38.6 mm diametru, 31.1 g, argint 92.5%, margine cu zimţi Avers: în cerc perlat interior stema Ucrainei susţinută de un leu (simbol al oraşului Liov) şi de Arhanghelul Mihail (simbol al oraşului Kiev), în laterale ornamente baroce, inscripţiile UKRAINA şi 10 GRIVENI (cu litere chirilice), anul 1999, Ag925 (moneda este din argint cu puritatea de 92.5%) şi 31.1 (masa monedei e de 31.1 grame)	Revers: Vişnoveţschi cu arcul în mînă, herbul Koribut, folosit ca stemă şi de familia Wiśniowiecki, anul morţii - 1563, inscripţia DMITRO VIŞNEVEŢIKII (BAIDA) Tiraj: 10.000 de piese

Moneda face parte din seria Eroi din perioada cazacilor.

Dimitrie (~1516 - 1563) a fost, ca şi tatăl său, un puternic magnat polonez. A fost primul hatman al cazacilor zaporojeni. În continuare numele hatmanului a fost scris Vişnoveţschi, conform transliterării latine după cronica lui Grigore Ureche [2].

Se crede că Vişnoveţschi este totuna cu Baida, eroul unui cîntec popular căzăcesc, de unde şi inscripţia pusă în paranteză pe monedă. Personajul Baida este tot un arcaş foarte bun, asemeni lui Vişnoveţschi. Baida îl înfruntă pe sultan, este atîrnat la ordinul acestuia în cîrlige, dar reuşeşte să pună mîna pe arc şi să îl săgeteze de moarte pe duşman.

Dimitrie Vişnoveţschi, pretendent la tronul Moldovei

Domnia lui Despot vodă nemulţumise atît boierii cît şi clerul, şi se arăta nesigură [1]. În 1563 Vişnoveţschi pregăteşte o expediţie împotriva lui Despot, urmărind să ocupe tronul Moldovei.

Vişnoveţschi credea că este îndreptăţit să domnească peste moldoveni, pretinzînd că-i era strănepot lui Ştefan cel Mare. Nicolae Iorga îl numeşte pe Vişnoveţschi „Dumitraşcu, nepotul lui Ştefan însuşi, acest mare şi temut viteaz bătrîn, care ameninţase şi Caffa turcilor” [3]. După Giurescu [1], Dimitrie Wiszniewiecki s-ar fi tras dintr-o soră a lui Petru Rareş. Genealogiile poloneze de pe Internet [5] arată însă că Dymitr Wiśniowiecki a fost fiul lui Iwan Wiśniowiecki (? ~1542) cu prima sa soţie, Nastazja Olizarowicz (? - 1536). Iwan a avut şi o a doua soţie, Maria Magdalena (? - ~1570), fiică a despotului sîrb Iovan Brancovici (1462 - 1502). Cea de-a doua soţie a lui Petru Rareş, Elena (? - 1552), era şi ea fiica despotului Brancovici. Legătura lui Dimitrie cu Moldova şi cu muşatinii era deci foarte slabă: mama sa vitregă era soră cu cea de-a doua soţie a lui Petru Rareş. Dacă mai era vreo urmă de îndoială privind rudenia lui Dimitrie cu domnitorii Moldovei, aceasta este risipită de notele şi comentariile istoricului Constantin Rezachevici, cel care a îngrijit volumul citat al lui Iorga: „Acest personaj controversat, aventurier pendulînd între Polonia, Moscova, Imperiul Otoman şi Moldova, nu avea nici o picătură din sîngele Bogdăneştilor.” [3].

Boierii au însă candidatul lor, pe hatmanul Tomşa, pe care îl proclamă domn şi-i dau numele de Ştefan vodă. Despot este asediat de Tomşa în cetatea Sucevei, iar Vişnoveţschi este prins şi trimis turcilor. Însă Tomşa nu se poate menţine la conducerea Moldovei: turcii îi dau domnia lui Alexandru Lăpuşneanu. Retras în Polonia, la Liov, Tomşa e condamnat la moarte şi decapitat [4], fiind găsit vinovat de sfîrşitul tragic al lui Vişnoveţschi [1].

Reproducem mai jos două scurte fragmente din cronica lui Grigore Ureche [2], referitoare la aceste evenimente.

„Într-acéia vréme înţelegîndu Tomşa hatmanul cum Vişnoveţschi au intrat în ţară, află vréme ca să viclenească pre domnu-său, Dispot vodă, şi mérse de-i spuse de venirea lui Vişnoveţschii, zicîndu că au chiemat şi pre tătari într-ajutoriu [...].”

„Aşteptînd Tomşa pre Vişnoveţschii cu oaste tocmită la pod, la Vercicani, iată au sosit şi Vişnoveţschii cu cazacii săi. Ci Vişnoveţschii nu veniia ca la un războiu, ci ca la o domniie deşartă de stăpîni, cu puţini şi încă el fiind bolnav de sănătate. [...] Tomşa cu oastea sa cea tocmită fără véste i-au lovit, de i-au spart şi i-au răsipit. Şi pe mulţi i-au prinsu vii, unora le-au tăiat urechile şi i-au slobozit, pre alţii dimpreună cu domnul său, Dumitraşco Vişnoveţschii, i-au trimis la împărăţie. [...] Iară împăratul pre Vişnoveţschii şi pre Pisacenschii i-au pus în cîrlige dinspre Galata şi acolo au trăit vii, pănă a treia zi, cu multe sudălmi şi ocări spre Mehmet. Mai apoi turcii, ca într-o proşcă săgita într-înşii, de-i umplea de săgeţi şi aşa s-au sfărşit viiaţa lor.”

Bibliografie

1. Giurescu C., Giurescu D., Istoria românilor. vol. 2, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

2. Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei. Editura Minerva, Bucureşti, 1978.

3. Iorga N., Istoria românilor. volumul V. Vitejii. Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998.

4. Johannes Sommer Pirnensis, Antonius Maria Gratianus, Viaţa lui Despot vodă. Institutul European, Iaşi, 1998.

5. Jurzak R., Genealogia dynastyczna., accesat august 2016.