27 mm diametru, 7.5 g, cupru 79%, zinc 20%, nichel 1%, margine cu zimţi valoarea nominală 20 LEI, anul 1930, acvilă încoronată, cu aripile deschise, ţinînd în cioc o cruce şi în gheare o spadă şi un sceptru, pe pieptul acvilei scut cu monograma încoronată a regelui Carol al II-lea (doi de C), cerc perlat exterior	inscripţia CAROL II REGELE ROMANILOR şi efigia regelui spre stînga, cerc perlat exterior. Sub gît este scris numele gravorului, A. LAVRILLIER Tiraj: 33.000.000 piese

Monetăriile care au bătut 20 de lei 1930 pentru Carol al II-lea Monedele regelui Carol al II-lea din 1930 au fost bătute în mai multe monetării. Monedele bătute la Paris au cornul abundenţei din care curg monede în stînga (semnul monetăriei) şi o aripă în dreapta ca semne distinctive (imaginea din dreapta). Aripa este emblema gravorului şef al monetăriei pariziene, Lucien Bazor. La Royal Mint din Londra s-au bătut monede fără nici o siglă (imaginile de sus). La firma Heaton din Birmingham s-au bătut monede cu sigla H în dreapta anului. Piesele bătute în Birmingham la King's Norton Metal Company au iniţialele K N ca semn distinctiv, de asemenea în dreapta anului (imaginile de mai jos). Imaginea din dreapta şi cele două de mai jos, precum şi informaţia despre baterea tirajului fără semne de monetărie la Londra apar pe site prin amabilitatea domnului Cristian Ciuplea. În MBR se afirmă că la Heaton - Londra s-au bătut două variante, cu sigla H şi fără siglă. Monetăria Heaton a funcţionat întotdeauna la Birmingham, niciodată la Londra. E interesant de observat că numărul de dinţi de pe muchia monedei diferă de la monetărie la monetărie. Sînt 137 de dinţi la piesele bătute la Londra şi 131 la cele bătute la Paris (nu am verificat celelalte variante).

Falsuri ale pieselor de 20 de lei din 1930

În numismatica românească sînt cunoscute numeroase falsuri. Există falsuri în dauna colecţionarilor, cum ar fi replicile monedelor - mărţişor de 1 ban din 1883 şi 1888, replici prezentate ca originale şi destul de răspîndite pe piaţă.

Falsurile în dauna statului sînt mult mai numeroase. E vorba de piese care imitau mai mult sau mai puţin bine emisiunile oficiale, piese care au circulat efectiv. Există falsuri făcute prin batere, prin procedee asemănătoare cu cele folosite la Monetăria statului şi falsuri obţinute prin turnare. Falsurile turnate au suprafaţa poroasă (se observă aşa numitele sufluri) şi detaliile estompate, din cauza limitelor procedeului tehnologic folosit.

De regulă monedele false sînt făcute din alt aliaj şi au alt diametru decît originalele.

În imaginea de mai sus este prezentat un fals, destul de lesne de recunoscut după aspectul efigiei şi după forma tremurată a literelor inscripţiei. În plus, masa piesei false diferă de masa monedei originale. Piesa are doar 7.1 grame în loc de 7.5 grame.

Mai jos sînt imaginile altor două falsuri, primul avînd 6.6 grame iar al doilea 10.37 grame.

Pozele monedelor false de 20 de lei de deasupra au fost puse la dispoziţie pentru Romanian coins de către domnul Moise Alexandru-Răzvan.

Mai jos este prezentată o monedă falsă făcută din plumb, imaginile fiind prezente pe site prin amabilitatea domnului Adrian Popovici.