Înapoi
50 bani 2012 - Neagoe Basarab - 500 de ani de la urcarea pe tron
Înapoi
23.75 mm diametru, 6.1 g, alamă: 80% cupru, 15% zinc, 5% nichel, margine netedă, cu inscripția ROMANIA (de două ori)
Avers: ROMANIA, valoarea nominală 50 BANI, stema României, anul 2012, pe fundal o vedere a bisericii mănăstirii de la Curtea de Argeș și raze
Revers: chipul domnitorului Neagoe Basarab, o imagine a bisericii mănăstirii de la Curtea de Argeș, anul 1512 și NEAGOE BASARAB, inscripția BISERICA MANASTIRII CURTEA DE ARGES, așezată pe arce de cerc

Data emisiunii: 25 iunie 2012

Tiraj: 1.000.000 monede


Despre Neagoe Basarab, domn al Țării Românești între 1512 și 1521

Neagoe Basarab a luat puterea la începutul anului 1512, după ce trupele boierilor Craiovești (întărite cu trupe otomane trimise de Mehmet, begul de la Nicopole) au învins la Văcărești pe Vlad cel Tînăr (1510-1512). Ca urmare a înfrîngerii, fostul domn a fost decapitat. Deși era fiul boierului Pîrvu Craiovescu, Neagoe a luat numele de Basarab, pretinzînd că este descendent al marelui Basarab Întemeietorul.

Domnitorul a păstrat relații în general bune cu vecinii. A fost și la Istanbul, și a acceptat o sporire a tributului. A încheiat un tratat cu Ungaria și a căpătat pentru sine domeniul Geoagiu din Transilvania.

Neagoe Basarab a avut trei băieți și trei fete. Teodosie a domnit în Țara Românească pentru cîteva luni, după moartea tatălui său. Una din fete, Ruxandra, s-a căsătorit cu viteazul domnitor Radu de la Afumați. Stana a fost dată după Ștefăniță, domnul Moldovei (1517-1527).

În timpul lui Neagoe Basarab a fost tipărit un Evangheliar slavon, a treia carte tipărită în Valahia. Voievodul este autorul unei cărți în limba slavonă numite „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”. Cartea cuprinde, pe lîngă texte preluate din Biblie și din diverse lucrări bizantine și slave, și cîteva capitole originale [1]. Domnitorul a ctitorit, reparat și înzestrat cu odoare și cu bani o mulțime de alte locașe de cult, atît în țară cît și la Muntele Athos, la Ierusalim și la Muntele Sinai [2]. Neagoe este și ctitorul actualei biserici a mănăstirii de la Snagov.

Pe 26 octombrie 2008 Biserica Ortodoxă Română l-a trecut Neagoe Basarab în rîndul sfinților. Această dată a fost stabilită pentru ziua de prăznuire a Sfîntului voievod Neagoe Basarab.

Despre biserica de la Curtea de Argeș

Neagoe Basarab este ctitorul frumoasei biserici episcopale de la Curtea de Argeș, biserică reprezentată pe monedă. De această construcție este legat numele meșterului Manole - intrat în legendă ca personaj al baladei populare „Mănăstirea Argeșului”. Biserica a fost sfințită în anul 1517, cu un fast deosebit și cu o participarea aleasă - patriarhul Constantinopolului, mai mulți mitropoliți, episcopi și egumeni ortodocși. Ornamentația deosebit de bogată și turlele răsucite dau bisericii un aspect aparte acestei capodopere a arhitecturii medievale din Țara Românească.

Neagoe Basarab a fost înmormîntat în biserica de la Curtea de Argeș. Între anii 1875-1886 biserica a fost restaurată de arhitectul francez Lecomte de Noüy, fiind pregătită pentru a deveni locul de îngropăciune al regilor României. Aici se odihnesc Carol I, Ferdinand și regina Maria, Carol al II-lea.

Imaginea lui Neagoe Basarab de pe monedă reproduce reprezentarea voievodului muntean din tabloul votiv al bisericii de la Curtea de Argeș (unde mai apar și cei șase copii și doamna Elena-Despina). Coroana purtată de Doamna Elena - Despina (soția lui Neagoe Basarab și fiica despotului sîrb Iovan Brancovici), așa cum apare ea zugrăvită în tabloul votiv al bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, a fost folosită ca sursă de inspirație pentru coroana purtată de regina Maria în anul 1922 la încoronarea de la Alba Iulia.

Emisiunea beneficiază și de o variantă proof pentru colecționari, cu valoarea nominală de 100 de lei, de aur.

Bibliografie

1. Ciobanu Șt., Istoria literaturii române vechi. Editura Hyperion, Chișinău, 1992.

2. Giurescu Ct., Giurescu D., Istoria românilor. Vol 2. De la mijlocul secolului al XIV-lea pînă la începutul secolului al XVII-lea. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.


Înapoi la pagina de selecție!