18 mm diametru, 2.5 g, argint 83.5%, cupru 16.5%, margine cu zimţi valoarea nominală 50 BANI, ROMANIA, anul 1911, coroană şi ramură de măslin	inscripţia CAROL·I·REGE· ·AL·ROMANIEI şi efigia regelui, spre stînga. Sub gît este scris numele gravorului, TASSET.

Imaginile monedelor din anii 1911 şi 1914 de deasupra sînt prezente pe site prin amabilitatea unui donator anonim.

Monedele bătute la Bruxelles au zimţii de pe muchie cu colţurile drepte, în timp ce monedele bătute la Hamburg au zimţii cu colţurile rotunjite. Această deosebire e greu de observat pe monedele mai uzate. Precizarea monetăriei este mai uşor de făcut după numărul de zimţi de pe muchie, 120 pentru Hamburg şi 101 pentru Bruxelles.

Domnul Cristian Ciuplea ne comunică următoarele: în 1911 s-au bătut şi la Bruxelles monede de 50 de bani, şi anume un tiraj de 1.400.000 de exemplare. La Hamburg s-au bătut restul de 1.600.000 din monedele anului 1911. Domnia sa a publicat această informaţie în anul 2000 în revista germană de specialitate Münzen Revue. Situaţia este la fel în cazul monedei de 1 leu din 1911: un număr de 300.000 de piese au fost bătute la Bruxelles. Imaginea monedei de 50 de bani din 1910 de mai sus este prezentă pe site prin deosebita amabilitate a domnului Cristian Ciuplea.

Argintul necesar pentru această serie de monede provine în principal de la monedele uzate retrase din circulaţie. Au fost topite monede vechi în valoare totală de 28.280.000 lei, în principal piese de 5 lei (cam 5 milioane de bucăţi - informaţie furnizată de domnul J. M.).

România, deşi formal nu a fost niciodată membră a Uniunii Monetare Latine, a folosit tipurile monetare ale acesteia, deci se numără printre ţările europene care cu mult timp în urmă au luptat pentru o valută comună pe continent. Acesta este motivul pentru care leul trebuie considerat unul din precursorii valutei comune euro.

Uniunea Monetară Latină nu a însemnat doar rate de schimb (practic) egale, valori comune pentru seriile de monede, diametre, titluri şi greutăţi egale pentru valuta emisă de ţările membre sau care doar i-au folosit tipurile monetare. Adesea a însemnat şi teme similare pentru piese, aşa cum dovedesc imaginile piesei de 50 de bani bătute în 1914 şi a piesei franţuzeşti de 1 franc din 1915 puse mai jos alături pentru comparaţie. A existat şi o piesă de 50 de centime (1/2 franc de fapt), cu acelaşi desen.

Observaţi ramura de măslin şi treceţi la pagina următoare pentru alte similitudini.