13x16 mm, 0.4 g, aramă Avers În cerc perlat interior domnitorul cu capul gol şi purtînd barbă, gonind călare către stînga privitorului (dreapta heraldică însă, adică proprie monedei), sub cal capul de bour moldovenesc; între cele două cercuri perlate coroană şi legenda: IOHAN[ISTRAT DORV].V:	Revers Siglă formată din litera delta în interiorul literei C, patru globule; între cele două cercuri liniare coroană şi legenda: [SOLIDV]S GIVI MD·18:

Această monedă medievală moldovenească face parte din colecţia domnului Bogdan Costin, specialist în monede medievale româneşti, prin a cărui amabilă îngăduinţă imaginile de mai sus apar pe Romanian coins. Este o piesă foarte interesantă şi deoarece permite să se observe stelele existente pe matriţă între monede alăturate, pe o matriţă care ştanţa mai multe simultan. Acest tip de monedă este menţionat la cota 842b în Monede şi bancnote româneşti, ori cel puţin unul extrem de asemănător.

Eustratie Dabija a domnit între 1661 (după 19 septembrie) şi 1665. A murit pe 11 septembrie 1665 („Şi neplinindu bine 4 ani a domniei lui, fiindu şi om bătrîn, au plătit şi el datoria cè de opştie, de-au muritu.”, după cum zice cronicarul). Cu el s-a pristăvit şi monetăria medievală românească, Istrate Dabija, după cum era numit mai puţin formal, fiind ultimul domnitor român care a bătut monedă proprie.

Letopiseţul lui Ion Neculce începe cu „domnia Dabijii-Vodă”. De aici aflăm că „Acest domnu avè obicei, cînd şidè la masă şi vidè niscaiva oameni săraci dvorind prin ogradă, învăţa de lua cîte doao, trii blide de bucate din masa lui şi le trimetè acelor oameni acolo în ogradă, de mînca acei oameni. [...] Aşişdere el bè vin mai mult din oală roşie decît din păhar de cristal, dzicînd că-i mai dulce vinul din oală decît din păhar.”

Eustratie Dabija a reînfiinţat bănăria de la Suceava, emisiunile monetare începînd în anul 1662 şi continuînd, după unele surse, pînă prin 1680. În timpul domniei sale s-au bătut şilingi de aramă, numiţi popular şalăi iar în limba latină solidi (la singular solidus). Din păcate, trebuie spus, şilingii lui Eustratie Dabija aduc izbitor de mult ca design cu şilingii polonezi contemporani ai lui Ioan al II-lea Cazimir. În monetărie s-au mai bătut falsuri ale mai multor monede europene.

În Cronica racoviţeană, atribuită lui Nicolae Muste, citim despre aceşti şilingi: "Era bănărie în Cetatea Sucevei, care era de la Dabija-vodă, şi făcea şalăi de aramă, cari numai aici, în ţară, îmblau, 4 şalăi la un banu bunu".

Eminescu însuşi a fost impresionat de personalitatea voievodului, cel mai mult, se pare, de înclinarea acestuia către vinurile dulci ale Moldovei. Iată spre lămurire cîteva versuri din poezia „Umbra lui Istrate Dabija-Voievod”:

Cam atît despre Istrate Dabija.