Catalog al tuturor monedelor românești,
cu imagini de calitate și cu informații corecte.
Înapoi
1 leu 1910, 1911, 1912, 1914
Înainte
1 leu 1910 1 leu 1910
23 mm diametru, 5 g, argint 83.5%, cupru 16.5%, margine cu zimți
valoarea nominală 1 LEU, ROMANIA, anul 1910, țărancă torcînd, cu fusul în mîna dreaptă, cu furca de tors și secera în brîu, BASSARAB în stînga, de-a lungul circumferinței (însemn al gravorului Costache Bassarab)
inscripția CAROL·I·REGE· ·AL·ROMANIEI și efigia regelui, spre stînga. Sub gît este scris numele gravorului, TASSET.
1 leu 1911 1 leu 1911
1 leu 1912 1 leu 1912
1 leu 1914 1 leu 1914
AnulMonetăriaNumăr de zimți
pe muchie
Tiraj
1910Bruxelles
Hamburg
106
102
4.600.000
1911Hamburg
Bruxelles
102
106?
2.273.065
300.000
1912Bruxelles1063.540.000
1914Bruxelles
Hamburg
106
102
4.282.935

Monedele bătute la Bruxelles au zimții de pe muchie cu colțurile drepte, în timp ce monedele bătute la Hamburg au zimții cu colțurile rotunjite. Această deosebire e greu de observat pe monedele mai uzate. Precizarea monetăriei este mai ușor de făcut după numărul de zimți de pe muchie, 102 pentru Hamburg și 106 pentru Bruxelles.

1 leu1914 - sus - Hamburg (colț rotunjit), jos - Bruxelles (colț drept)

În cartea Monetele României (Iliescu și Radovici, 2004) se menționează că o parte din monedele de 1 leu și 2 lei 1914 au fost bătute de fapt în anul 1915, la Hamburg (capitala Belgiei fusese ocupată de germani în august 1914, la puțin timp de la începerea războiului mondial). În cartea Istoria politicei noastre monetare și a Băncii Naționale 1880-1914, autor C.I. Băicoianu (București, 1932), se menționează că în 1915 s-au bătut 1.300.000 de piese de 1 leu și 691.734 de piese de 2 lei.

Domnul Cristian Ciuplea ne comunică următoarele: în 1911 s-au bătut și la Bruxelles monede de 1 leu, și anume un tiraj de 300.000 de exemplare. La Hamburg s-au bătut restul de 2.273.065 din monedele anului 1911. Domnia sa a publicat această informație în anul 2000 în revista germană de specialitate Münzen Revue. Situația este la fel în cazul monedei de 50 de bani din 1911: un număr de 1.400.000 de piese au fost bătute la Bruxelles.

Argintul necesar pentru această serie de monede provine în principal de la monedele uzate retrase din circulație. Au fost topite monede vechi în valoare totală de 28.280.000 lei, în principal piese de 5 lei (cam 5 milioane de bucăți - informație furnizată de domnul J. M.).

Imaginile monedelor de argint de 1 leu din 1910, 1911, 1912 și 1914 sînt prezente pe site prin amabilitatea unor donatori ce au dorit să rămînă anonimi.


Uniunea Monetară Latină nu a însemnat doar rate de schimb (practic) egale, valori comune pentru seriile de monede, diametre, titluri și greutăți egale pentru valuta emisă de țările membre sau care doar i-au folosit tipurile monetare. Adesea a însemnat și teme similare pentru piese, așa cum dovedesc imaginile piesei de 1 leu bătute în 1914 și a piesei franțuzești de 1 franc din 1915 puse mai jos alături pentru comparație.

1 leu 1914 1 franc 1915

Se observă femeia, straiul popular, linia orizontului, picioarele goale, chiar și maniera de a săpa numele gravorului în corpul piesei (O. Roty în cazul gravorului francez).

Se mai observă și gravura net superioară a monezii românești, care fiindcă veni vorba este una din cele mai frumoase.

România, deși formal nu a fost niciodată membră a Uniunii Monetare Latine, a folosit tipurile monetare ale acesteia, deci se numără printre țările europene care cu mult timp în urmă au luptat pentru o valută comună pe continent. Acesta este motivul pentru care leul trebuie considerat unul din precursorii valutei comune euro. Adoptarea tipurilor de monede folosite de Uniunea Monetară Latină a influențat viețile românilor în multiple domenii, inclusiv în limbaj. Cuvîntul franc este chiar și acum sinonim (mai puțin folosit) al cuvîntului leu, și asta deoarece leul și celelate valute echivalente au fost îndelung cotate egal. Dacă această semnificație a francului este mai puțin cunoscută, îmi aduc aminte că bunicul meu spunea nu rar chestii de tipul: „I-am dat o su' de franci ca să scap de gura lui.”, „Nu mai am un franc în casă.”, „Dac-aș mai fi avut niște franci...”. Cuvîntul franci are deci în limba română și o altă semnificație mai largă, aceea generală de bani, așa cum parale, mult mai folosit în acest sens, este pluralul de la para, o mică monedă turcească ce a circulat în principate în secolul XIX.

Dacă ne mai aducem aminte, și bani, de fapt, era un cuvînt care semnifica punctual, cu foarte mult timp în urmă, denarii bătuți în banatul Sclavoniei.


Înapoi la pagina de selecție!