Înapoi
50 lei 2013 - Mănăstirea Țîpova
Înainte
30 mm diametru, 16.5 g, 99.9% argint, margine cu zimți
anul 2013, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală și valoarea nominală 50 LEI
o imagine a mănăstirii rupestre de la Țîpova, trei copaci desfrunziți în stînga, inscripția MĂNĂSTIREA ȚIPOVA

Data emisiunii: 29 noiembrie 2013

Tiraj: 2000 de monede


Moneda face parte din seria Mănăstirile Moldovei.

Despre Mănăstirea Țîpova (sau Țipova)

Mănăstirea Țîpova este o mănăstire rupestră aflată pe malul drept al Nistrului, la 42 de kilometri sud de orașul Rezina. A fost săpată în malul înalt și abrupt de piatră, la 100 de metri mai sus de nivelul Nistrului. În apropiere se află satul Țîpova și un rîuleț cu același nume.

Prima mențiune istorică a satului Țîpova este din anul 1746. Inscripțiile (posibil moderne) de pe spatele unor icoane găsite la Țîpova sugerează însă o vechime mai mare a mănăstirii, care ar data din anul 1666 sau chiar din timpul lui Ștefan cel Mare [1], [3]. Între anii 1932 și 1940 satul s-a numit Ștefan cel Mare. Redenumirea satului este consecință a interpretării unei astfel de inscripții sugerînd căsătoria aici a lui Ștefan cel Mare; icoana pe care era inscripția nu s-a păstrat. În secolul al XIX-lea așezarea monahală de la Țîpova se numea Schitul Horodiște, după numele unui sat din apropiere [2].

Ca și la celelalte complexe mănăstirești rupestre din Basarabia, toate săpate în calcar cochilifer, pereții exteriori ai încăperilor sînt în general surpați ca urmare a eroziunii naturale și a intervenției umane.

Mai multe rînduri de complexe rupestre astăzi prăbușite și abandonate sugerează mai multe etape de locuire la Țîpova. După [1], biserica Înălțarea Sfintei Cruci ar putea data chiar și din secolul al XI-lea, iar biserica Sfîntul Nicolae ar putea fi din secolul al XIV-lea. Aceste două biserici sînt astăzi năruite de vreme. Actualul complex rupestru, compus din biserica Adormirea Maicii Domnului și aproape 20 de chilii, a fost săpat începînd din secolul al XVIII-lea, biserica fiind datată 1765 [2] sau 1756 [3]. În tavanul bisericii a fost săpată o boltă semisferică, imitînd cupola unei biserici terestre [1], [2].

În 1827 a început construcția în apropiere a unei biserici terestre. Mănăstirea a fost închisă de ocupanții sovietici, călugării fiind prigoniți și alungați, averea ei fiind risipită. Clopotele au fost salvate, ajungînd la biserica din satul Popencu, dincolo de Nistru. Mănăstirea s-a reînființat abia în anul 1994.

Bibliografie

1. Bârcea D., Românitatea răsăriteană. Biserici rupestre din Basarabia. Editura Semne, București, 2006.

2. Ghimpu V., Biserici și mănăstiri medievale în Basarabia. Editura Tyragetia, Chișinău, 2000.

3. Grițcu I., Iftodi Ludmila, Mănăstirea Țâpova. Chișinău, 2005.


Înapoi la pagina de selecție!