Înapoi
1000 lei 1998 - 80 de ani de la Marea Unire din 1918
Înainte
35 mm diametru, 31.103 g, aur 99.9%, margine netedă
Avers: valoarea nominală 1000 LEI, anul 1998, ROMANIA, stema României, deasupra o ramură de laur, dedesubt o ramură de stejar
Revers: inscripția circulară în limba latină SEMPER UNITIS însemnînd TOTDEAUNA UNIȚI, inscripția 1918 1 DECEMBRIE 1998, în mijloc Sala Unirii din Alba Iulia, deasupra scris ALBA IULIA, în dreapta stema Țării Românești, în stînga stema Moldovei și dedesubt stema Transilvaniei

Data emisiunii: 1 decembrie 1998

Tiraj (maxim): 3.000 de piese


Imaginile monedei de mai sus sînt prezente pe site prin amabilitatea domnului J. Ardelean.

Piesa a fost gravată de Vasile Gabor.

Trei Uniri au avut loc în 1918. (Iașiul fiind capitala țării în acele momente, a căpătat și numele de Capitala Celor Trei Uniri.) Ultima dintre aceste trei Uniri a avut loc pe 1 Decembrie, cînd Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a votat unirea veșnică a Transilvaniei (împreună cu Banatul și Crișana care, formal, nu fac parte din Ardeal) cu Patria Mamă. Ziua Națională a României este 1 Decembrie ca zi în care s-a definitivat unificarea statală a românilor, nu doar ca zi de alipire a transilvănenilor și a celor din Banat și Crișana cu Țara.

Marea Unire din 1918 a survenit ca rezultat al Marelui Război de Reîntregire, care i-a costat pe români numeroase vieți pierdute pe front și suferințe împovărătoare în rîndurile populației civile.

În 1914 a izbucnit Întîiul Război Mondial ca urmare a atentatului de la Saraievo, același an în care a murit regele Carol I. Prințul Ferdinand, educat în Romania și deci mai român decît predecesorul său, deveni rege spre a se acoperi de și mai multă glorie. România a stat deoparte, purtînd tratative, și a intrat în război abia în 1916, doar după primirea de garanții din partea Franței, Angliei și Rusiei de a primi Transilvania și Bucovina odată Austro-Ungaria învinsă. Conflagrația a fost tragică, peste 200.000 de soldați și 2.000 de ofițeri fiind pierduți pînă în 1918, pierderi imense pentru o țară măruntă ca România timpului. Pierderile civile au fost importante, fiind cauzate de tifos și foamete.

Basarabia, Moldova răsăriteană astfel botezată în 1812 cu scopul de a induce în eroare, a fost prima provincie care s-a reîntors la Patria Mamă. Numele era românesc, reamintind de dinastia valahă (nicidecum moldovenească) a basarabilor care stăpîniseră cîndva o parte din ea, însă aplicat impropriu unui teritoriu cu mult mai important. Revoluția comunistă a izbucnit în Rusia în octombrie 1917, cu mari repercusiuni asupra frontului românesc. Curînd după aceasta soldații moldoveni din armata rusă se și întoarseseră acasă, stabilind bazele unui parlament de largă reprezentare și încercînd în același timp să mențină ordinea pe un teritoriu traversat de dezertori ruși ce părăseau frontul în dezordine, constituiți în mici armate de bandiți ce terorizau și jefuiau pe civili, atît pe cei din jumătatea răsăriteană cît și pe cei din jumătatea apuseană a Moldovei. România, redusă ca teritoriu la jumătatea apuseană a Moldovei, confruntată prin dezertările rusești cu prăbușirea frontului de miazănoapte (din Bucovina și Galiția) a solicitat în mod repetat comandantului armatelor rusești ajutor efectiv - aceasta a replicat, la rîndul său, că în conformitate cu instrucțiunile primite de la noii conducători ai Rusiei revoluționare (guvernul Kerenski), sarcina sa ar putea fi cel mult de a ocupa restul Moldovei (jumătatea vestică), nicidecum de a ajuta în vreun fel regatul român.

Odată întocmit Sfatul Țării, un parlament conținînd reprezentanți ai fiecărui ținut, ai fiecărei clase sociale și ai fiecărei minorități etnice, a proclamat Republica Democratică Moldovenească pe teritoriul fost gubernii a Basarabiei. Evenimente similarea aveau loc în acel timp și în Finlanda, Lituania, Estonia, Letonia, Ucraina și țări și teritorii oprimate ale imperiului destrămat.

Pe 27 Martie (stil vechi) / 9 Aprilie 1918 Parlamentul Republicii Democratice Moldovenești (Sfatul Țării) a votat în cea mai democratică manieră Unirea cu Regatul României (care trecea prin clipe negre, redus teritorial doar la Moldova dintre anii 1812 și 1856, trupele germane ocupînd restul țării). Votul a fost grăbit de Rada Ucraineană care amenința să ocupe militar fost gubernie a Basarabiei.

Spre sfîrșitul toamnei lui 1918 Bucovina și apoi Transilvania s-au unit cu Romania. În Bucovina Consiliul Național Român a organizat Congresul General al Bucovinei, care pe 15 Noiembrie - stil vechi / 28 Noiembrie - stil nou, a votat „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile hotare pînă la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”. Votul s-a desfășurat în Marea Sală Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuți și a avut și susținerea Consiliului Național al Polonezilor și al Consiliului Național al Germanilor din Bucovina. Nu trebuie uitat că această bătrînă regiune a Moldovei fusese intens colonizată de stăpînirea austriacă, cu ruteni și evrei în special, zdruncinînd unitatea națională, astfel că elementul românesc nu mai deținea în 1918 majoritatea etnică a provinciei artificial create în 1775. Unirea s-a produs deci ca urmare a dreptului istoric.

Alba Iulia, orașul primei uniri a românilor din 1600, a fost locul unde peste 100.000 de reprezentanți veniți din întreaga Transilvanie, din fiecare oraș și din fiecare sat, au votat prin viu grai actul Unirii, la 28 Noiembrie - stil vechi / 1 Decembrie - stil nou.

Lupta pentru Transilvania s-a sfîrșit abia anul următor. Revoluția comunistă a lui Bela Kun și-a răspîndit otrava în 1919, izbîndind în Ungaria și rezultînd în proclamarea Republicii Sovietice Ungare. Curînd după aceasta armatele maghiare atacaseră deja frontierele României, forțînd România la o reacție severă. Cîteva săptămîni mai apoi, obținînd victorii incontestabile, Armata Română a intrat în Budapesta, scăpînd Ungaria și Europa de amenințarea comunistă.

Granițele României și ale tuturor celorlalte state au fost decise la Marea Conferință de Pace de la Paris (1919-1920) de către statele învingătoare (Marea Britanie, Franța, Statele Unite ale Americii, Japonia, România, 27 în total), fiind astfel garantate de către cele mai puternice forțe mondiale ale vremii. Frontierele României au fost decise prin Tratatul de la Palatul Versailles.


Înapoi la pagina de selecție!