|
fise telefonice |
|
22 mm, fier nichelat TELEFOANE, numărul 121 poansonat | harta României, deasupra un receptor telefonic |
22 mm TELEFOANE | harta României, deasupra un receptor telefonic |
24 mm diametru, ~5 g Avers: TELEFOANE, poansonat cu numărul 18 - echivalent cu piesa de 1 leu | Revers: CONTROL, poansonat cu numărul 8 |
27 mm diametru, ~5.8 g Avers: TELEFOANE - echivalent cu piesa de 3 lei | Revers: CONTROL |
Primul jeton de pe pagină este prezent pe site prin amabilitatea domnului Florin Cosac.
Al doilea jeton de pe pagină este prezent pe site prin amabilitatea domnului Marian Bolum.
Prezentăm mai sus imaginile unor fise telefonice de control. Piesele au fost folosite înainte de 1989 (și poate și o perioadă după, pîna la ieșirea din circulație a monedelor corespunzătoare) pentru verificarea funcționării aparatelor telefonice. Au același diametru și aproximativ aceeași masă cu piesele de 1 leu și de 3 lei care erau folosite în mod obișnuit în acea vreme ca fise pentru aparatele telefonice publice. Prin 1992-1993 telefoanele publice cu fise au fost înlocuite treptat de telefoanele cu cartelă.
Există multe variante ale acestor jetoane, deosebite între ele prin dimensiunile scrisului. Piesele de mai sus au inscripția TELEFOANE de dimensiuni ușor diferite.
Cum s-a intrat în posesia acestor fise de control? În perioada de sfîrșit a epocii comuniste convorbirile interurbane necesitau un număr mare de monede de 1 și 3 lei pentru o convorbire decentă de cîteva minute. În mod normal nevoia intensă de fise apărea vara, turiștii de la mare sunînd în țară și înecînd telefoanele publice. Nu rar se întîmpla să fie nevoie de două persoane: una care să vorbească și una care să introducă monede într-un ritm drăcesc. La încheierea convorbirii și punerea receptorului în furcă patru, cinci piese cădeau înapoi și, cum telefoanele de pe litoral erau supuse des problemelor și trebuia să fie deblocate, era foarte posibil ca jetoanele de control să se găsească între piesele date rest. În sine, aceasta nu era o problemă; jetoanele erau identice aproape în parametri cu piesele de 1 leu și 3 lei și urmau să fie folosite în seara următoare...
În acea perioada se mai foloseau din belșug șaibe, table tăiate la prese și monede perforate legate cu ață. Poate pe o pagină viitoare.
Înapoi la harta site-ului!
|