Înapoi
50 lei 2013 - Alexei Mateevici - 125 de ani de la naștere
Înainte
28 mm diametru, 13 g, 99.9% argint, margine cu zimți
anul 2013, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală și valoarea nominală 50 LEI
bustul lui Mateevici, anii 1888 și 1917 scriși sub formă de fracție, inscripția ALEXEI MATEEVICI

Data emisiunii: 12 iulie 2013

Tiraj: 1000 de monede


Moneda face parte din seria Personalități.

Republica Moldova a închinat memoriei poetului și o altă monedă de argint: 50 lei 2017 - Alexei Mateevici - 100 de ani de la trecerea în eternitate (în cadrul seriei Aleea clasicilor din grădina public㠄Ștefan cel Mare și Sfînt” din Chișinău).

Despre Alexei Mateevici (sau Alexie or Alexe Mateevici)

Alexei s-a născut pe 16 martie stil vechi în anul 1888 la Căinari. Tatăl său era preot iar mama era fiică de preot. Urmează școala primară în Zaim (lîngă Căușeni) apoi școala duhovnicească și seminarul în Chișinău.


Între 1910 și 1914 urmează Academia Teologică din Kiev. În 1914 devine preot iar în 1915 pleacă pe frontul din Galiția ca preot militar. În 1916 a ajuns pe frontul românesc, la Mărășești, unde se îmbolnăvește de tifos. Părintele Alexei Mateevici a murit la Chișinău pe 13 august 1917.

Mateevici a debutat jurnalistic dar și literar (cu schița originală Toamna și cu traduceri din Cehov) în 1906, publicînd în ziarul Basarabia sub semnătura Alecu Mateescu dar și cu pseudonime (românești): A. Mihăilescu, A. Lamprion, Fl. Măgureanu, Cîntărețul basarabean [1]. În anul 1907 același ziar i-a publicat mai multe poezii. În 1910 începe colaborarea cu ziarul Luminătorul, publicație bisericească tipărită la Chișinău în limba română dar cu caractere chirilice.

În anul 1917 Alexei Mateevici scrie poezia Limba noastră, o adevărată capodoperă. Autorul a citit această poezie la deschiderea unor cursuri pentru învățătorii moldoveni, pe 17 iunie 1917, la Chișinău. Deși inițial a fost o poezie festivă [2], legată de redeșteptarea națională a românilor basarabeni din 1917 (Limba noastră-i foc ce arde / Într-un neam, ce fără veste / S-a trezit din somn de moarte / Ca viteazul din poveste.), poezia a plăcut și a fascinat toate generațiile din 1917 și pînă acum și va fascina cu siguranță și generațiile viitoare.

Poezia Limba noastră a fost, pentru ultimii zeci de ani ai comunismului, o tainică punte de legătură între românii de pe cele două maluri ale Prutului, cei din România pe de o parte și cei din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească pe de altă parte. Poezia Limba noastră, mulțumită simplității și muzicalității deosebite, era inclusă în materialul de studiu pentru clasele primare din România, ce e drept fără mențiunea că poetul Mateevici era basarabean și cu exceptarea (cenzurarea) strofelor care puteau evoca direct sau indirect Basarabia (Moldova de răsărit, ocupată de URSS) sau religia, amîndouă subiecte tabu pentru dezbaterea publică în perioada comunismului românesc. Pe de altă parte, Mateevici era considerat în Moldova sovietică un poet local, „național” și liber spre publicare, în contextul unui regim opresiv rusificator, care impunea ca dogmă de stat teza unei deosebiri fundamentale și opozabile: român-moldovean, ca etnie, și similar în privința limbii vorbite pe cele două maluri ale rîului Prut: limba română și cea moldovenească.

Uimitor pentru omul de astăzi, tinerilor din România care învățau această poezie în școală nu li se spunea și nu cunoșteau nimic despre baștina lui Mateevici, nici de existența unei alt stat locuit de români în cadrul URSS, nici de teza conform căreia autorul Limbii noastre ar fi scris într-o limbă străină.

În prezent Limba noastră este imnul național al Republicii Moldova. Imnul cuprinde doar 5 din cele 12 strofe ale poeziei, și a înlocuit în anul 1994 imnul Deșteaptă-te, române (între 1991 și 1994 Republica Moldova și România au avut același imn).

O altă poezie foarte cunoscută a lui Mateevici este Pietre vechi, scrisă la Mărășești în 1917 (În Bugeac, la Căușeni / Dorm strămoșii moldoveni, / Numai pietre de mormînt / Mai păstrează-al lor cuvînt.).

Mateevici a tradus din limba rusă numeroase nuvele și poezii. A scris și multe articole și studii despre folclor și nu numai.



Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cîntec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pîinii,
Cînd de vînt se mișcă vara;
În rostirea ei bătrînii
Cu sudori sfințit-au țara.

      



Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.

Limba noastră-i vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le-nșirate, -
Te-nfiori adânc și tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.

Limba noastră-i limbă sfîntă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plîng și care o cîntă
Pe la vatra lor țăranii.

      



Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ștergeți slinul, mucegaiul
Al uitării-n care geme.

Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde,
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu veți plînge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cît îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Bibliografie

1. Mateevici Alexei, Limba noastră și alte scrieri. Editura Porțile Orientului, Iași, 2008, cu o prefață de Ion Nuță.

2. Nuță I., Al. Mateevici. 100 de ani de la nașterea poetului. Revista Cronica, Iași, 1 aprilie 1988.


Înapoi la pagina de selecție!