22 mm, 3.05 g, alamă cerc perlat exterior, valoarea nominală 70 BANĬ, inscripţia NIMIC FĂRĂ MUNCĂ ✶	cerc perlat exterior, inscripţia circulară ADMINISTRAŢIA MOŞIEI GUŞOENI ✶, în centru monograma UV, inscripţia U.V., deasupra monogramei ✶

Despre moşia Guşoeni

Comuna Guşoeni din judeţul Vîlcea se găseşte nu departe de municipiul Drăgăşani. Comuna ocupă o suprafaţă de 3665 de hectare şi are în componenţă şase sate (Guşoeni, Burdăleşti, Dealu Mare, Guşoianca, Măgureni şi Spîrleni), cu aproximativ 1300 de locuitori.

După [1], carte ce descrie situaţia din ultimii ani de dinainte de anul 1900, comuna rurală Guşoeni se găsea în plasa Oltul de Jos şi avea 7 cătune cu aproximativ 1400 de locuitori (dintre care 52 de ştiutori de carte). Comuna se întindea pe 2310 ha. După reforma agrară din anul 1864 un număr de 76 de ţărani au primit 150 ha de pămînt, luat din moşia statului şi din aceea a lui M. Ursanu. În afara comunei, numele Guşoeni mai era folosit pentru două sate (unul din comuna învecinată Amărăşti), un deal cu vie, şi o pădure a statului (iar din altă comună).

După [2], carte ce descrie situaţia din primii ani de după Primul Război Mondial, comuna rurală Guşoeni din plasa Drăgăşani avea 9 sate şi aproape 2600 de locuitori. Aici se găseau trei moşii: Guşoeni, de 700 ha, proprietar fiind Valerian Mircea şi fiii, moşia Măgureni, de 750 ha (proprietar Predescu C-tin D.) şi moşia Spîrleni (în proprietatea moştenitorilor lui Urseanu Ion).

Moşia Guşoeni a aparţinut pe la 1860 lui Matache Urşianu. Moşia a fost împărţită între urmaşii acestuia: Valerian Urşianu stăpînea cam 800 ha iar fratele său Ion cam 400 ha [3]. În anul 1892 familia Urşianu a construit o cramă în satul Spîrleni. În satul Guşoeni se găseşte încă, lăsat în paragină, un conac Urşianu [3].

Valerian Urşianu a lăsat moşia Guşoeni prin testament fiului său nelegitim, Mircea Valerian, arendaşul moşiei Guşoeni [4]. Ion a lăsat şi el moşia urmaşului său, Valerian Urşianu zis Bibi. (Din documentele familiei, ajunse acum la Arhivele Statului, se pare că numele Valerian avea mare trecere în familia Urşianu [5].)

Valerian Urşianu (1845-1915) a studiat la Roma, unde în anul 1878 şi-a susţinut lucrarea de doctorat în drept. A fost profesor universitar la Iaşi între 1880 şi 1883, şi apoi la Bucureşti, unde a ajuns în două rînduri şi decan la Facultatea de Drept. A făcut şi politică, fiind ales deputat şi senator de mai multe ori. A publicat şi un volum de poezii [6].

Iniţialele U.V. de pe jeton pot fi puse în legătură cu Valerian Urşianu, unul dintre cei trei fii ai lui Matache. Iniţialele ar putea veni şi de la Valerian Bibi Urşianu sau de la urmaşii lui, dar aceştia nu a avut în posesie moşia Guşoeni.

Avînd în vedere că Valerian Urşianu a încetat din viaţă în anul 1915, este probabil că aceste jetoane să fi fost bătute (şi folosite) înainte această dată. În [6] se estimează că aceste piese au fost introduse „prin 1870”; la o piesă vîndută pe site-ul Okazii vînzătorul dădea ca reper anul 1900.

Bibliografie

1. Lahovari G.I., Brătianu C.I., Tocilescu Gr., Marele dicţionar geografic al Romîniei. Volumul III, Stab. Grafic J. V. SOCECŬ, Bucureşti, 1900.

2. Melbert, N., (editor), Anuarul „Socec” al României-Mari. vol. II- provincia, Editura „SOCEC & C^o” S.A., Bucureşti, 1924-1925.

3. Sebeş Georgiana, Vâlcea. Conacul moşierului Matache Urşianu, lăsat în paragină de moştenitori. Semnalul Oltului, Râmnicului, Argeşului şi Severinului. 13 octombrie 2023.

4. Petrescu E., Comunităţi umane vîlcene, comuna Guşoeni - repere identitare. În volumul „Realităţi socio-economice, mentalitate şi identitate românească”. Conferinţa anuală a Institutului de Cercetări Socio-Umane din Craiova „C. S. Nicolăescu-Plopşor”, 5-7 octombrie 2023, Editura Cetatea de Scaun, Tîrgovişte, 2024.

5. Grigore Andreea, Fond familial „URŞIANU”, Rîmnicu Vîlcea, 2009.

6. Rosetti, Dim. R., Dicţionarul contimporanilor. Editura Lito-Tipografiei Populara, 1897.

7. Schäffer E., România. Jetoane, semne valorice şi mărci, Guttenbrun [vechiul nume german al satului Zăbrani din judeţul Arad], 2012.