Orice monedă românească poate fi găsită aici!
Înapoi
monedă-medalie de la Constantin Brâncoveanu - replică
Înainte
monedă-medalie de la Constantin Brâncoveanu - replică
34.7 mm diametru, 17.349 g, aur 90%, margine netedă
inscripția ·CONSTANTINVS·BASSARABA ___ DE·BRANKOWAN·, bustul lui Constantin Brâncoveanu spre dreapta, litera R de la replică în dreapta bustului
stema Valahiei, inscripția ·D:G:VOIVODA·ET·PRINCEPS· ___ ·VALACHIAE·TRANS·ALPINAE·
la picioarele acvilei anul 17 13, sub scut C H, inițialele gravorului

Data emisiunii: 19 mai 2006

Tiraj: 250 de piese


monedă-medalie de la Constantin Brâncoveanu - probă de argint a replicii

Imaginile probei de argint de deasupra sînt prezente pe site prin amabilitatea domnului Florin L..


Conținutul de metal prețios al unei astfel de piese îi asigura o valoare de 5 sau 6 ducați de aur. Replica a fost bătută în 250 de exemplare. Piesele originale sînt extrem de rare. O piesă originală poate fi văzută aici. Piesa face parte din seria Istoria monedei, din care mai fac parte alte două replici, după kosonul de aur și după 20 lei de aur din 1868.

Constantin Brâncoveanu mai apare reprezentat pe moneda de circulație de aluminiu de 1000 de lei emisă din 2000 și pînă în 2004 (în seturile de monetărie, din 2000 pînă în 2006), precum și pe moneda de 10 lei de argint din 2008 închinată mănăstirii de la Sîmbăta de Sus, monedă emisă în cadrul seriei Monumente de artă medievală creștină.

Despre reprezentarea voievodului Brâncoveanu pe moneda-medalie

Voievodul Brâncoveanu poartă pe cap o cucă împodobită cu surguci, fiind îmbrăcat în haină de fir peste care este pusă mantia domnească cu guler de cacom, încheiată cu o agrafă. Rozeta de prindere a surguciului și agrafa care încheie mantia sînt bătute cu pietre scumpe. Cuca e o căciulă înaltă, împodobită cu pene (de struț), purtată la ceremonii de demnitarii turci dar și de domnitorii români. Surguciul este un panaș din pene (de struț) împodobit cu pietre scumpe, purtat de sultani și de domnii români. Haina de fir e o haină brodată cu fire de metal prețios - aur sau argint, iar cacom înseamnă hermină.

Despre reprezentarea stemei Țării Românești pe moneda-medalie

Stema Țării Românești: scut oval în chenar perlat, în interior acvilă spre dreapta, cu cruce în cioc, cu aripile deschise, cu capul întors spre stînga, așezată pe un vîrf de munte; la stînga Soarele și la dreapta Luna. În jurul scutului ornamente sub forma unor grifoni încolăciți în spirale. Deasupra scutului se află o coroană domnească.

Despre inițialele gravorului pe moneda-medalie

Printre ornamentele din partea de jos a scutului sînt literele C H, unanim considerate a fi inițialele gravorului. În MBR și în prospectul monedei, CH înseamnă Carol Iosif Hoffman, artist ce a lucrat medalii la Alba Iulia între anii 1713 și 1738. În broșura Numismatica medievală și modernă din 1942, Corneliu Secășanu - cunoscut numismat român, fost secretar al Societății numismatice Române - interpretează literele C H ca fiind inițialele lui Carol Iohan Hedlinger din Alba Iulia.

Gheorghe Șincai (1754 - 1816) despre monedele-medalii bătute de Constantin Brâncoveanu

Reproducem mai jos trei aliniate din Cronica românilor (lucrare terminată în 1811, interzisă de cenzura guvernului marelui principat al Transilvaniei, tipărită în întregime după mai mult de jumătate de secol, în România) de Gheorghe Șincai. Textul face parte din paragraful consacrat anului 1713 și se referă direct la piesele de aur ale lui Brîncoveanu.

Iară Delchiaro scrie „[...] pîrile ce s-au trimis la Poarta turcească asupra prințului Brâncovan sînt acestea [...] 10. Că a făcut ca să i se bată monete de aur în Ardeal, una de cîte doi și mai mulți galbini, pînă și de 10 galbini dintre care una se trimete sultanului, pentru mai mare încredințare, iară celelalte monete se vor afla în visteria lui cea privată, cu multe pietri scumpe, ce nu se pot prețui, cînd se va măzăli Brâncovan.

Pentru ce a lăsat Brâncovan să se facă monetele acestea, mulți multe pricini aduc, dară în comun zic că în ziua de Sîntă Măria Mare din anul 1714, cînd ar fi intrat el în anul 60 al vîrstei sale și în al 26 al oblăduirei, vrea să dea un ospăț foarte minunat la toată boierimea și la sfîrșitul ospățului vrea să împartă monetele acelea la fieștecare boier, după rangul sau treapta în carea era; ci vai și mișel! tocma într-aceea zi s-a tăiat și patru feciori ai lui și el.”

Despre monetele cele de aur ale lui Constantin Brâncovan, așa scrie Samoil Chéleșeri: „Pentru pomenirea familiei se bătuse dăunăzi de prințul Valahiei galbeni de zece și de cinci, carii de o parte avea chipul lui, după obiceiul românilor, împodobit cu mitră scumpă pe cap și cu minteie spînzurată de pre umeri, prin pregiur cu inscripția aceasta: „Constantinus Besaraba de Brâncovan”, de altă parte avea stema sau țimirul Valahiei cu care trăiesc prinții în lucrurile cele politicești, că în cele besericești se folosesc cu pecetlar, în care sînt întăiați SS. Constantin și Elena, ținînd crucea în mîini. Supt mitra cea prințească, în povază era un corb cu aripile întinse, ținînd cu clonțul o cruce de rînd și stînd pre un ciungărit ram de arbure și deasupra de o parte soarele, de alta luna, cu inscripția prin pregiur: „D.G. Vaivoda et Princeps Valachiae Transalpinae”. Nenorocită monetă aceasta a dus la pierire pe familia Brâncovenească, după ce a căzut prințul cu ai săi în mîinile turcilor.”

Anton Maria Del Chiaro, italian din Florența, a fost secretarul lui Constantin Brâncoveanu. Informațiile folosite de Șincai sînt din cartea "Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia" (Revoluțiile Valahiei, sau Istoria modernelor revoluții ale Valahiei), scrisă de italian și tipărită la Veneția în 1718.

Celălalt citat folosit de Șincai e din lucrarea Auraria Romano-Dacica, despre exploatarea aurului în Transilvania, scrisă de Samuel Köleséri de Keres-éer și tipărită la Sibiu în 1717.


Înapoi la pagina de selecție!