Numai imagini de calitate și informații corecte.
Înapoi
2 lei 1910, 1911, 1912, 1914
Înainte
2 lei 1910 Bruxelles 2 lei 1910 Bruxelles
27 mm diametru, 10 g, argint 83.5%, cupru 16.5%, margine cu zimți
valoarea nominală 2 LEI, ROMANIA, anul 1910, țărancă torcînd, cu fusul în mîna dreaptă, cu furca de tors și secera în brîu, pe fundal cîmp cu snopi de grîu, BASSARAB în stînga, de-a lungul circumferinței (însemn al gravorului Costache Bassarab)
inscripția CAROL·I·REGE· ·AL·ROMANIEI și efigia regelui, spre stînga. Sub gît este scris numele gravorului, TASSET.

Efigia regelui Carol I de pe monedele seriei 1910-1914 a fost gravată de artistul francez Ernest Paulin Tasset (1839-1919). Argintul necesar pentru această serie de monede provine în principal de la monedele uzate retrase din circulație. Au fost topite monede vechi în valoare totală de 28.280.000 lei, în principal piese de 5 lei (cam 5 milioane de bucăți - informație furnizată de domnul J. M.).

În cartea Monetele României (Iliescu și Radovici, 2004) se menționează că o parte din monedele de 1 leu și 2 lei 1914 au fost bătute de fapt în anul 1915, la Hamburg (capitala Belgiei fusese ocupată de germani în august 1914, la puțin timp de la începerea războiului mondial). În cartea Istoria politicei noastre monetare și a Băncii Naționale 1880-1914, autor C.I. Băicoianu (București, 1932), se menționează că în 1915 s-au bătut 1.300.000 de piese de 1 leu și 691.734 de piese de 2 lei.

Despre numărul de zimți pe muchia pieselor de 2 lei din seria 1910-1914

Monedele bătute la Bruxelles au zimții de pe muchie cu colțurile drepte, în timp ce monedele bătute la Hamburg au zimții cu colțurile rotunjite. Această deosebire e greu de observat pe monedele mai uzate. Precizarea monetăriei este mai ușor de făcut după numărul de zimți de pe muchie, care pentru anul 1914 este de 120 pentru Hamburg și 124 pentru Bruxelles.

AnulMonetăriaNumăr de zimți
pe muchie
Tiraj
1910Bruxelles
Hamburg
?
121
1.800.000
1911Hamburg1201.000.000
1912Bruxelles1241.500.000
1914Bruxelles
Hamburg
124
120
2.452.000
2 lei 1912 2 lei 1914

Imaginile monedelor necirculate de mai sus sînt prezente pe site prin deosebita amabilitate a domnului Cristian Ciuplea.

Imaginile monedelor de argint de 2 lei din 1911 și din 1914 de mai jos sînt prezente pe site prin amabilitatea unui donator ce a dorit să rămînă anonim.

2 lei 1911 2 lei 1911
2 lei 1914 2 lei 1914

Legenda despre monede din seria 1910-1914 ce au aur în componență

O legendă a numismaticii românești spune că unele din monedele de 50 de bani, 1 leu și 2 lei din această serie conțin un anumit procent de aur. Mitul provine din monografia Monede și bancnote românești, carte în care, în tabelul emisiunilor monetare (pagina 290), piesa de 2 lei 1912 și întreaga serie din 1914 apar ca avînd în componență 83.5% argint și 16.5% aur. Este clar o greșeală de tipar, în loc de simbolul cuprului Cu scriindu-se Au, simbolul pentru aur.

Teme asemănătoare pe monedele românești și franțuzești

Uniunea Monetară Latină nu a însemnat doar rate de schimb (practic) egale, valori comune pentru seriile de monede, diametre, titluri și greutăți egale pentru valuta emisă de țările membre sau care doar i-au folosit tipurile monetare. Adesea a însemnat și teme similare pentru piese, așa cum dovedesc imaginile piesei de 2 lei bătute în 1914 și a piesei franțuzești de 1 franc din 1915.

Se observă femeia, straiul popular, linia orizontului, picioarele goale, chiar și maniera de a săpa numele gravorului în corpul piesei (O. Roty în cazul gravorului francez).

Se mai observă și gravura net superioară a monezii românești, care fiindcă veni vorba este una din cele mai frumoase.

România, deși formal nu a fost niciodată membră a Uniunii Monetare Latine, a folosit tipurile monetare ale acesteia, deci se numără printre țările europene care cu mult timp în urmă au luptat pentru o valută comună pe continent. Acesta este motivul pentru care leul trebuie considerat unul din precursorii valutei comune euro.

1 franc 1915

Adoptarea tipurilor de monede folosite de Uniunea Monetară Latină a influențat viețile românilor în multiple domenii, inclusiv în limbaj. Cuvîntul franc este chiar și acum sinonim (mai puțin folosit) al cuvîntului leu, și asta deoarece leul și celelate valute echivalente au fost îndelung cotate egal. Dacă această semnificație a francului este mai puțin cunoscută, îmi aduc aminte că bunicul meu spunea nu rar chestii de tipul: „I-am dat o su' de franci ca să scap de gura lui.”, „Nu mai am un franc în casă.”, „Dac-aș mai fi avut niște franci...”. Cuvîntul franci are deci în limba română și o altă semnificație mai largă, aceea generală de bani, așa cum parale, mult mai folosit în acest sens, este pluralul de la para, o mică monedă turcească ce a circulat în principate în secolul XIX.

Dacă ne mai aducem aminte, și bani, de fapt, era un cuvînt care semnifica punctual, cu foarte mult timp în urmă, denarii bătuți în banatul Sclavoniei.


Înapoi la pagina de selecție!