Înapoi
50 lei 2012 - balada populară Miorița - 160 de ani de la prima publicare
Înainte
30 mm diametru, 16.5 g, 99.9% argint, margine cu zimți
anul 2012, REPUBLICA MOLDOVA, stema Republicii Moldova, în exergă linie orizontală și valoarea nominală 50 LEI
cioban moldovean cîntînd la fluier (purtînd căciulă, cămeșă, ițari și opinci), Miorița, reprezentare stilizată a soarelui, linie vălurită reprezentînd munții și colinele Moldovei, inscripția MIORIȚA

Data emisiunii: 10 octombrie 2012

Tiraj: 2000 de monede


Moneda face parte din seria Sărbători, cultură, tradiții.

Din seria Sărbători, cultură, tradiții au apărut pînă în prezent (ianuarie 2013) următoarele monede de argint de 50 lei: olăritul în 2007, butnăritul în 2008, țesutul în 2009, instrumente muzicale tradiționale în 2010, colindul în 2011, Sînzienele și balada Miorița și 2012. Din aceeași serie face parte și moneda Sărbătoarea vinului - 10 lei 2003.

Despre balada populară Miorița

Miorița a fost descoperită de Alecu Russo în Vrancea, în timpul exilului său la Soveja din anul 1846. A fost publicată pentru prima dată de Vasile Alecsandri în anul 1852. Versiunea Alecsandri (poate că acesta a mai „îndreptat” unele versuri pe ici pe colo) este considerată o capodoperă [1]. De atunci culegătorii de folclor au descoperit peste o mie de variante diferite ale Mioriței. Balada a stîrnit și stîrnește încă un foarte mare interes și a fost și este mereu interpretată și reinterpretată. Primele două versuri ale baladei Miorița sînt inscripționate pe toate bancnotele moldovenești aflate în circulație în prezent (2013).

În primul secol al erei noastre retorul grec Heraclit a scris mai multe comentarii despre Homer. Un fragment este de-a dreptul impresionant: „De la vîrsta cea mai fragedă, minții naive a copilului care își începe studiile îi este dat ca dădacă Homer: putem spune, aproape, că încă din scutece mințile noastre sug laptele versurilor lui. Creștem, și-l avem mereu alături...” [2]. În mod asemănător, putem spune că la noi copilul ia contact în școală cu perfecțiunea versurilor Mioriței, și crește însoțit de aceste minunate versuri.

Iată mai jos prima parte a Mioriței, în versiunea Alecsandri.

Miorița

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Și unu-i vrîncean.





       
Iar cel ungurean
Și cu cel vrîncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ș-are oi mai multe,
Mîndre și cornute
Și cai învățați
Și câni mai bărbați.


       
Dar cea mioriță,
Cu lînă plăviță,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
— Mioriță laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ți mai tace!
Ori iarba nu-ți place,
Ori ești bolnăvioară,
Drăguță mioară?


       
— Drăguțule bace,
Dă-ți oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Și umbră de voi.
Stăpîne, stăpîne,
Îți cheamă ș-un câne,
Cel mai bărbătesc
Și cel mai frățesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Și cu cel vrâncean!
...................

Bibliografie

1. Călinescu G., Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent. Editura Minerva, București, 1982.

2. Flacelière R., Viața de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle. Editura Eminescu, București, 1976.


Înapoi la pagina de selecție!