Înapoi
50 lei 2006
200 ani de la nașterea lui Alexandru Donici
Înainte
30 mm diametru, 16.5 g, 92.5% argint, margine netedă
valoarea nominală 50 LEI, anul 2006 între două mici semne rombice, REPUBLICA MOLDOVA și stema Republicii Moldova
efigia lui Donici, o carte cu o ilustrație a fabulei Vulpea și cocorul a lui Esop, o panglică cu anii între care a trăit, 1806 - 1865, inscripția ALEXANDRU DONICI, plasată între două stele cu cîte șase raze

Piesa este realizată la Monetăria Cehiei, avînd tirajul de maxim 500 de exemplare.


Despre Alexandru (Alecu) Donici

Fabulistul Alexandru Donici (1806 - 1865) era fiul clucerului Dimitrie Donici (clucerul se ocupa în special cu aprovizionarea curții domnești; rangul de clucer era unul destul de mic în cadrul administrației țării). S-a născut în satul Stanca (azi, evident, Donici) din ținutul Orheiului. Alexandru a făcut școala militară la Sankt-Petersburg - Liceul de cadeți nr. 1 - în Rusia țaristă, între 1819 și 1825. Aproape un an a slujit ca sublocotenent în armata rusă, iar după 1835 a fost magistrat la Iași și la Piatra Neamț.

Constantin Negruzzi îl menționează pe Donici în Scrisoarea I (Primblare), datată mai 1837: "Să nu trecem cu nebăgare-n seamă pe lîngă Bălănești. În iazul acesta, precum odinioară în fîntîna Ipocreni, ades se scaldă muzele. (Pe atunci locuia acolo prietinul nostru fabulistul A. Donici.)". Satul și lacul Bălănești se află între Piatra Neamț și Roman.

În 1840 și 1842 a publicat două volume de fabule. A folosit ca modele fabule scrise de rusul Ivan Andreevici Krîlov. În 1844, împreună cu prietenul său Costache Negruzzi, a publicat "Satire și alte poetice compuneri", versuri din opera lui Antioh Cantemir (1708 - 1744, fiul lui Dimitrie Cantemir) - traduse din limba rusă. Prin fabulele sale Alecu Donici a fost unul dintre creatorii literaturii moderne românești. În epocă era considerat un adevărat La Fontaine al românilor.

În poezia "Epigonii" Mihai Eminescu scrie despre fabulistul moldovean: ... Donici cuib de-nțelepciune,/ Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune/ Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;/ Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?/ S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată.


Înapoi la pagina de selecție!