26 mm, 8.7 grams, brass PTT = Post, Telegraph, Telephone	TELEFON JETONU meaning "TELEPHONE TOKEN" in Turkish

Presupuneri (din păcate false!) pentru atribuirea şi datarea piesei PTT / TELEFON JETONU

1. PTT ne trimite la Poştă, Telegraf, Telefon. În anii '90 România avea PTTR - Poştă, Telegraf, Telefon, Radio. Jetonul ar putea fi de dinainte de înfiinţarea Radio România, deci de dinainte de 1928.

2. Ortografia JETONU, cu u mut, ar conduce la ideea că este o piesă încă şi mai veche. Pe timbre, ultima scriere BANU apare la emisiunea de uzuale Vulturi din 1885 - 1889. Au fost două mari reforme ale ortografiei în epocă, în 1904 şi în 1932. Probabil că renunţarea la u final s-a făcut în 1904.

3. Prima linie telefonică particulară din Bucureşti a fost instalată în 1883 între magazinul şi tipografia Socec iar în 1884 a fost instalată prima linie telefonică de stat, între Ministerul de Interne şi Poşta Centrală (Istoria României în date, 1971).

Serviciul de poştă şi telegraf a fost organizat în România pe baza unei legi promulgate de domnitorul Cuza în decembrie 1865. Serviciul nu cuprindea şi telefoanele, deoarece telefonul a fost inventat de Graham Bell în 1876. În ceea ce priveşte telegraful, primul fir a fost instalat în 1855 între Bucureşti şi Giurgiu, în 1863 existînd 46 staţii şi 2879 km de fir.

Serviciul P.T.T. (Poşta, Telegraf, Telefon) a apărut în 1893, cînd telefoanele au intrat în aceeaşi instituţie cu poşta şi cu telegraful. Serviciul şi-a extins aria de activitate, prin legea din 19 aprilie 1920, la întreg teritoriul României Mari. În 1925, prin adăugarea radiotelegrafiei, a apărut PTTR (denumirea a rezistat pînă imediat după 1989). În 1929 PTTR devine regie autonomă, în 1934 fiind încorporat Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, ca direcţie specială.

Concluzie falsă: Jetonul a fost folosit în România în perioada 1893 - 1905.

Adevărul curat: La o simplă căutare pe internet se constată că piesa PTT / TELEFON JETONU este un jeton telefonic folosit în Turcia undeva în anii '80 - '90. Din păcate piesa nu are nici o legătură cu România.

The I.M. Sadu metal disk is not a token, but a part of a resistor. The resistor was used at the Romanian refrigerator produced at Sadu. The piece seems to be a token, with the identification of the issuer and bearing face value. The inscription on the obverse must be read as: (resistor having a power of) 140 W(atts) for (tensiunea de) 220 V(olţi, produsă la) I(ntreprinderea). M(ecanică). Sadu (preţ) 38 lei. Din păcate piesa nu este jeton, ci un simplu capac de la o piesă de frigider, folosit şi ca plăcuţă de identificare. Mai neobişnuit este marcarea preţului de către producător - dar este explicabil, întrucît aceste rezistenţe au fost produse în timpul comunismului, cînd economia era planificată şi preţurile controlate de stat. Această rezistenţă electrică a făcut parte dintr-un frigider casnic de tip Fram produs în România. Frigiderul Fram era o instalaţie frigorifică cu absorbţie-difuzie care lucra cu un amestec de apă şi amoniac, la care se adăuga o cantitate mică de hidrogen. Rezistenţa electrică încălzea fierbătorul instalaţiei (furniza căldura necesară pentru fierberea amoniacului). Frigiderele Fram s-au produs masiv la Sadu între 1963 şi aproximativ 1980 (după 1980 a început era frigiderelor cu compresor - dar frigidere mici cu absorbţie-difuzie s-au mai produs aici pînă spre anul 2000!).

23.2 mm, ? grame, alamă 140 W 220 V I.M. SADU 38 LEI revers neted