24 mm diametru, 4.21 g, cupronichel cerc perlat exterior, valoarea nominală 1 LEU, inscripţia C.&.J. ORGHIDAN	în cerc perlat exterior inscripţia CARIERILE DE GRANIT MORSU &. CARABAL ✶ 1897 ✶

Exploatarea granitului în judeţul Tulcea s-a făcut în numeroase cariere din Munţii Măcinului, dintre care cele mai multe nu mai funcţionează în prezent. În munţii din apropierea localităţii Greci au fost deschise înainte de anul 1900 exploatările Morsu şi Carabal, unde s-au folosit aceste jetoane. În [1] aceste jetoane sînt corect asociate cu satul Greci. În [2] jetoanele Orghidan / Morsu şi Carabal sînt atribuite (eronat) localităţii Turcoaia.

Cariere de piatră la Greci. Pietrari italieni veniţi să muncească în România

Pentru exploatarea pietrei din Dobrogea au fost aduşi, după anul 1878, muncitori specializaţi din Italia. Pietrari italieni au venit la Greci începînd cu anul 1885, în anul 1899 fiind aici deja 117 persoane [3].

Pe la 1900 [4] în Greci existau două cariere de granit funcţionale, ambele proprietate a statului român şi concesionate unor particulari. Cariera Morsu fusese deschisă în anul 1894 şi era exploatată de I. Orghidan. Producea 1100 m³ de granit pentru pavaje şi pentru clădiri (probabil aceasta era capacitatea de producţie anuală). Cariera Carabal data din 1896 şi era exploatată de C. Orghidan. Producea 761 m³ de granit (capacitatea de producţie anuală?). Tot în [4] se arată că piatra pentru pavaj tăiată în Dobrogea era mai competitivă pe piaţa bucureşteană decît aceea importată din Belgia sau din Franţa şi că se spera ca, în urma instruirii de pietrari români (pentru a-i înlocui pe pietrarii italieni), piatra exploatată în Munţii Măcinului să devină în curînd mai ieftină decît aceea importată din Bulgaria.

Nu am putut stabili cine erau cei doi Orghidani şi nici eventuala lor legătură cu marele numismat Constantin C. Orghidan (1874-1944).

Ionescu [4] ne informează şi că suprafaţa carierei Carabal era de 10 hectare, iar termenul de concesionare era de 20 de ani. În [5] se arată că în anul 1928 cariera Carabal era exploatată de o societate numită „Cetatea de Granit”. Conform cu [6], „Cetatea de Granit” avea sediul în Braşov şi fusese înfiinţată în anul 1922 şi avea un capital de 30 de milioane de lei. Un tabel publicat de Almanachul Argus (din anul 1931, [7]) arată că în anul 1929 societatea nu obţinuse nici un beneficiu net.

Biserica italienilor de la Greci, sfinţită în anul 1912, are hramul Sfînta Lucia - sfîntă venerată ca patroană a vederii şi a ochilor. Prin extensie, îi proteja şi pe pietrari de sfărîmăturile care le puteau intra în ochi, afectîndu-le vederea.

Denumirile Morsu şi Carabal

La est de satul Greci se află mai multe văi, printre acestea fiind şi Morsu şi Carabalu.

Denumirile sînt clar rămase de dinainte de Războiul de Independenţă şi de reintegrarea Dobrogei, deoarece au semnificaţie în limba turcă. Conform Google Translate şi conform variatei în turceşte a Enciclopediei Wikipedia, în limba turcă „su” înseamnă apă, „mor” înseamnă purpuriu, „kara” înseamnă negru, iar „bal” înseamnă miere (conform şi cu cuvîntul vechi „balgiu”, ce denumea pe negustorul turc specializat în cumpărarea de miere). Ca urmare, denumirile au putea fi aproximate cu oarecare probabilitate în limba română prin Apa Vînătă respectiv Mierea Neagră.

Prin valea Morsu trece traseul turistic de la Greci spre vîrful Ţuţuiatu, marcat cu triunghi albastru. În Greci, sat cu aproape 5000 de locuitori, există străzile Morsu, Valea Morsului şi Carabalu.

Ar fi de aşteptat să găsim cariera Morsu pe Valea Morsu, aşa cum cariera Carabal este plasată în Valea Carabal. Singura sursă care oferă o localizare a acestor obiective este site-ul „Mapcarta - The Open Map” [8], ce plasează (octombrie 2024) carierele Morsu şi Carabal în Valea Carabalu, iar între ele se găseşte locul numit „Cişmeaua lui Orghidan”, care cel mai probabil aminteşte de unul dintre cei doi Orghidani menţionaţi pe jeton. În trecut (pînă prin anii '60 ai secolului XX) piatra extrasă pe valea Carabalu era transportată la Dunăre (braţul Măcin) printr-o cale ferată cu ecartament îngust (mocăniţă) [9]. În varianta dată de [8], mina Morsu ar fi fost deservită de aceeaşi linie ferată. Poate în viitor problema plasării acestor mine va fi lămurită mai precis.

Bibliografie

1. Bălăiţă D., Jetoanele „Cariera de Granit Muntele Carol I”. Cercetări numismatice, XXIII-XXIV, Bucureşti, 2017-2018, p. 77-87.

2. Schäffer E., România. Jetoane, semne valorice şi mărci, Guttenbrun [vechiul nume german al satului Zăbrani din judeţul Arad], 2012.

3. Chiselev A., Dinamica rituală a tradiţiilor de peste an. Tradiţii emblematice ale etniilor din Dobrogea de Nord. Editura Ex Ponto, Constanţa, 2019.

4. Ionescu M.D., Dobrogea în pragul veacului al XX-lea. Geografia matematică, fisică, politică, economică şi militară. Atelierele Grafice I. V. Socecŭ, Bucureşti, 1904.

5. * * *, Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieaţă românească. (Analele Dogrogei, an IX, vol. I) Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1928.

6. * * *, Almanach Argus 1923, Editura Luceafărul, Bucureşti.

7. * * *, Almanach Argus 1931.

8. * * *, Mapcarta. The Open Map. Cariera Carabal, https://mapcarta.com/W1294577513/Map

9. kid72, Mocăniţele neştiute din Munţii Măcinului. articol pe forumul online Railnet.ro. http://www.railnet.ro/viewtopic.php?f=8&t=3212, accesat octombrie 2024.