Cea mai bună sursă de informare, atît pentru numismați cît și
                  pentru amatorii de monede românești!
Înapoi
1 leu 1873, 1874, 1876
Înainte
1 leu 1876 - o mare raritate a numismaticii românești
23 mm diametru, 5 g, argint 83.5%, cupru 16.5%, cu zimți
ROMANIA, valoarea nominală 1 LEU, cunună împletită din ramuri de laur și de stejar, cerc perlat exterior
stema României, anul 1876, STERN (numele gravorului) și un portret (semn folosit pentru monedele bătute la Bruxelles), cerc perlat exterior

Tiraj: 4.443.393 monede cu anul 1873

         4.511.607 monede cu anul 1874

            225.000 monede cu anul 1876



Tiraje: 4.443.393 de piese în 1873, 4.511.607 în 1874, 225.000 în 1876.

Imaginile monedelor de argint din 1873 și 1876 de deasupra sînt prezente pe site-ul Romanian coins prin amabilitatea domnului Radu Lissner. Imaginile piesei din 1974 sînt prezente pe site prin amabilitatea unui donator ce a dorit să rămînă anonim.


Despre varianta cu L spart a monedei de 1 leu din 1873

O variantă a monedei de 1 leu 1873, cotată de obicei dublu față de varianta de bază, este așa numita variantă cu „L spart”. Cele două imagini de mai jos capturează foarte bine imperfecțiunea de matriță; au fost puse la dispoziție pentru Romanian coins de către domnul Moise Alexandru-Răzvan.

1 leu 1873 - L spart 1 leu 1873 - L spart

Despre siglele de monetărie folosite pe seria monedelor de argint din 1872-1876

Sigla folosită de monetăria José Allard din Bruxelles, ce apare pe monedele de 50 bani, 1 leu și 2 lei (1872 - 1876), nu este o halteră, așa cum se precizează în literatura de specialitate, ci un portret. Acest lucru se poate observa numai pe monedele aflate într-o stare de conservare excepțională. Este interesant de observat că portretul diferă în funcție de valoarea monedei și de anul emisiunii.

Informațiile despre sigla monetăriei și imaginile detaliate sînt prezente pe site-ul Romanian coins prin amabilitatea domnului Radu Lissner.

Domnul J. M. ne informează că sigla prezentată în imaginile de mai jos nu este o față oarecare, ci este chipul arhanghelului Mihail, patronul orașului Bruxelles. Chipul apare pe multe monede bătute la Bruxelles, fiind folosit ca marcă pentru monede timp de cîteva secole, mai ales în perioada medievală.

În imaginea de mai jos sînt prezentate detalii de pe monedele de 50 bani 1873, 2 lei 1873 și 2 lei 1876 (de la stînga la dreapta).

sigla monetăriei José Allard din Bruxelles - detalii de pe monedele de 50 bani 1873, 2 lei 1873 și 2 lei 1876 (de la stînga la dreapta)

Despre retragerea din circulație a monedelor străine care circulau în România

În luna mai a anului 1873 un decret al ministrului de Finanțe Petru Mavrogheni scade cursul monedelor străine care circulau în România și anunță că începînd cu 1 decembrie acestea „nu vor mai fi primite la casele publice pe nici un preț”. În cartea „Bucureștii de altădată” Constantin Bacalbașa enumeră noile cursuri:

- icoșarul (iermelicul) = 4 lei și 20 de bani

- o jumătate de icoșar (iermelicul) = 2 lei și 10 de bani

- un sfert de icoșar (iermelicul) = 1 leu și 5 de bani

- rubla rusească de argint = 3 lei și 70 de bani

- o jumătate de rublă rusească de argint = 1 leu și 85 de bani

- un sfert de rublă rusească de argint = 92 de bani

- piesa de 30 de copeici = 1 leu și 5 bani

- piesa de 20 de copeici = 50 de bani

- piesa de 15 copeici = 35 de bani

- piesa de 10 copeici = 25 de bani

- sfanțul, piesa de 20 de crăițari vechi = 70 de bani

- jumătate de sfanț, piesa de 10 crăițari vechi = 35 de bani.

Monedele străine au fost astfel înlocuite în circulație cu monedele românești. Rublele și copeicile rusești au mai avut curs legal și obligatoriu în România în timpul Războiului de Independență și vreo doi-trei ani după, pe baza unei legi votate pe 4/16 mai 1877.


Înapoi la pagina de selecție!