24.6 mm, ? g, alamă? inscripţia pe mai multe rînduri AVIS P. MAGASIA DE A LIBERA PURTĂTORULUI ALIMENTE SAU SCULE ÎN VAL. DE 25 BANI AVANSAŢI ÎN VEDEREA SIMBRIEI VIITÓRE DE ŞEFUL SERVICIULUI SAU CĂPRĂRIEI	inscripţia circulară ✝ EXPLOATAREA „BISOCA” G. MUSATTI ✝ FABRICA DE CHERESTEA BISOCA, în centru inscripţia pe mai multe rînduri ★ ACEST AVIS DE MAGASIE ÎN CAZ DE NEÎNTREBUINŢARE SE PRESCHIMBĂ DE CASIERUL FABRICEI LA FIE-CARE PLATĂ ÎN NUMERAR ★

Satul Bisoca se găseşte în judeţul Buzău. Din păcate nu am găsit (pe Internet, în decembrie 2023) nici o informaţie despre exploatarea de la Bisoca a lui G. Musatti. Căprăria ar fi denumirea populară pentru grupa de soldaţi, formaţiune comandată în mod obişnuit de un soldat gradat cu rang de caporal. În loc de caporal se folosea un cuvînt deformat, şi anume căprar.

Scriitorul Alexandru Odobescu pomeneşte de Bisoca în capitolul al XI-lea din cartea Pseudo-cynegeticos [1]: „Eram acum pe culmea dealurilor sub care se adăposteşte, ca într-o copaie, satul Bisoca.” De aici se vedea pînă la mare depărtare, inclusiv puteau fi identificate „dealurile dobrogene, tivite cu aburoasa cordea a Dunărei”. Odobescu descrie plastic peisajele din zona satului Bisoca: „[...] se vedeau, pe vîrful Bisocei şi al Ulmuşorului, mari pietroaie sure şi murgi, unele grămădite la un loc, ca turme de vite adunate la repaos, altele răsipite prin livezi, ca vacile cînd pasc pribege”. Vîrful Bisoca are 973 m iar Ulmuşorul are 880 m [2]. Urmează o poveste despre un fecior de împărat care „şezuse să se odihnească pe unul din pietroaiele măcinate de pe dealul Ulmuşorului, tocmai d-supra gîrliciului de piatră, căruia îi zicem noi Grajdul Zmeilor, fiindcă acolo se adăposteau odinioară, în vremea de demult, fiarele cele aripate”. Este, clar, vorba despre dragoni, care, după Odobescu, în trecut ar fi trăit şi în ţara noastră...

Ce-ar mai fi de spus? Cunoscutul pictor Nicolae Grigorescu a realizat un tablou numit „Bisoceanca”, în care apare o ţărancă din Bisoca. Aparent, prima menţionare a jetoanelor Bisoca este din anul 2003 [3].

Bibliografie

1. Odobescu A.I., Pseudo-cynegeticos. Editura Minerva, Bucureşti, 1979.

2. Lahovari G.I., Brătianu C.I., Tocilescu Gr., Marele Dicţionar Geografic al Romîniei : alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe. Volumul 5. Bucureşti, Stab. Grafic J.V. SOCECŬ, 1905.

3. Schäffer E., Şeptilici R.-M., Ilin M., Jetoane româneşti inedite ori mai puţin cunoscute (IV). Buletinul Societăţii Numismatice Române. Anii XCII-XCVII (1998-2003), Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 231-260.