22 mm BUN PENTRU UNA CONVORBIRE TELEFONICA LOCALA	ADMINISTRATIA·POSTELOR·SI·TELECOMUNICATIILOR· în mijloc goarna poştală, receptorul telefonic şi fulgere (simbolul telegrafului)
22 mm, fier nichelat TELEFOANE, numărul 121 poansonat	harta României, deasupra un receptor telefonic
22 mm TELEFOANE	harta României, deasupra un receptor telefonic
22 mm, 3.6 g în cîmp harta României, deasupra un receptor telefonic, inscripţia circulară DIRECŢIA P.T.T.R.A CAPITALEI ŞI REG.BUCUREŞTI ★	P.T.T.R. CONTROL, numărul 11 poansonat
22 mm diametru, 3.43 g Avers: TELEFOANE	Revers: CONTROL
24 mm diametru, ~5 g Avers: TELEFOANE, poansonat cu numărul 18 - echivalent cu piesa de 1 leu	Revers: CONTROL, poansonat cu numărul 8
27 mm diametru, ~5.8 g Avers: TELEFOANE - echivalent cu piesa de 3 lei	Revers: CONTROL

Primul jeton telefonic de pe această pagină este prezente pe site prin amabilitatea domnului Mircea Jar.

Al doilea jeton de pe pagină este prezent pe site prin amabilitatea domnului Florin Cosac.

Al treilea jeton de pe pagină este prezent pe site prin amabilitatea domnului Marian Bolum.

Jetoane Administraţia Poştelor şi Telecomunicaţiilor

Decretul nr. 201 al Marii Adunări Naţionale din 14 mai 1949 se referea la organizarea şi funcţionarea Administraţiei Poştelor şi Telecomunicaţiilor P.T.T.

Articolul 1 al decretului spune: „Administraţia Poştelor şi Telecomunicaţiilor, denumită pe scurt „P. T. T.”, este întreprindere de Stat.”. P.T.T. aparţinea de Ministerul Comunicaţiilor, minister organizat pe baza decretului nr. 70 din 24.02.1949.

Ca urmare, jetonul inscripţionat ADMINISTRATIA·POSTELOR·SI·TELECOMUNICATIILOR· trebuie să fi fost fabricat după organizarea noii instituţii.

Este evidentă asemănarea cu jetoanele SART din perioada anterioară. Una dintre feţe poartă aceeaşi inscripţie, BUN PENTRU UNA CONVORBIRE TELEFONICA LOCALA. Cealaltă faţă are elemente similare - inscripţie circulară pe muchie, cu numele emitentului, şi în cîmp siglă.

Jetoane Direcţia P.T.T.R. a Capitalei şi regiunii Bucureşti

Direcţia P.T.T.R. a Capitalei şi regiunii Bucureşti, aflată în subordinea Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor, a fost desfiinţată în anul 1968 prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 422/1968 (privind înfiinţarea, desfiinţarea şi schimbarea denumirii unor organizaţii economice de poştă şi telecomunicaţii din subordinea Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor).

Aici trebuie observat că între 1950 şi 1968 România a fost împărţită în regiuni în loc de judeţe, prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950. Desfiinţarea Direcţiei P.T.T.R. a Capitalei şi regiunii Bucureşti corespunde cu desfiinţarea regiunilor şi întoarcerea la împărţirea ţării în judeţe. Ca urmare, este limpede că aceste jetoane au fost fabricate după introducerea regiunilor.

Regiunea Bucureşti a fost o diviziune administrativ-teritorială înfiinţată în anul 1950 (o dată cu desfiinţarea vechilor judeţe) şi desfiinţată în 1968. În 1950 cuprindea teritoriul municipiului Bucureşti şi teritoriul aproximativ al judeţelor actuale Giurgiu şi Ilfov.

În 1952 regiunea Bucureşti s-a extins prin încorporarea teritoriilor actualelor judeţe Teleorman, Călăraşi şi Ialomiţa (cu excepţia raionului Feteşti - care a intrat in componenţa Regiunii Constanţa şi a raionului Urziceni - care a intrat în componenţa Regiunii Ploieşti). În 1960 cele două raioane amintite au intrat în componenţa Regiunii Bucureşti.

Despre acronimul P.T.T.R.

Acronimul P.T.T.R. (Poştă Telegraf Telefon Radio) a apărut probabil în jurul anului 1951. Decretul nr. 197 din 20 mai 1955 (al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române), care reglementează exploatarea serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, foloseşte acronimul P.T.T.R.

Ministerul Poştelor şi Telecomunicatiilor a fost înfiinţat prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naţionale nr. 30 din 6 aprilie 1951 pentru înfiinţarea, reorganizarea şi desfiinţarea unor ministere şi organe centrale, publicat în Buletinul Oficial nr. 41 din 6 aprilie 1951. Vechiul Minister al Comunicaţiilor era desfiinţat. Noul minister avea „atribuţiuni de a conduce construirea, administrarea şi exploatarea căilor şi mijloacelor de comunicaţii prin: poştă, telegraf, telefon şi radio”. Abrevierea P.T.T.R., deşi nu este menţionată în mod explicit, este evidentă.

Cea mai veche utilizare oficială a prescurtării P.T.T.R. pe care am găsit-o (pe Internet, în documentele disponibile în luna iulie 2025) este în textul Decretului nr. 203 din 16 mai 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, care menţionează „prestaţiile serviciilor P.T.T.R.” şi „unităţile P.T.T.R.”.

Ministerul Poştelor şi Telecomunicatiilor este mentionat cu această denumire în Constituţia Republicii Populare Române din 1952. Constituţia R.P.R. din 1952 a fost adoptată de Marea Adunare Naţională şi a intrat în vigoare în 24 septembrie 1952, textul fiind publicat pe 27 septembrie 1952.

Despre fisele de control

Imediat înainte de 1989 telefoanele publice cu monede lucrau cu piese de 1 leu (cu diametrul de 24 mm) şi de 3 lei (cu diametrul de 27 mm). În trecut au existat şi telefoane publice ce funcţionau cu monede de 25 de bani (cu diametrul de 22 mm), dar pe acestea nu le-am apucat. Tariful de 25 de bani pentru o convorbire telefonică locală efectuată „dela cabinele publice P. T. T. sau de la posturile publice sau semi-publice” a fost introdus prin Hotărîrea nr. 285 din 9 martie 1952 a Consiliului de Miniştri.

Fisele de control de pe pagină corespund în diametru cu piesele de 25 de bani, 1 leu respectiv 3 lei.

Fisele telefonice de control au fost folosite înainte de 1989 (şi poate şi o perioadă după, pîna la ieşirea din circulaţie a monedelor corespunzătoare) pentru verificarea funcţionării aparatelor telefonice. Au acelaşi diametru şi aproximativ aceeaşi masă cu piesele de 1 leu şi de 3 lei care erau folosite în mod obişnuit în acea vreme ca fise pentru aparatele telefonice publice. Prin 1992-1993 telefoanele publice cu fise au fost înlocuite treptat de telefoanele cu cartelă.

Există multe variante ale acestor jetoane, deosebite între ele prin dimensiunile scrisului. Piesele de mai sus au inscripţia TELEFOANE de dimensiuni uşor diferite.

Cum s-a intrat în posesia acestor fise de control? În perioada de sfîrşit a epocii comuniste convorbirile interurbane necesitau un număr mare de monede de 1 şi 3 lei pentru o convorbire decentă de cîteva minute. În mod normal nevoia intensă de fise apărea vara, turiştii de la mare sunînd în ţară şi înecînd telefoanele publice. Nu rar se întîmpla să fie nevoie de două persoane: una care să vorbească şi una care să introducă monede într-un ritm drăcesc. La încheierea convorbirii şi punerea receptorului în furcă patru, cinci piese cădeau înapoi şi, cum telefoanele de pe litoral erau supuse des problemelor şi trebuia să fie deblocate, era foarte posibil ca jetoanele de control să se găsească între piesele date rest. În sine, aceasta nu era o problemă; jetoanele erau identice aproape în parametri cu piesele de 1 leu şi 3 lei şi urmau să fie folosite în seara următoare...

În acea perioada se mai foloseau din belşug şaibe, table tăiate la prese şi monede perforate legate cu aţă. Poate pe o pagină viitoare.