Înapoi
1 leu, 5 lei, 100 lei 2008 - 2000 de ani de la exilarea poetului roman Ovidiu la Tomis
Înainte
37 mm diametru, 23.5 g, tombac cuprat, margine cu zimți
Avers: valoarea nominala LEU 1 și stema României în interiorul unei cununi din frunze de laur, dedesubt ROMANIA
Revers: partea superioară a statuii de la Constanța a poetului, în dreapta anul 2008 și o ghirlandă, inscripția circulară
PUBLIUS OVIDIUS NASO • A.D. VIII • TOMIS • A.D. XVII •
marcînd anii de exil ai poetului Ovidiu la Tomis

Data emisiunii: 3 martie 2008

Tiraj: 1000 de piese

30 mm diametru, 15.55 g, 99.9% argint, margine cu zimți
Avers: valoarea nominala LEI 5 și stema României în interiorul unei cununi din frunze de laur, dedesubt ROMANIA
Revers: partea superioară a statuii de la Constanța a poetului, în dreapta anul 2008 și o ghirlandă, inscripția circulară
PUBLIUS OVIDIUS NASO • A.D. VIII • TOMIS • A.D. XVII •
marcînd anii de exil ai poetului Ovidiu la Tomis

Data emisiunii: 3 martie 2008

Tiraj: 500 de piese

21 mm diametru, 6.452 g, 90% aur, margine cu zimți
Avers: valoarea nominala LEI 100 și stema României în interiorul unei cununi din frunze de laur, dedesubt ROMANIA
Revers: partea superioară a statuii de la Constanța a poetului, în dreapta anul 2008 și o ghirlandă, inscripția circulară
PUBLIUS OVIDIUS NASO • A.D. VIII • TOMIS • A.D. XVII •
marcînd anii de exil ai poetului Ovidiu la Tomis

Data emisiunii: 3 martie 2008

Tiraj: 250 de piese


Imaginile pieselor de 1 leu și de 5 lei sînt prezente pe site prin amabilitatea unui donator ce a dorit să rămînă anonim. Setul cuprinde și o monedă de aur de 100 de lei, ale cărei imagini sînt prezente pe site prin amabilitatea domnului J. Ardelean.


Despre poetul roman Ovidiu

Publius Ovidius Naso s-a născut în 43 înaintea erei noastre la Sulmo, în Italia, într-o familie din tagma ecvestră. În anul 8 e.n. a fost relegat (pedeapsă asemănătoare cu exilul, dar mai puțin severă) la Tomis, unde a și murit.

Printre cele mai cunoscute opere ale lui Ovidiu sînt Metamorfozele, Arta de a iubi - Ars amandi, Tristele - Tristia, Ponticele - Pontica - ultimele două scrise în timpul exilului la Tomis.

Cauzele relegării lui Ovidiu la Tomis nu ne sînt bine cunoscute. În De neamul moldovenilor Miron Costin pomenește unul din motivele bănuite: „Pre acelu Ovidius l-au făcut, cum zicu turcii, surgunu, de l-au gonit din Rîm tocma la Cetatea Albă [localizarea orașului antic Tomis la Constanța a fost făcută de-abia pe vremea Războiului Crimeei], pre Marea Neagră, Avgust-chesariu, împăratul Rîmului, pentru niște cărți ce scrisése în stihuri de dragoste, de să umplusă Rîmul de curvii dintru acéle jocuri ale lui, cum fac și moscalii, de trimit la zatocenii, adică în urgie, la Sibir, și pînă acum. Acela dară dascal Ovidie au scris cîteva cărți, șezîndu la Cetatea Albă în urgie, iară în stihuri, că ș-au fîrșitu acolo și viiața. Într-acéle cărți, una ce are nume de Pontu, scrie la un priietin al său la Rîm, anume Grețin, acéste stihuri. Iată că ți le însemnezu latinește scrise și pre limba noastră tălmăcite:”


„Ghieții ținea într-o vréme, acum Flacus ține

Rîpa scump-a Dunării, el singur cu sine.

Iel au ținut Misiia în pace cu credința,

Pre ghieți au scos de aicea, el cu biruința.”


Probabil că acestea sînt primele versuri ale lui Ovidiu traduse în românește.


Despre statuia lui Ovidiu de la Constanța

Statuia a fost dezvelită în anul 1887, fiind opera sculptorului italian Ettore Ferrari (1845-1929). Pe soclul statuii se află o placă de marmură cu cîteva din versurile poetului, care pot fi considerate epitaf.

HIC EGO QVI IACEO TENERORUM
LVSOR AMORVM,
INGENIO PERII NASO POETA MEO.
AT TIBI QVI TRANSIS, NE SIT GRAVE,
QVISQVIS AMASTI
DICERE. NASONIS MOLLITER OSSA
CVBENT.
Ovidiu, Tristele, cartea a III-a, elegia a III-a (Dorințele din urmă)
Eu care zac aice sînt Naso, cîntărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al meu talent.
O! tu, ce treci pe-alături, dac-ai iubit vreodată,
Nu-ți fie greu a zice: să-i fie somnul lin!

Ovidiu, Tristele, cartea a III-a, elegia a III-a (Dorințele din urmă), traducere de Teodor Naum în Tristele. Ponticele, Ed. Univers, București, 1972.

La relativ scurt timp după inaugurare statuia s-a aflat în pericol de distrugere. Un episod trist din istoria statuii lui Ovidiu de la Constanța, petrecut în octombrie 1916, este povestit de istoricul Constantin Kirițescu (tatăl economistului și numismatului Costin Kirițescu) în cartea sa „Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1918” (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 383): „... soldații bulgari legară statuia lui Ovidiu cu frînghii și o trîntiră jos de pe soclu, smucind-o cu atelajele de bivoli ale artileriei lor grele. Pe cînd își tîrau în triumf victima spre mare, au intervenit germanii, rușinați de isprava tovarășilor lor de arme și au ridicat din nou pe Ovidiu pe piedestalul lui de glorie seculară.”.


Înapoi la pagina de selecție!