Înapoi
1573 - accea - Ion Vodă cel Cumplit (Viteaz)
Înainte
24 mm diametru, aramă, ~ 8 grame
Avers Într-un cerc perlat stema Moldovei: cap de bour avînd între coarne stea cu cinci sau șase raze, flancat la stînga și la dreapta de anul de emisie, scris cu chirilice, cerc perlat exterior și inscripția circulară prezentată în imaginea de mai jos.
Revers Efigia domnitorului, cu plete, barbă și purtînd pălărie, privind spre stînga heraldică, în cerc liniar interior; cerc liniar exterior și inscripția din imaginea de mai jos.


Legenda de pe avers: AKCE·G(ospod)HEREGIE·MOLDOVEI·
Legenda de pe revers: OTEȚ·MOLDOVEI·

În cuvinte de azi, legendele s-ar fi scris ACCEA, MONETĂRIA DOMNEASCĂ A MOLDOVEI și TATĂL MOLDOVEI. Deși inscripția include și un evident conținut slavon, moneda este socotită prima monedă românească avînd legendă în limba română.


Imaginile primei monede medievale moldovenești de pe pagină sînt prezente pe Romanian coins prin deosebita amabilitate a domnului Adrian Popovici.

Moneda a fost bătută în anul 7081 de la facerea lumii, adică în 1573 după numărătoarea folosită azi. Literele chirilice - foarte multe - au aproape toate un corespondent numeric. Sînt simbolizate prin litere cifrele de la 1 la 9, apoi zecile și sutele. De exemplu, pentru numerele 1, 2, 3, 4 și 5 se foloseau literele A, V, G, D și E. Utilizînd litere chirilice, anul 7081 se scrie ZPA. Z (care arată cam ca un 3) înseamnă 7, P este 80 iar A este 1. Nu s-a folosit nici o cifră pentru a indica sutele, fiindcă nu era cazul. Z fiind în fața lui P și A, înseamnă că se referă la mii. În scris, spre a se deosebi de litere, numerele aveau o bară deasupra, eventual puncte înainte și după (sau cam așa ceva). Mai trebuie menționat că pe timpul lui Ion vodă anul religios și cel civil începeau la data de 1 septembrie, ziua cînd se considera că a avut loc facerea lumii.

Acceaua era o monedă echivalentă cu un aspru, avînd valoare mică.

Moneda lui Ion Vodă este amintită de cronicarul Miron Costin în De neamul moldovenilor, unde oferă o descriere a piesei cu toate nu a putut spune care domn a bătut-o. Mențiunea se află în capitolul al cincilea, în care sînt amintite cetățile Moldovei: Iar banul ce au aflat mai gios de Roman, iar la năruitura unii cetăți, de care cît șestacii cei de patru bani leșești și mai gros, de aramă roșie și chipul domnului suptu pălărie nemțască și-n pregiur slove sîrbești: „oteț moldavskii“: „tatăl Moldovei“; iar într-altă parte scrie: hereghia de Moldova. Acii hereghiia lătinește să dzice: hereditas, adecă strămoșie. Șestacul era moneda poloneză de șase groși, care are cam același diametru cu acceaua lui Ion Vodă.


Ion Vodă cel Cumplit a fost astfel numit în primul rînd datorită chipului sîngeros în care și-a început domnia în 1572. Pentru averile reale ori numai închipuite ale multora, a umplut temnițele de laici și fețe bisericești deopotrivă, cu diverse torturi silindu-i să dezvăluie locul unde și le țineau. Preoți și călugări au fost arși sau îngropați de vii, iar mitropolitul Theofan însuși s-a simțit nevoit să fugă în munți „de groaza lui”. Cronicarul Gheorghe Ureche ne mai spune c㠄De lege își rîdiia” și că a făcut nuntă în postul mare.

Mai era numit și Ion Vodă Armeanul. Domnitorul și cărturarul Dimitrie Cantemir (1710 - 1711) scrie că își datorează acest supranume faptului că se ospăta cu carne în postul sfinților apostoli, asemeni armenilor.

Supranumele cel Viteaz (uitați-vă și la timbru) trebuie considerată o creație recentă, a perioadei comuniste, creație menită să îndrepte atenția către partea eroică a personalității domnitorului și să îndulcească imaginea terifiantă care firesc însoțește un cognomen precum cel Cumplit.

Ion Vodă cel Viteaz, zis și cel Cumplit sau Armeanul, a fost fiul lui Ștefăniță Vodă, nepot al lui Bogdan al III-lea și strănepot al lui Ștefan cel Mare și Sfînt. A domnit între februarie 1572 și iunie 1574. În februarie 1574 turcii cer dublarea haraciului. Sfătuindu-se cu boierii, voievodul hotărăște să apere drepturile Moldovei cu armele. În aprilie Ion Vodă învinge la Jiliște (azi în județul Vrancea) oștile turcești și muntenești care îl aduceau în scaunul Moldovei pe pretendentul și viitorul domn Petru Șchiopul. În urma luptei oști moldovenești ajung la București, unde îl aduc în scaun pe Vintilă. Alte oști ard Brăila, Tighina și Cetatea Albă, fără însă a cuceri cetățile. Pe 10 iunie are loc confruntarea decisivă, bătălia de la Lacul Cahul. O seamă de oaste încearcă să ia limbă de la turci, dar fără succes. Cînd a fost întrebat de oștenii săi cam cît de mulți sînt turcii, Ion Vodă ar fi răspuns „îi vom socoti în luptă”. Chiar înainte de începerea luptei, hatmanul Eremia împreună cu toată cavaleria a trecut de partea trupelor sultanului. După o luptă crîncenă, superioritatea numerică a otomanilor determină retragerea moldovenilor la Roșcani, tabăra de care fiind întărită cu șanțuri. Pe 14 iunie survine capitularea, forțată de lipsa apei și de terminarea prafului de pușcă. Ion Vodă este decapitat, trupul său fiind legat de patru cămile și rupt în bucăți.


Înapoi la pagina de selecție!