Înapoi
jeton La Zimbru Jassy - halbă
Înainte
? mm, alamă
capul de bour al Moldovei cu stea între coarne și cu lună și roză în părțile laterale, inscripția LA ZIMBRU
două romburi, inscripțiile HALBA și JASSY (Iași)

Despre zimbru și stema Moldovei

Jetonul reprezintă un cap de bour natural însoțit de elementele astrele din stema Moldovei.

În perioada renașterii naționale românești bourul (Bos primigenius) era o specie de mult dispărută. Ultimul exemplar cunoscut de bour (o femelă) a murit în anul 1627 în Polonia. Din acest motiv elementul central al stemei a fost confundat cu zimbrul (Bison bonasus), inclusiv în cazul berăriei Zimbru din Iași și a jetoanelor ei. (Un alt exemplu de confuzie este nuvela "Capul de zimbru" a lui Vasile Voiculescu, în care era vorba de un timbru "cap de bour", prima marcă poștală românească.) Restaurarea bourului în conștiința națională și istorică s-a manifestat pregnant de-abia în perioada interbelică.

Despre berăria Zimbru

Conform cu [1], fabrica de bere Zimbru are o existență probabil biseculară, fiind cea mai veche fabrică de bere cunoscută din Iași.

În perioada contemporană berea ieșeană a fost îmbuteliată în sortimente variate: "Pînă în 1990, fabrica de bere a produs sortimentele Breazu, Bucium, Carpați, Ciric, Copou, Iași, Moldova, Repedea, Unirea, Bucegi și Bere Hipoglucidică, iar după 1990 au apărut Zimbru, Zimbru Pils, Zimbru Premium Pils, Moldova, Cascada, Derby, Star, Blitz și berea neagră Karl’s Beer Pils" [1].

Clădirea fabricii de bere a rezistat, în ruine, pe strada Păcurari la numărul 95, pînă aproximativ în anul 2010. Producția berii Zimbru s-a oprit pentru Iași în 2002.

Despre berăria Zimbru în timpul Războiul de Reîntregire Națională

Descriind atmosfera Iașilor în ziua intrării României în război de partea Antantei (în ziua 15/27 august 1916), istoricul și memorialistul Nicolai Andriescu-Bogdan (1858-1939) menționa berăria Zimbru între berăriile de frunte ale Iașilor (în lucrarea "Iașul. Leagăn al unirei neamului Românesc. Amintiri și însemnări din 1916 - 1918", apărută sub numele de "Iași. Leagăn al unirii neamului românesc. 1916 - 1918. Reminiscențe și însemnări" [2]): "...Și tarafurile de lăutari de pe la berării cîntă încă în Piața Unirii, iar halbele de bere circulă pe brațele chelnerilor și sînt supte cu sete și lăcomie de cei ce iau cu asalt locurile de la mesele de la Azuga, Zimbru, Luter, cum și de prin grădinile cu spectacole, ori cu alte asemenea distracții".

Bibliografie

1. Păunescu N., Istoria ultimei fabrici de bere a Iașului, accesat decembrie 2019.

2. Bogdan N.A., Iași. Leagăn al unirii neamului românesc. 1916 - 1918. Reminiscențe și însemnări, Editurile Convorbiri literare și Timpul, Iași, 2019.


Înapoi la pagina de selecție!