Înapoi
10 și 100 lei 2014 - Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni - Biserica Sfîntul Gheorghe Nou din București
Înainte
37 mm diametru, 31.103 g, 99.9% argint, margine cu zimți
Avers: ROMANIA, anul 2014, valoarea nominală 10 LEI, stema României, biserica Sfîntul Gheorghe Nou din București, în stînga fragmente din trei icoane cu Sfîntul Gheorghe, Sfînta Paraschiva și Sfîntul Nicolae (biserica este închinată acestor sfinți), în dreapta candela de deasupra mormîntului lui Constantin Brâncoveanu (acesta a fost înmormîntat în biserică), inscripția BISERICA SF. GHEORGHE NOU BUCURESTI
Revers: fragmente din tabloul votiv al bisericii Sfîntul Gheorghe Nou din București, cu chipurile Sfinților Martiri Brâncoveni, anul martiriului - 1714, în care a avut loc martiriul, inscripțiile SF. RADU SF. STEFAN SF. CONSTANTIN SFETNICUL IANACHE SF. MATEI și SF. VOIEVOD CONSTANTIN BRANCOVEANU, în exergă inscripția SFINTII MARTIRI BRANCOVENI

Data emisiunii: 30 iunie 2014

Tiraj: 250 de monede

21 mm diametru, 6.452 g, 99.9% aur, margine cu zimți
Avers: ROMANIA, anul 2014, valoarea nominală 100 LEI, stema României, biserica Sfîntul Gheorghe Nou din București, în stînga fragmente din trei icoane cu Sfîntul Gheorghe, Sfînta Paraschiva și Sfîntul Nicolae (biserica este închinată acestor sfinți), în dreapta candela de deasupra mormîntului lui Constantin Brâncoveanu (acesta a fost înmormîntat în biserică), inscripția BISERICA SF. GHEORGHE NOU BUCURESTI
Revers: fragmente din tabloul votiv al bisericii Sfîntul Gheorghe Nou din București, cu chipurile Sfinților Martiri Brâncoveni, anul martiriului - 1714, în care a avut loc martiriul, inscripțiile SF. RADU SF. STEFAN SF. CONSTANTIN SFETNICUL IANACHE SF. MATEI și SF. VOIEVOD CONSTANTIN BRANCOVEANU, în exergă inscripția SFINTII MARTIRI BRANCOVENI

Data emisiunii: 30 iunie 2014

Tiraj: 250 de monede


Biserica Sfîntul Gheorghe Nou

Inelul central înfățișează biserica Sfîntul Gheorghe Nou din București, ultima dintre ctitoriile lui Constantin Brâncoveanu (1707), ridicată pe locul unei biserici mai vechi.

În curtea acestei biserici este plasat kilometrul zero al capitalei și deci al României.

De la cronicarul muntean Radu Greceanu aflăm c㠄Măria sa n-a putut suferi în mijlocul târgului, cu așa mult norod, o astfel de biserică...” „mică și întunecoasă și nefiindu de potriva hanului, carele împrejurul ei era”, „ca un milostiv și iubitor de a face pomeni, bine au voit și den temelie acea biserică stricându-o, au rădicat o mare și minunată și frumoasă mănăstire” [1, cap. LXVI]. Biserica dinainte stătătoare era „veche foarte, zidită dă un boier anume Dobruș Banul” [1, cap. LXXII, variantă].

Statuia domnitorului, amplasată în curtea bisericii, este opera sculptorului Oscar Han.

Numele arhitectului se cunoaște - Veseleil, ispravnic fiind marele agă Ianache (Enache) Văcărescu, iar zugrav de subțire Pîrvu Mutu [2].

Trupul domnitorului Brâncoveanu

După execuția publică a domnitorului Constantin Brâncoveanu, a fiilor săi Radu, Ștefan, Constantin și Matei și a sfetnicului Ianache, trupurile lor au fost tîrîte pe străzile Constantinopolului și aruncate în mare. Capetele, purtate în sulițe, au fost așezate la intrarea în serai, fiind spre seară și ele aruncate în mare [3].

Pescuite de pescari creștini, au fost așezate spre odihnă în mănăstirea din Halki, o mică insulă aflată nu departe de Constantinopol, avînd populație grecească [4] (azi, Heybeliada). Mănăstirea primise sprijin bănesc de la Brâncoveanu în 1702, asfel putîndu-se explica această destinație. Soția, nepoții, fetele și ginerii domnitorului se aflau în acest timp la Constantinopol în închisoare, într-o situație indecisă.

În această mănăstire grecească au rămas osemintele lui Brâncoveanu pînă în 1720, cînd doamna Maria reușește strămutarea lor tainică în țară.

Mănăstirea Hurezi din Oltenia, de asemenea ctitorie a lui Constantin Brîncoveanu (din 1692), fusese gătită din timp sieși și familiei ca loc de îngropăciune. Cu toate acestea, dată fiind ocupația austriacă a Olteniei, începută de facto din 1716, domna Maria se oprește la biserica Sfîntul Gheorghe Nou din București, unde își înmormîntează soțul sub o lespede anonimă, ornată în stil „brâncovenesc” și purtînd stema Țării Românești. Acest anonimat, conform cu [3], a fost intenționat. Se dorea prevenirea unei atenții otomane nedorite, dat fiind că sultanul Ahmed al III-lea (17036 - 1730), același care îl condamnase la moarte pe domnitor, era mai departe la cîrma imperiului.

Mormîntul, aflător și acum înăuntrul bisericii, poate fi identificat prin candela de argint inscripționată cu litere discrete: „+ Această candelă ce s-au dat la Sveti Gheorghie cel Nou luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Costandin Brâncoveanu Basarab Voievod și iaste făcută de domna mării sale Mariia, carea și măriia sa nădăjduiaște în Domnul iarăși aici să i se odihnească oasele. Iulie, în 12 zile, leat 7228 [1720]” [3].

Salvarea monumentului istoric - Biserica Sfîntul Gheorghe Nou

Ca urmare a cutremurului devastator din 4 martie 1977, președintele Nicolae Ceaușescu a demarat o serie de acțiuni urbanistice în București, care au afectat structura și aspectul capitalei. Unul dintre edificiile religioase condamnate la demolare a fost și biserica Sfîntul Gheorghe Nou. Conform cu [4], meritul principal în salvarea monumentului îi revine lui Alexandru Budișteanu, pe atunci arhitect șef al municipiului București. Cunoscînd suficient personalitatea președintelui, aflîndu-se la locul și la momentul potrivit, Alexandru Budișteanu l-a convins pe Ceaușescu să revină asupra deciziei pentru demolare, mizînd pe latura patriotică a acestuia. Cum? Aducînd în discuție prezența mormîntului lui Brâncoveanu.

<< De exemplu, cînd s-a discutat sistematizarea Pieței Sfîntul Gheorghe, „Tovarășul” a declarat că biserica de acolo, destul de neinteresantă (fiind reconstruită în secolul al XIX-lea, într-un stil oarecum neogotic), trebuie demolată. Atunci am intervenit, spunînd că aici este înmormîntat Constantin Brâncoveanu. Din fericire, Ceaușescu a reacționat astfel: „Bine. Luați măsuri să se protejeze mormîntul lui Brâncoveanu.” Și așa s-a trecut în Nota de Cancelarie: „Se vor lua măsuri de protejare a mormîntului domnitorului Constantin Brâncoveanu.” Această formulă destul de ambiguă a fost folosită practic de toți factorii cu rol activ, care în unanimitate au hotărît tacit, tot din fericire, să lase biserica în pace. Însuși Ceușescu nu a mai revenit niciodată asupra subiectului, deși trecînd prin oraș a văzut că a rămas în picioare. >> [4, pag. 181-182].

Restaurarea monumentului, inclusiv cu revenirea la aspectul brâncovenesc inițial, a fost încheiată tot în perioada Ceaușescu.

Bibliografie

1. Radu Greceanu, Cronicari munteni II, Editura pentru Literatură, București, 1961.

2. Dascălu N. (coordonator), Pelerin în București, Editura Basilica, București, 2013.

3. Desartovici L. S. (ediție îngrijită), Doamna Maria Brâncoveanu / Tainica biruință a lacrimilor, Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța, 2008.

4. Între istorie și judecata posterității, Alexandru Budișteanu în dialog cu Flori Bălănescu, Academia Română. Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2010.


Înapoi la pagina de selecție!