~ 18 mm diametru, ~ 0.97 g, argint Revers Stema familiei Muşat (?) în cerc perlat: scut despicat vertical; în cîmpul întîi două grinzi, în cîmpul al doilea şapte flori de crin dispuse 2-2-2-1; cercul perlat exterior vizibil numai pe o mică porţiune Legendă: +SI MOLDAVIENSI	Avers Într-un cerc perlat stema (atipică a) Moldovei: cap de bour avînd între coarne stea cu cinci raze, cu raza impară în jos, flancat la stînga heraldică de o lună în creştere şi la dreapta de o roză cu cinci petale, cea impară îndreptată în jos. Legendă: +SIM PETRI WOIWO

Gros bătut de Petru Muşat, domn al Moldovei între 1375 şi 1392, primul voievod moldovean care a bătut monedă.

Despre Petru I Muşat

Voievodului i se spune Muşat sau al Muşatei după mama sa Muşata (în latineşte numită Margareta). Se crede că ea ar fi fost fiica lui Bogdan Întemeietorul. De la numele ei se trage numele puternicei dinastii a Muşatinilor, ai cărei reprezentanţi au ocupat vreme îndelungată tronul Moldovei.

Se presupune, cu destul temei, că scutul de pe revers este stema personală a familiei domnitoare. Dacă această supoziţie este adevărată, trebuie remarcat că această stemă nu avea o formă fixă, numărul de crini din cîmpul secund variind simţitor, fără vreo justificare heraldică posibilă. Numărul de flori de crin de pe monedele lui petru Muşat variază de la una la şapte. Variaţia continuă şi pe monedele succesorilor săi.

Petru a avut legături foarte strînse cu Ţara Românească şi cu Polonia. A recunoscut formal suzeranitatea poloneză şi s-a căsătorit cu o vară sau poate chiar cu o soră a regelui polonez Vladislav Jagello. L-a ajutat pe Mircea cel Bătrîn să încheie un tratat de alianţă cu Polonia. În timpul domniei sale Moldova şi-a întins graniţele pînă la Marea Neagră. A stăpînit şi Cetatea Albă.

În anul 1388 i-a împrumutat regelui Poloniei 3.000 de ruble de argint „frînceşti”, o sumă foarte mare pentru vremea aceea, echivalentă cu 538,38 kilograme de argint curat, cu 51.817 kilograme de aur curat sau cu 14.531 de ducaţi veneţieni de aur (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor, vol. 2, 1976). Ca garanţie a primit Pocuţia, o regiune de aproape 8.000 de kilometri pătraţi aflată în nordul Moldovei, în posesia căreia a intrat de drept cu puţin înainte de stingerea din viaţă, prin nerestituirea sumei. Pocuţia a constituit motiv de vrajbă între moldoveni şi polonezi multă vreme, pînă spre sfirşitul secolului al XVI-lea.

Despre unitatea de masă numită sommo În Istoria românilor menţionată mai sus şi în monografia Monede şi bancnote româneşti de George Buzdugan, Octavian Luchian şi Constantin C. Oprescu, (publicată în 1977), se arată că baza sistemului monetar al Moldovei era o adaptare a unităţii numită sommo. Aceasta avea 206,5 grame de argint şi era folosită la Licostomo (Chilia Veche) din Delta Dunării precum şi în coloniile comerciale italiene din nordul Mării Negre, de exemplu în cetatea Caffa din Crimeia. Se crede că din această cantitate de argint se băteau 200 de groşi, deci moldovenii au micşorat un pic masa unităţii originale, fiindcă masa medie a unui gros este de aproximativ 0.97 grame. Despre legendele de pe monedă Există două interpretări mai des invocate ale legendelor, care pe monedele lui Petru Muşat sînt scrise numai în latină: SI(gnum) M(onetae) PETRI WOIWO(dae) şi SI(gillu)M PETRI WOIWO(dae). SI(gillum) MOLDAVIENSI(s) ar putea însemna Sigiliul (Ţării) Moldoveneşti. Imaginile acestei monede medievale moldoveneşti de la Petru I Muşat sînt prezente pe site-ul Romanian Coins prin amabilitatea domnului Balazs Aldor, căruia îi rămînem recunoscători.