pînă în prezent).

Trecerea la noul leu a fost popularizată și cu ajutorul unei emisiuni filatelice, din care prezentăm mai jos două timbre.

Despre noile monede calitate proof din setul de monetărie pe 2005

Pe 1 august 2005 s-a pus în vînzare setul de monetărie pe 2005, care conține, alături de vechile monede de 1 leu, 100, 500, 1000 și 5000 de lei, și cele patru noi monede. Toate piesele setului sînt executate la calitate proof, deci este vorba de piese diferite față de cele ale celuilalt set de monede de circulație apărut anterior în același an! O piesă de 5 bani al celui de al doilea set este prezentată mai jos, ca exemplu.

Monedă sau monetă?

Noile monede au fost introduse în circulație mai ales prin magazinele mari, unde au sosit împachetate în fișicuri de cîte 50 de piese, așa cum se poate observa în imaginea de mai sus. E interesant de remarcat că pe ambalaj s-a folosit forma mai rară monetă, monete, practic nefolosită nici în vorbirea nici în scrierea curentă, și nu monedă, monede. Dicționarele actuale (MDE, DOOM, DLRC, DEX) notează forma monedă, monede, uneori amintind ca variantă forma monetă. Iată ce scria în anul 1939 despre acest subiect marele lingvist Alexandru Graur: „Monedă vine la noi, ca în toate limbile balcanice, din grecește: moneda, iar acolo, din dialectul venețian (tot moneda). În Italia, cuvîntul este de origine latină: moneta. Acesta era epitetul zeiței Iuno („sfătuitoarea”, de la verbul moneo „a sfătui”). Deoarece în templul zeiței Iuno Moneta se bătea monedă, s-a ajuns să se numească monedele cu numele zeiței.” Mai poate fi amintit că forma românească monetă nu provine neapărat din limba italiană, fiindcă și în rusă se spune moneta.

În afară de varianta de plural monete, care desigur este corectă, există și forma monezi, construită probabil prin analogie cu grămadă, grămezi sau livadă, livezi. Forma monezi, deși neinclusă în dicționare, ocupă cam 30-40% din rezultatele furnizate de Google pentru căutările după cuvintele cheie monede respectiv monezi, deci este foarte răspîndită.

Defecte de batere

Moneda din stînga jos a fost primită ca rest de domnul Gabriel Niculescu, de la care am primit și imaginea. Mulțumim!

Inaginea din dreapta jos a fost primită de la domnul Raicea Ștefănescu I.- Iulian, căruia îi mulțumim.

   

Batere defectuoasă cu linii paralele

Moneda de mai jos a fost gasită în circulație. Liniile sînt vizibile pe ambele fețe, fiind însă mai evidente pe fața cu valoarea nominală.

Imaginile de mai jos au fost primite de la un donator anonim, căruia îi mulțumim. Prezintă o eroare majoră: aversul este rotit spre dreapta cu 90° față de axa reversului - exact ca în imagini. Steaua de la ora 9 este legată de steaua de la ora 3 (matrița a fost crăpată), iar primele două stele de la ora 3 au colțurile unite.

   

Mulțumim mult și domnului Adrian Popovici, care ne-a trimis imagini ale acestui set de monede.


Înapoi la pagina de selecție!