Înapoi
500 lei 2010
rezervația Orheiul Vechi
Înainte
30 mm diametru, 16.5 g, 99.9% argint, margine cu zimți
anul 2010, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală și valoarea nominală 50 LEI
o imagine a mănăstirii de la Butuceni din cadrul rezervației Orheiul Vechi, inscripția circulară REZERVAȚIA CULTURAL-NATURALĂ ORHEIUL VECHI

Data emisiunii: 3 august 2010

Tiraj: 500 de monede


Face parte din seria Monumentele Moldovei, alături de monedele de 50 de lei de argint din 2008 - stejarul lui Ștefan cel Mare, din 2009 - arcul geodezic Struve și din anul 2012 cu cetatea Soroca.

Despre rezervația Orheiul Vechi

Orheiul Vechi se află pe valea Răutului, lîngă satele Butuceni și Trebujeni, la circa 60 de kilometri de Chișinău și destul de aproape de Nistru. În secolele XV-XVI pe aceste locuri a fost orașul medieval moldovenesc Orhei. Orașul mutîndu-se pe un nou amplasament, tot pe valea Răutului dar mai la nord, locul a ajuns să se numescă Orheiul Vechi. Aici Răutul curge printr-o vale adîncă de aproximativ 100 de metri - un canion de eroziune - săpat de rîu în calcar sarmatic, cunoscut sub numele de cochileț. Coturile Răutului delimitează mai multe promontorii foarte alungite, adevărate cetăți naturale, cu un aspect sălbatic și monumental. La Orheiul Vechi se găsesc o mulțime de monumente culturale de mare importanță istorică: cetatea geto-dacică de la Butuceni (sec. IV-III î.e.n.), două cetăți medievale, băile din secolul al XIV-lea, palatul pîrcălabului, o moschee și o biserică, valuri de pămînt, case de orășeni, biserici rupestre și chilii săpate în stîncă.

Locul este amintit de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei: „Pe malul de apus al lacului, în mijlocul codrilor deși, se văd urmele unei cetăți vechi, numită de locuitori Orheiul vechi. Judecînd după așezarea ei, pare să fie cetatea Petrodava din Dacia veche.” [2]. (Astăzi cetatea dacică Petrodava a fost localizată la Piatra Neamț.)

De pe la jumătatea secolului al XIII-lea și pînă prin 1369 în aceste locuri a fost un oraș al Hoardei de Aur, numit Șehr al-Cedid, Sehr-al-Djedid sau Yanghi-Șehr, adică Orașul Nou. Orașul avea și o cetate de piatră. În 1357 hanul Geanibek sau Djanibek este asasinat și Hoarda intră într-un lung război civil și în dezagregare. Între 1363 și 1365 Yanghi-Șehr a fost reședința hanului Abdallah [5]. În acea perioadă s-au bătut aici monede pe care apare numele orașului, dirhami de argint și fuls de aramă. În perioada 1366 - 1369 aici a stăpînit un emir separatist tătar [4].

Aproape de malul Răutului se găsesc ruinele unor băi tătărăști (ruinele unui feredeu). Clădirea avea peste 800 de metri pătrați, fiind prevăzută cu încălzire cu aer cald și cu apă curentă ce curgea prin țevi de lut.

Aici a fost și tîrgul Peștera, ctitorit de domnitorul Ieremia Movilă (1595 - 1606), dar localitatea a regresat, devenind foarte repede un simplu sat [3].

Despre Mănăstirea Butuceni (Peștera)

Mănăstirea a fost înființată în secolul al XV-lea. Accesul în mănăstire se face printr-un tunel ce are deasupra o clopotniță - reprezentată și pe monedă. Alături, pe marginea prăpastiei, se găsește o cruce de piatră ce datează din secolul al XVIII-lea. În 1816 cei cinci călugări și trei frați au fost mutați la Mănăstirea Suruceni [1]. De pe la anul 1820 biserica subterană a fost folosită de locuitorii din satul Butuceni. Din 1904 Butucenii au avut propria biserică, cu hramul Sfintei Maria, zidită în cel mai înalt punct al promontoriului.

În anul 1996 aici s-au mutat cîțiva călugări, cu toată opoziția muzeografilor.

În anul 2012 Banca Națională a Moldovei a bătut o monedă de 50 de lei dedicată Mănăstirii Butuceni.

Despre Mănăstirea lui Bosie

Pisania, scrisă în slavonă, arată cam așa „Această mănăstire robul lui Dumnezeu Bosie pîrcălabul de Orhei a facut-o împreună cu soția și copiii săi spre cinstirea lui Dumnezeu și întru iertarea păcatelor sale [...] anul 7173”. Anul 7173 de la facerea lumii corespunde cu anul 1665 al erei noastre.

O altă inscripție foarte veche, scrisă în limba română, s-ar transcrie cam așa: „Acest zapis l-au făcut Vasile Adeescul și cu Răzmiriță Leca în zilele lui Constantin Vodă cînd au iernat Ucraina în Ivance și au fost Șteț hatman la Ucraina și noi am iernat atunci aici în anul 7198 noiembrie 20”. Anul 7198 corespunde cu 1689 sau 1690, an în care în Moldova domnea Constantin Cantemir, tatăl domnitorilor Dimitrie și Antioh Cantemir.

Alte cîteva complexe de peșteri monastice din zonă sînt inaccesibile azi fără echipament de alpinism.

Bibliografie

1. Bârcea D., Nicolae M., Românitatea răsăriteană. Biserici rupestre din Basarabia. Ed. SEMNE, București, 2006.

2. Cantemir D., Descrierea Moldovei. (traducere de Pandrea P.) Ed. Tineretului, București, 1967, p. 86.

3. Giurescu C., Istoria românilor. Vol III, Ed. BIC ALL, București, 2007, p. 359.

4. Postică Gh., Orheiul Vechi. pagini Internet, 1999-2000, ianuarie 2010 (august 2015, nefuncțională).

5. Postică Gh., Orheiul Vechi: Cercetări arheologice 1996-2001. Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2006.


Înapoi la pagina de selecție!