23 mm diametru, 5 g, argint 83.5%, cupru 16.5%, cu zimţi ROMANIA, valoarea nominală 1 LEU, cunună împletită din ramuri de laur şi de stejar, cerc perlat exterior	stema României, anul 1876, STERN (numele gravorului) şi un portret (semn folosit pentru monedele bătute la Bruxelles), cerc perlat exterior Tiraj: 4.443.393 monede cu anul 1873          4.511.607 monede cu anul 1874             225.000 monede cu anul 1876

Tiraje: 4.443.393 de piese în 1873, 4.511.607 în 1874, 225.000 în 1876.

Imaginile monedelor de argint din 1873 şi 1876 de deasupra sînt prezente pe site-ul Romanian coins prin amabilitatea domnului Radu Lissner. Imaginile piesei din 1974 sînt prezente pe site prin amabilitatea unui donator ce a dorit să rămînă anonim.

Despre varianta cu L spart a monedei de 1 leu din 1873

O variantă a monedei de 1 leu 1873, cotată de obicei dublu faţă de varianta de bază, este aşa numita variantă cu „L spart”. Cele două imagini de mai jos capturează foarte bine imperfecţiunea de matriţă; au fost puse la dispoziţie pentru Romanian coins de către domnul Moise Alexandru-Răzvan.

Mai jos este prezentată o altă piesă cu L spart, prin amabilitatea domnului C.C. din R.F.G. Domnia sa ne informează că astfel de piese se află de obicei într-o stare „mult sub VF”, şi că „Periculoase-s acele monede albe la culoare, adică curăţate cu cîrpa [...] pt. că L-uri s-au întrerupt în cazuri cînd moneda era tocită bine, deci valoarea era mică”. „Întreruperea se făcea cu flacăra şi sigur, ca să nu se vadă, după operaţie se freca moneda, să primească peste tot aceeaşi culoare şi luciu!”

Despre siglele de monetărie folosite pe seria monedelor de argint din 1872-1876

Sigla folosită de monetăria José Allard din Bruxelles, ce apare pe monedele de 50 bani, 1 leu şi 2 lei (1872 - 1876), nu este o halteră, aşa cum se precizează în literatura de specialitate, ci un portret. Acest lucru se poate observa numai pe monedele aflate într-o stare de conservare excepţională. Este interesant de observat că portretul diferă în funcţie de valoarea monedei şi de anul emisiunii.

Informaţiile despre sigla monetăriei şi imaginile detaliate sînt prezente pe site-ul Romanian coins prin amabilitatea domnului Radu Lissner.

Domnul J. M. ne informează că sigla prezentată în imaginile de mai jos nu este o faţă oarecare, ci este chipul arhanghelului Mihail, patronul oraşului Bruxelles. Chipul apare pe multe monede bătute la Bruxelles, fiind folosit ca marcă pentru monede timp de cîteva secole, mai ales în perioada medievală.

În imaginea de mai jos sînt prezentate detalii de pe monedele de 50 bani 1873, 2 lei 1873 şi 2 lei 1876 (de la stînga la dreapta).

Despre retragerea din circulaţie a monedelor străine care circulau în România

În luna mai a anului 1873 un decret al ministrului de Finanţe Petru Mavrogheni scade cursul monedelor străine care circulau în România şi anunţă că începînd cu 1 decembrie acestea „nu vor mai fi primite la casele publice pe nici un preţ”. În cartea „Bucureştii de altădată” Constantin Bacalbaşa enumeră noile cursuri:

- icoşarul (iermelicul) = 4 lei şi 20 de bani

- o jumătate de icoşar (iermelicul) = 2 lei şi 10 de bani

- un sfert de icoşar (iermelicul) = 1 leu şi 5 de bani

- rubla rusească de argint = 3 lei şi 70 de bani

- o jumătate de rublă rusească de argint = 1 leu şi 85 de bani

- un sfert de rublă rusească de argint = 92 de bani

- piesa de 30 de copeici = 1 leu şi 5 bani

- piesa de 20 de copeici = 50 de bani

- piesa de 15 copeici = 35 de bani

- piesa de 10 copeici = 25 de bani

- sfanţul, piesa de 20 de crăiţari vechi = 70 de bani

- jumătate de sfanţ, piesa de 10 crăiţari vechi = 35 de bani.

Monedele străine au fost astfel înlocuite în circulaţie cu monedele româneşti. Rublele şi copeicile ruseşti au mai avut curs legal şi obligatoriu în România în timpul Războiului de Independenţă şi vreo doi-trei ani după, pe baza unei legi votate pe 4/16 mai 1877.