pluguşorul - 50 lei 2013 - Republica Moldova

Este prezentă în imagini de calitate practic întreaga
numismatică românească.

50 lei 2013 - pluguşorul

pluguşorul - 50 lei 2013 - Republica Moldova

30 mm diametru, 16.5 g, 99.9% argint, margine cu zimţi
anul 2013, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală şi valoarea nominală 50 LEI

o ceată de urători cu plugul, inscripţia PLUGUŞORUL

Data emisiunii: 29 noiembrie 2013

Tiraj: 2000 de monede

Moneda face parte din seria Sărbătorile, cultura şi tradiţiile Moldovei.

Din seria Sărbători, cultură, tradiţii au apărut pînă în prezent (decembrie 2013) următoarele monede de argint de 50 lei: olăritul în 2007, butnăritul în 2008, ţesutul în 2009, instrumente muzicale tradiţionale în 2010, colindul în 2011, Sînzienele şi balada Mioriţa în 2012 şi Pluguşorul în 2013.

În 2013 seria a fost completată cu o monedă de argint de 100 de lei: Guguţă - personaj literar.

Din aceeaşi serie face parte şi moneda Sărbătoarea vinului - 10 lei 2003.

Despre Pluguşor

Pluguşorul este un foarte vechi obicei popular care are loc o singură dată pe an, în seara de ajun de Sfîntul Vasile [1] (sau seara de ajun a Anului Nou; urăturile desemnează prin „seara Sfîntului Vasile” seara de dinainte de ziua Sfîntului Vasile cel Mare, care este prăznuit pe 1 ianuarie, în prima zi a a anului), fiind un ritual pentru invocarea fertilităţii. Obiceiul presupune simularea aratului şi recitarea unei compoziţii în versuri numită deasemenea „pluguşor”. Urăturile tradiţionale ale oamenilor maturi însemnau colindatul în cete de şase sau chiar mai mulţi urători, prin satul nins, cu plug adevărat (după cum e reprezentat şi pe monedă) şi cu boi înjugaţi (pînă la şase ori chiar mai mulţi). Grupuri de tineri cu clopoţei, bice, plug şi buhai merg din casă în casă şi urează gazdelor de bine, pentru recoltă bogată şi pentru viaţă lungă. Unul din urători poartă - aşa cum se vede şi pe monedă - o traistă mare, care va fi umplută cu daruri primite de la cei uraţi - nuci, mere, colaci.

În timp ce urătorul recită este acompaniat de sunetul clopoţeilor, care imită sunetul făcut de talăngile de la gîtul boilor în mers. Atunci cînd urătorul comandă „mînaţi, măi” sau „îndemnaţi, măi” intră în scenă bicele sau harapnicele, din care se pocneşte cît mai tare, ca pentru a îndemna boii să tragă plugul. Între principalele secţiuni ale urăturii, ceata de urători răspunde îndemnurilor recitatorului cu lungi strigăte „Hăăăăăăăăăăi, hăi!”, motiv pentru care urătura se mai numeşte şi hăitură. Buhaiul este un instrument „muzical” care imită mugetul unui buhai (buhai = taur). Este făcut dintr-un butoiaş care are unul din capete închis cu o membrană. În mijlocul membranei este prinsă o şuviţă dintr-o coadă de cal „care, fiind udată cu apă şi trasă cînd cu o mînă cînd cu alta, produce o vibraţiune ce seamănă cu ragetul unui bou depărtat” [1]. A doua zi de dimineată - în prima zi a anului nou - urmează un alt vechi obicei românesc - Semănatul sau Sorcova.

Alexe Mateevici, preot, poet, militar dar şi etnograf, a scris despre acest obicei la moldovenii din Basarabia, în articolul „Sfîntul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” [2], publicat în anul 1907 în ziarul chişinăuean Basarabia: „Anul Nou, mai înainte de toate, este sărbătoarea plugarului moldovean. Înţelegerea asta se vede în toate obiceiurile care se petrec acuma. Fiindcă plugăritul a fost întotdeauna şi este şi astăzi cea mai de căpetenie şi chiar singura îndeletnicire a românului nostru, negreşit că moldoveanul îi dă o însemnătate foarte mare.”

Tot Mateevici confirmă natura laică a acestui obicei: „...sărbătoarea Sfîntului Vasile, stăpînului plugarilor, este cu totul plugărească, ţărănească, iar nu bisericească”.

Există un număr mare de texte de pluguşoare. Un pluguşor clasic începe cu

Aho, aho, copii şi fraţi,

Staţi puţin şi nu mînaţi

Lîngă boi v-alăturaţi

Şi cuvîntul mi-ascultaţi!

şi se termină cam aşa:

De urat am mai ura

Dar ni-i c-om însera

Pe la casa dumneavoastră

Departe de casa noastră.

[...]

Rămîi gazdă sănătoasă