Înapoi
2 grivne 2015 - Academia Movileană din Kiev - 400 de ani
Înainte
31 mm diametru, 12.8 g, alpaca, margine cu zimți
Avers: stema mică a Ucrainei, UKRAINA, în centru stema Universității „Academia Movileană” din Kiev, sub stemă DVI GRIVNI însemnînd DOUĂ GRIVNE, pe o bandă motto-ul Academiei (în limba latină): TEMPUS FUGIT, ACADEMIA SEMPITERNA, însemnînd TIMPUL CURGE, ACADEMIA ESTE ETERNĂ, în stînga sus logo-ul Băncii Naționale a Ucrainei, în dreapta sus anul 2015.
Revers: vechea clădire a Academiei, trei studenți avînd suluri de pergament în mîini, inscripția NAȚIONALINII UNIVERSITET KIEVO-MOGHILIANSKA AKADEMIIA 400 ROKIV (cu chirilice) însemnînd UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ ACADEMIA MOVILEANĂ DIN KIEV 400 DE ANI

Data emisiunii: 15 septembrie 2015

Tiraj: 35.000 de piese


Moneda a fost emisă de Banca Națională a Ucrainei pentru a aniversa 400 de ani de la înființarea școlii Frăției Ortodoxe din Kiev, precursoare a Academiei Movilene și a Universității Naționale din Kiev. Piesa face parte din seria „Instituții de învățămînt superior din Ucraina”.

Despre Petru Movilă

Petru Movilă (1595 - 1646) a fost fiul lui Simion Movilă. Simion-vodă a domnit mai întîi în Țara Românească (1600-1602), apoi și în Moldova (1606-1607), fiind înmormîntat în ctitoria Movileștilor de la Sucevița.

Potrivit celei de-a V-a legende consemnate de Ion Neculce în scrierea sa „O samă de cuvinte” [7], familia Movilă se trăgea din aprodul Purice: „Ștefan-vodă cel bun, cînd s-au bătut cu Hroit ungurul, [...] au fost cădzut calul cu Ștefan-vodă în războiu. Iară un Purice aprodul i-au dat calul lui. Și nu putè în grabă încăleca Ștefan-vodă, fiind om micŭ. Și au dzis Purice aprodul: <<Doamne, eu mă voi face o moviliță, și vino de te sui pe mine și încalecă >>. [...] Și atuncea au dzis Ștefan-vodă: <<Sărace Purece, de-oi scăpa eu și tu, atunce ți-i schimba numeli din Purice Movilă >>. [...] Și dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul Movileștilor, de au agiunsu de au fost și domni dintru acel neam.”.

Movileștii au dat țării o mulțime de oameni de seamă: Ieremia Movilă, unchiul patern al lui Petru, a domnit în Moldova (1595 - 1606, cu o întrerupere în 1600, cauzată de expediția în Moldova a lui Mihai Viteazul), iar Gheorghe Movilă, alt unchi, a fost episcop al Rădăuților [3]. Trei din frații lui Petru au ajuns și ei să domnească: Mihail și Moise în Moldova, iar Gavril - în Țara Românească. Constantin și Alexandru, veri cu Petru, au domnit de asemenea în Moldova [4].

După moartea tatălui și după ce familia sa a pierdut puterea în Moldova, Petru a ajuns în Polonia, împreună cu mama și cu frații săi, intrînd sub protecția hatmanului Stanislas Żółkiewski (sau Jolkievski, 1547-1620, numit Jolcovschii în cronica lui Miron Costin). Petru Movilă și-a făcut studiile în Polonia, probabil la școala Frăției Ortodoxe din Liov. Ca tînăr nobil în suita lui Jolkievski, a luat parte alături de acesta la expediția în Moldova din 1620, și la luptele cu turcii de la Țuțora de lîngă Iași. În 1621 Petru Movilă, acum ca pretendent la tronul Moldovei [5], a luat parte la bătălia de la Hotin cu turcii. Probabil că ar fi ajuns domnitor dacă polonezii ar fi reușit să-i învingă pe turci.

Călugărit în 1627, devine aproape imediat arhimandrit la Lavra Pecerska din Kiev. În 1633 Petru Movilă a ajuns mitropolit la Kiev. Ca mitropolit semna „Petru Moghilă Arhiepiscop Mitropolit al Kievului, Galiției și a toată Rusia” [6]. A întemeiat Academia Duhovnicească din Kiev. Ca apărător al credinței ortodoxe, Petru Movilă a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Ucraineană în 1996. Din anul 2002 sfîntul ierarh Petru Movilă este recunoscut și de Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit în fiecare an pe 22 decembrie.

Despre Sinodul de la Iași și despre „Mărturisirea ortodoxă”

În vremea lui Vasile Lupu patriarhia de la Constantinopol trecea prin mari greutăți financiare. În 1640-1641 voievodul moldovean s-a implicat în problemele patriarhiei, plătind o parte din datoriile acesteia: 2.000.000 de aspri, apoi 48.000 de aspri și 468.000 de aspri (ultima sumă, pentru aducerea moaștelor Sfintei Parascheva, sosite la Iași în iunie 1641) [4]. Tutela financiară a lui Vasile Lupu a continuat și în anii următori.

În epocă ortodoxia se confrunta cu o puternică propagandă calvinistă. În plus, în Polonia biserica ortodoxă fusese scindată încă din anul 1596, cînd, prin unirea (uniația) bisericească de la Brest, o parte a ortodocșilor acceptaseră unirea cu Roma. Voievodul Moldovei a încercat să ajute biserica ortodoxă și în aceste probleme. Pentru aceasta a convocat (sau a acceptat să găzduiască [2]) la Iași un sinod, la care au participat mitropolitul Varlaam, cei trei episcopi moldoveni, o delegație a patriarhiei (mitropolitul de la Niceea, Porfirie, și marele teolog ortodox Meletie Sirigul), precum și trei fețe bisericești de la Kiev, ca trimiși ai mitropolitului Petru Movilă [6]. Potrivit tradiției locale, lucrările sinodului de la Iași s-au desfășurat în sala gotică de la Mănăstirea Trei Ierarhi.

Sinodul a analizat o epistolă sinodală din mai 1642 conținînd condamnarea unei „mărturisiri de credință” publicate în anul 1629 sub numele patriarhului ecumenic Chiril I Lucaris, și o „mărturisire ortodoxă” scrisă de Petru Movilă. Cărticica lui Chiril Lucaris - ce are 18 capitole foarte scurte - fusese condamnată deoarece avea puternice influențe calvine. (În fapt, nici pînă în prezent nu se știe dacă Lucaris chiar a scris cartea respectivă; ortodocșii cred cu tărie că aceasta a fost publicată de un pastor calvinist sub numele patriarhului, pentru a-i induce broșuricii mai multă autoritate, în scopul de a impulsiona propaganda calvină în estul Europei.) [6]

Opera lui Petru Movilă, cu titlul original Expositio fidei ecclesiae Russiae Minoris (Expunerea credinței bisericii din Rusia Mică), fusese analizată în 1640 de un sinod desfășurat la Kiev, dar atunci episcopii nu se putuseră uni în păreri, concluzionînd că e mai bine să ceară și părerea Patriarhiei. La Iași cartea lui Petru Movilă avut o soartă mai bună, fiind îndreptată în două puncte mai dificile, apoi acceptată și tradusă din latină în grecește de Meletie Sirigul. Cartea este scrisă sub formă de întrebări și răspunsuri. În traducere grecească titlul a devenit „Mărturisirea credinței ortodoxe a bisericii sobornice și apostolice a lui Hristos” [6]. Traducerea a fost dusă apoi la Constantinopol, unde aprobarea sinodului de la Iași a fost întărită imediat de semnăturile patriarhului ecumenic și a numeroși mitropoliți, iar mai tîrziu, de semnăturile patriarhilor de Antiohia, Alexandria și Ierusalim.

Pe la sfîrșitul anului 1642 acest sinod restrîns își încheie lucrările, publicîndu-se, pe 20 decembrie, o foaie volantă în grecește, ce cuprinde „o Scrisoare de mulțumire către Vasile Lupu, Domnul Moldovei, precedată de Condamnarea Mărturisirii Răsăritene zisă a lui Chiril Lucaris” [6] (sub semnătura patriarhului Partenie al Constantinopolului). După istoricul Constantin C. Giurescu [4], această foaie este prima tipăritură din Moldova. Moldova fusese înzestrată cu prima sa tipografie în anul 1641, tiparnița fiind adusă de la Kiev cu sprijinul mitropolitului Petru Movilă. Literele, chirilice și grecești, fuseseră turnate la Liov.

Prima tipărire a cărții lui Petru Movilă a fost făcută în Olanda, în anul 1667, la inițiativa marelui dragoman Panaiot Nicusios (1613-1673). Prefața, datată 1662, afirmă că ediția este bilingvă, latină și grecească; în realitate, varianta latină nu a mai fost inclusă în carte. Întreg tirajul a sosit la Constantinopol în 1668, cărțile fiind dăruite creștinilor ca dar din partea dragomanului [6]. Putem să ne minunăm văzînd că o carte grecească a fost tipărită tocmai în Olanda, la celălalt capăt al Europei. Explicația este însă destul de simplă: în Imperiul Otoman prima carte a fost tipărită abia în anul 1727. Pînă atunci sultanii nu au permis funcționarea tiparnițelor pe teritoriile aflate sub stăpînirea lor.

„Mărturisirea ortodoxă” a fost cunoscută și folosită în epocă inclusiv în apusul Europei. Într-o dispută teologică dintre catolici și protestanți a fost analizată și poziția ortodoxiei: teologul și filozoful francez Antoine Arnauld (1612-1694), adept al doctrinei janseniste, a folosit „Mărturisirea Ortodoxă” (obținuse prin intermediul ambasadorului francez pe lîngă Înalta Poartă unul din exemplarele tipărite în Olanda) în cartea sa „Réponse générale au nouveau livre de Mr Claude” [1], publicată în 1671 la Paris. Această carte a lui Arnauld îl combate pe Jean Claude (1619-1687), un pastor protestant francez. Începînd de la pagina 133, pe mai mult de 10 pagini se găsește o analiză a poziției Bisericii Ortodoxe asupra euharistiei (a treia taină; întrebarea 106 este reprodusă împreună cu răspunsul ei, și este comentată pe larg). În text sînt pomeniți Pierre Mogilas, Meletius Surigus, precum și Porphire, mitropolitul Niceei.

Tradusă în română de logofătul Radu Greceanu, cartea lui Petru Movilă fost tipărită la tipografia de la episcopia Buzăului, în anul 1691, sub numele de „Pravoslavnica Mărturisire a săborniceștii și apostoleștii besericii Răsăritului” [6]. Traducerea a fost făcută după ediția în limba greacă din 1667, acea tipărită în Olanda. „Mărturisirea” a cunoscut, de-a lungul secolelor, numeroase traduceri: în grecește, în rusește, în slavona bisericească, în germană, în bulgară, olandeză, engleză, maghiară etc..

„Mărturisirea ortodoxă” a lui Petru Movilă stă la baza volumului numit „Învățătura de Credință Ortodoxă”, tipărit în numeroase ediții de Biserica Ortodoxă Română, dar fără precizarea autorilor.

Cartea din vechime a lui Petru Movilă explică în cuvinte simple dogmele de la baza creștinismului. Este prima rezumare chintesentială a credintei creștine, unanim recunoscută ca validă, în epocă, în lumea ortodoxă. A servit ca liant conservator într-o periodă caracterizată prin ofensiva protestantă.

Bibliografie

1. Arnauld A., Nicole P., Reponse generale au nouveau livre de M. Claude. Paris, M.DC.XXI, disponibilă pe Google Books și Archive.org, ianuarie 2016.

2. Bogdan N.A., Orașul Iași. Monografie istorică și socială. Tehnopress, Iași, 2004 (reproduce ediția a II-a, Iali, 1913).

3. Giurescu C., Giurescu D., Istoria românilor. vol 2, de la mijlocul secolului al XIV-lea pînă la începutul secolului al XVII-lea. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.

4. Giurescu C., Istoria românilor. vol III, de la moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul epocii fanariote (1601-1821). Editura BIC ALL, București, 2007 (reproduce ediția a II-a, București, 1942).

5. Iorga N., Istoria românilor. Volumul V. Vitejii. Volum îngrijit de Constantin Rezachevici, Editura Enciclopedică, București, 1998.

6. Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă. Editura Junimea, Iași, 2001 (facsimil după volumul Orthodoxos Omologhia. Mărturisirea Ortodoxă. Text grec inedit ms. Parisinus 1265, text român ed. Buzău 1691. Editată de Popescu N., Moisescu Gh., cu o precuvîntare de Tit Simedrea, București, 1944).

7. Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei precedat de O samă de cuvinte. Editura pentru Literatură, București, 1963.


Înapoi la pagina de selecție!