40 mm diametru, 16.13 g, aur 90%, argint 7.5%, cupru 2.5%, margine cu zimţi inscripţia FERDINAND I REGELE ROMANILOR - 50 LEI şi efigia încoronată a regelui în semiprofil spre stînga, cerc perlat exterior. Regele este reprezentat ţinuta de la încoronarea de la Alba Iulia din anul 1922, purtînd pe cap coroana de oţel a României. Lîngă umărul drept este scris P. M. DAMMANN, numele gravorului monedei.

inscripţia MARIA REGINA ROMANILOR - 1922 - şi efigia încoronată a reginei în semiprofil spre dreapta, cerc perlat exterior. Regina este reprezentată în ţinuta de la încoronarea de la Alba Iulia din anul 1922. Tiraj: 105.000 piese.

Imaginile monedei omagiale de aur de deasupra sînt prezente pe site-ul Romanian coins prin amabilitatea unui donator ce a dorit să rămînă anonim.

Despre setul de monede de aur 1922

Aceste piese au fost bătute în anul 1928 în Marea Britanie, la Monetăria Regală din Londra. Monedele au înscrise pe ele anul 1922 pentru că au fost pregătite pentru a sărbători a cincea aniversare a încoronării lui Ferdinand I şi a Mariei ca rege şi regină, încoronare ce avusese loc în octombrie 1922 la Alba Iulia; legea de emitere a acestor monede a fost publicată în Monitorul Oficial al României pe 4 iunie 1927, iar regele Ferdinand a murit pe 20 iulie în acelaşi an).

Baterea acestor monede a fost reglementată prin Legea nr. 114, votată de Adunarea deputaţilor şi de Senat în aceeaşi zi, pe 24 mai 1927. Legea a fost promulgată prin decretul regal nr. 1712 din 2 iunie 1927, fiind publicată în Monitorul Oficial două zile mai tîrziu.

Legea nr. 114 pentru baterea monetelor de aur [1]

Art. 1.- Ministerul Finanţelor încheie cu Banca Naţională a României o convenţie prin care o autoriză să bată pentru comemorarea încoronării MM. LL. Regelui şi Reginei, monete de aur de 20, 25, 50 şi 100 lei, în valoare totală de 18.000.000 lei aur şi anume:

300.000 bucăţi a 20 lei 6.000.000 lei aur.

150 000      "     " 25  "   3.750.000  "   "

105.000      "     " 50  "   5.250.000  "   "

30.000      "     " 100  "   3.000.000  "   "

         Total lei   .   .   .   18.000.000 lei aur.

Art. 2.-Pentru baterea acestor monete, Banca Naţională a României va întrebuinţà lingourile de aur şi argint aflate în tezaurul său din Bucureşti.

Baterea monetelor se va face în Monetăria Regală din Londra (Royal Mint London).

Art. 3.- Monetele vor aveà titlurile, aliagiile, greutăţile, dimensiunile şi toleranţele de mai jos:

Titlul de 900/1000.

Piesele de 100 lei vor cântări 32.2580 grame.

      "       "    50  "     "       "      16.1290     "

      "       "    25  "     "       "        8.0645     "

      "       "    20  "     "       "        6.5416     "

Piesele de 100 lei vor aveà diametrul de 35 milimetri.

      "       "    50  "     "      "            "        "  40      "

      "       "    25  "     "      "            "        "  30      "

      "       "    20  "     "      "            "        "  21      "

Toleranţa la titlu va fi de 1/1000, iar la greutate de 2/1000.

Monetele de 20 şi 100 lei vor aveà ca aliagiu aur şi aramă, iar la cele de 25 şi 50 lei aliagiul va fi de aur, argint şi aramă.

Art. 4.- Efigiile şi inscripţiunile nouilor monete vor fi următoarele:

a) Monetele de 20 şi 100 lei vor purtà pe recto efigia M.S. Regelui, cu inscripţia "Ferdinand I Regele Românilor", iar pe verso stema ţării (scutul mijlociu), cu inscripţia "România 20 lei (sau 100 lei) 1922".

Pe margine monetele de 20 lei vor aveà zimţi, iar cele de 100 lei vor purtà inscripţia "Patria şi dreptul meu";

b) Monetele de 25 şi 50 lei vor aveà pe recto efigia M.S. Regelui în costum de încoronare, cu inscripţia: "Ferdinand I Regele Românilor" şi valoarea, iar pe verso va fi efigia M.S. Reginei tot în costum de încoronare cu inscripţia "Maria Regina Românilor", şi data 1922.

Atât monetele de 25 lei cât şi cele de 50 lei vor aveà pe margine zimţi.

Art. 5 - Banca Naţională a României este autorizată să scoată din ţară lingourile necesare baterii acestor monete.

Atât nouile monete cât şi lingourile afinate rămase disponibile vor fi scutite de orice taxe vamale la intrarea lor în ţară.

Art. 6.- Baterea monetelor se va face potrivit modelelor originale aprobate de Ministerul Finanţelor. După terminarea baterii, modelele originale vor fi predate Ministerului, iar tiparele de reproducţie se vor distruge.

Informaţii oferite de prospectul monedei de 10 lei din 2019 - piesa de 50 lei cu milesimul 1922 [2]

Pentru machetare şi realizarea matriţelor a fost angajat un renumit artist francez, Paul Marcel Dammann (1885 - 1939). Aurul şi argintul trebuitor pentru baterea monedelor au ajuns la Royal Mint pe 27 august 1927 [2]. Monetăria a primit şi matriţele executate de Dammann. Acestea aveau un relief prea înalt, astfel că monedele de 25 şi 50 de lei, ce aveau diametru mare şi masă mică şi deci o grosime foarte mică, nu au putut fi obţinute la o calitate satisfăcătoare. Ca dovadă a acestui neajuns, au fost trimise la Bucureşti probe de plumb [2]. Cu acordul explicit al lui Dammann, Royal Mint l-a însărcinat pe unul dintre gravorii proprii, Percy Metcalfe, cu refacerea modelului astfel ca relieful să fie mai puţin înalt.

Noile modele au fost terminate în ianuarie 1928, iar în iunie au fost realizate şi matriţele necesare [2]. Baterea întregului tiraj a fost terminată la începutul lui iulie, iar în august monedele au ajuns la Bucureşti [2].

Informaţii oferite de raportul anual al Monetăriei Regale Britanice (Royal Mint) pe anul 1927 [3]

În prima parte a anului 1927 autorităţile române competente au decis să se bată mai multe tipuri de monede de aur pentru a aniversa cinci ani de la Încoronarea de la Alba Iulia. Guvernatorul Băncii Naţionale a României [în 1927 guvernator era Dimitrie Burillianu (1878-1954)] a vizitat Royal Mint şi a ajuns la o înţelegere cu englezii. După aceasta românii au rezolvat partea formală, de legalitate, fiind adoptată Legea nr. 114 pentru baterea monetelor de aur, în care era prevăzut în mod explicit că piesele urmau să fie bătute la Monetăria Regală din Londra (Royal Mint London).

Deşi regele Ferdinand a încetat din viaţă pe 20 iulie, proiectul baterii de monede omagiale de aur nu a fost oprit. Lingourile de metal preţios au plecat de la Bucureşti şi au ajuns la Londra. Aici metalul a fost rafinat, pentru a fi adus la titlul cerut de lege pentru emisiune.

Piesele de 20 şi 100 de lei aveau masele corespunzătoare pieselor de 20 şi 100 unităţi în sistemul Uniunii Monetare Latine - 6.4516 g respectiv 32.2580 g, din care 90% aur pur [în lege piesa de 20 este dată cu 6.5416 g în loc de 6.4516 g; trebuie să fie o eroare de scriere în lege; problema ar putea fi lămurită simplu prin verificarea masei unei monede].

Piesele de 25 şi 50 de lei corespundeau cu piesele de 25 lei şi 50 lei din 1906. Ca tip - monedă cu diametru mare dar subţire - erau asemănătoare cu piesele austriece de 2 şi 4 ducaţi, sau ţechinilor veneţieni sau otomani [3]. Masele pieselor de 25 şi 50 de lei respectă şi ele standardul Uniunii Monetare Latine. Piesa de 25 are exact un sfert din masa piesei de 100 de lei, iar piesa de 50 - exact jumătate.

Încă dinainte de a discuta cu Royal Mint românii îl angajaseră pe francezul Dammann să realizeze modelele monedelor şi matriţele. Modelele lui Dammann aveau însă un relief atît de înalt, încît piesele nu puteau fi bătute. Noi modele, cu relief jos, au fost făcute la Londra de Percy Metcalfe (1895-1970). Metcalfe a mai efectuat şi cîteva modificări în poziţionarea valorii nominale. Consultat, Dammann s-a declarat pe deplin satisfăcut de calitatea noilor modele.

Pentru piesele de 20 şi 100 lei modificările necesare baterii efective s-au făcut prin reducerea la scară a modelelor trimise din Franţa.

O cantitate de 101.75 uncii de aliaj 90% aur şi 10% cupru a fost utilizată pentru experimente legate de monedele de aur destinate României [3]. Laboratorul de testare metalografică a derulat mai multe experimente, pentru a obţine în final exact culoarea aliajului dorită de autorităţile române [pentru piesele de 25 şi 50 lei, desigur].

Informaţii oferite de raportul anual al Monetăriei Regale Britanice (Royal Mint) pe anul 1928 [4]

Raportul arată că modificarea matriţelor primite de la Paris a fost efectuată „satisfăcător”. „Ţechinii” trebuiau să aibă o culoare asemănătoare cu aceea a vechilor monede turceşti de acelaşi tip, care încă erau folosite de ţărănime ca ornament [trebuie să fie, desigur, vorba despre salbele din monede de aur purtate de femei].

În august 1928 întreaga comandă a fost livrată. Se mai menţionează şi că Royal Mint primise o nouă comandă de monede din partea României, de data aceasta de monede de circulaţie. Este clar o referire la piesele de 5 lei şi 20 lei cu regele Mihai copil, ce vor apărea mai tîrziu cu milesimul 1930.

În mod neaşteptat, aliajul din care au fost realizate piesele de 25 şi 50 lei este declarat (în două locuri în text) 900‰ aur, 15‰ argint şi 85‰ cupru [4]. După [5], compoziţia este 900‰ aur, 75‰ argint şi 25‰ cupru. În monografia „Monede şi bancnote româneşti” - MBR [6], dar şi în [7] şi [8], toate cele patru piese de aur cu milesimul 1922 sînt declarate a avea 900‰ aur şi 100‰ cupru. În cazul pieselor de 25 şi 50 de lei este clar o eroare în ceea ce priveşte conţinutul de cupru, deoarece culoarea acestor monede este, în pozele disponibile pe Internet, mult mai deschisă decît a monedelor de 20 şi 100 de lei. Cum doar una dintre variante poate fi corectă (15‰ sau 75‰), considerăm că problema compoziţiei pieselor de 25 şi 50 lei rămîne deschisă pînă în momentul cînd cineva va avea ocazia să facă o determinare experimentală a conţinutului de argint.

Pentru realizarea monedelor româneşti de 20 şi 100 lei a fost topită o cantitate de 183512.251 uncii de aliaj 90% aur şi 10% cupru. Pentru piesele de 25 şi 50 lei s-au utilizat 194356.986 uncii de aliaj cu 90% aur dar şi cu argint pe lîngă cupru. Cantităţile declarate ca topite la Royal Mint pentru monedele româneşti sînt aproape duble faţă de minimul necesar pentru baterea pieselor.

Pentru verificarea aliajului au fost testate 145 de monede (cuprinzînd piese din toate cele patru valori nominale). Fineţea medie a aurului a fost obţinută 899.973‰ [4].

Concluzii

Rapoartele anuale pe 1927 şi pe 1928 ale Royal Mint permit să se lămurească o parte dintre necunoscutele acestei serii de monede de aur. Astfel, este clar că anul baterii este 1928. Informaţia disponibilă în anii 2000 provenea din cartea Monetele României, scrisă de Octavian Iliescu şi de Paul Radovici, în care se presupunea că piesele au fost bătute prin anii 1928-1929 [7].

Rapoartele Royal Mint confirmă presupunerea că au fost bătute în întregime tirajele prevăzute de legea de emisiune a monedelor de aur. Pe baza tirajului scris în lege şi a maselor, întrega emisiune de 585000 de piese avea 5806.44 kg, din care 90% aur pur.

De asemenea, a devenit cunoscută o valoare oarecum „oficială” a compoziţiei pieselor de 25 şi 50 lei: 900‰ aur, 15‰ argint şi 85‰ cupru.

Au mai rămas necunoscute cîteva aspecte importante ale istoriei acestei emisiuni: cînd au fost puse piesele la dispoziţia publicului, cîte piese din fiecare nominal au intrat în circuitul public şi ce s-a întîmplat cu monedele rămase la Banca Naţională (cînd au fost distruse, şi de ce). În mod sigur în arhiva BNR trebuie să existe informaţii exacte despre mişcarea acestor monede.

Bibliografie

1. * * *, Monitorul Oficial, nr. 120, 4 iunie 1927.

2. Ciornei Cr., Moneda de 50 lei cu milesimul 1922. Direcţia Emisiune, Tezaur şi Casierie, Imprimeria Băncii Naţionale a României, Bucureşti, 2019.

3. * * *, Fifty-Eighth Annual Report of the Deputy Master and Comptroller of the ROYAL MINT 1927. London. Published by His Majesty's Stationery Office, 1928.

4. * * *, Fifty-Ninth Annual Report of the Deputy Master and Comptroller of the ROYAL MINT 1928. London. Published by His Majesty's Stationery Office, 1929.

5. Schäffer E., Stambuliu B., România. Proiecte, probe monetare şi catalogul monedelor emise. Vol. I 1860 - 1989. Galeria numismatică, volum tipărit la „Monitorul Oficial” R.A., Bucureşti, 2009.

6. Buzdugan G., Luchian O., Oprescu C., Monede şi bancnote româneşti. Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1977.

7. Iliescu O., Radovici P., Monetele României. 1867-1969. Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004.

8. Kiriţescu C., Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui. vol. al II-lea. Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1967.

Regina Maria apare, purtînd aceeaşi coroană, şi pe o monedă de 100 de lei de aur din 2010. Există şi o monedă de 10 lei de aur dedicată coroanei reginei Maria, apărută în anul 2015 în seria Istoria aurului.

Moneda prezentată pe această pagină face parte dintr-o serie de patru piese avînd valorile 20, 25, 50 şi 100 de lei. Monedele de 20 şi de 100 de lei au acelaşi desen, la fel cele de 25 şi de 50 de lei. Toate piesele au fost gravate de renumitul artist francez Paul Marcel Dammann (1885 - 1939). Cotarea pe piaţă a pieselor din această serie indică faptul că o mare parte din tiraj nu a fost pusă în circulaţie. Domnul J. M. sugerează că o parte din tiraj a fost topită, aurul fiind folosit pentru baterea altor piese.

Pe monedele de 20 şi 100 de lei Ferdinand poartă cunună de lauri, marcînd astfel încheierea victorioasă a Marelui Război pentru Reîntregirea Neamului.

Mai jos sînt imaginile unor foarte rare probe unifaţă, de bronz, din colecţia G.F., Germania. Ambele probe au muchia groasă.