Un site numismatic decent care include informații            numismatice, istorice și heraldice


Elemente de heraldică românească

Istoriia iaste lungă
Iară minte imi iaste scurtă.
Ce, pre cît mă voiu pricepi
A o scriia voiu începi
Și voiu faci arătare
De această întămplare.
Arătare voi să facu,
Măcar nu fiie pe placu.
Căci a o lăsa să tacu
Făr de minte mă facu
Și mă arăt nepriceputu
La lucrul ce-am începutu.

Țara Românească
Introducere   Moldova   Țara Românească   Transilvania   România

Originea stemei Țării Românești (primul stat românesc în ordinea apariției) trebuie căutată în bătăliile purtate de acest stat pentru obținerea independenței.

Datorită instabilității induse din exterior de puterile vecine, înainte de coagularea politică a Țării Românești dar și de mai apoi, cele mai prețioase informații asupra formării ca stat („descălecării”) sînt oferite de surse străine. Documentele păstrate în arhivele Ungariei sau chiar în bibliotecile unor state mai îndepărtate (precum Statul Papal, de pildă) sînt cruciale în cunoașterea istoriei vechi a românilor. Diferite pietre de mormînt poartă informații prețioase, dar nici un document autohton datînd din zorii statalității românești nu s-a păstrat. Cea mai mare parte a vechilor scrisori ale domnilor români sînt cunoscute doar deoarece destinatarii le-au salvat de la distrugere, deși obiceiul vremii era ca, deopotrivă, și scrisorile trimise să fie copiate și păstrate de cancelaria princiară. Cele primite de domnii români la fel, se cunosc dacă expeditorii lor și-au păstrat variante pentru evidența proprie. Arhivele românești au avut de suferit de-a lungul întregii istorii, iar cele străine au fost adesea insuficient cercetate referitor la trecutul românesc.

Surse ungurești atestă că mai multe mici voievodate existau la sud de Carpați la începutul secolului XIV și spre sfîrșitul secolului XIII. Basarab Întemeietorul (domnind de la 1310 - conform stolnicului Cantacuzino -, an neconfirmat de alte surse, pînă în 1352) a preluat conducerea micilor state românești din sudul Carpaților, state ce, mai mult sau mai puțin, depindeau de coroana ungară ori de tătari, uneori atît de unii cît și de ceilalți. Se cunoaște cu certitudine că primul domn valah l-a înfrînt pe regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342), într-o bătălie dintr-un pas facînd legătura între Ungaria și Țara Românescă (se crede lîngă Cîmpulung). Basarab a profitat de slăbirea statului maghiar în urma luptelor cu tătarii cît și din cauza luptelor dinastice sfîrșite cu aducerea lui Carol Robert de Anjou pe tronul Ungariei, primul rege din dinastia angevină.

Cronica pictată de la Viena este cea mai prețioasă sursă cu privire la lupta de la Posada, înfățișînd români purtînd căciuli de oaie care de pe piscuri zdrobesc cu bolovani și străpung cu săgeți o armată de cavaleri leiți în zale, prinși între doi munți.

Bătălia de la Posada (Cronicon Pictum)
Bătălia de la Posada (Cronicon Pictum)

Mai jos este prezentat unul din primele blazoane ale Țării Românești cunoscute pînă în prezent, înfățișat pe monedele lui Vladislav (Vlaicu) I (1364 - ~ 1377).

Denar de argint de la Vladislav (Vlaicu) I (1364 - ~ 1377)

Vlaicu I era nepotul lui Basarab Întemeietorul și primul domn muntean cunoscut să fi bătut monedă. Nu este imposibil ca alte emisiuni monetare anterioare să fi existat, stema fiind cel mai probabil mai veche de domnia lui Vlaicu.

Stema are ca element central un vultur (pasăre a înălțimilor) șezînd pe un coif sfărmat. Discutabil, desigur, pe monede în stare foarte bună de conservare se poate distinge un detaliu semnificativ: sînge scurgîndu-se de pe ghearele păsării. Relațiile cu Ungaria în vremea lui Vlaicu I erau tensionate; această stare conflictuală era moștenită de la domnitorii anteriori. Regele maghiar spunea despre Vlaicu într-un document c㠄urmînd obiceiurile proaste ale tatălui său” și-a luat titlul de domn, fără să-l recunoască drept „stăpîn natural”. Amintirea bătăliei de la Posada era proaspătă, astfel că nimic nu putea aminti mai bine, oricui, că Țara Românească era liberă și neatîrnată de Ungaria decît pieirea cavalerilor unguri în munții țării, fiind mîncați de vulturi. Stema Țării Românești poate fi deci la origine o ilustrare a unui succes militar.

O presupunere facilă este că acvila stemei Țării Românești este o moștenire, fiind un avatar al acvilei Imperiului Roman. Vulturul, inițial, a fost reprezentat ca în imaginea anterioară, cu aripile strînse, și doar mai tîrziu a apărut cu aripile întinse așa cum e reprezentat azi - deosebirea între reprezentarea valahă inițială și reprezentarea acvilei romane fiind notabilă.

Monede cu această stemă au apărut în Țara Românească timp de mai mult de o sută de ani. Însă pe măsură ce timpul trecea amintirile începuturilor se stingeau încet dar sigur. Deja în 1390 se cunoaște un sigiliu princiar pe care se află același vultur, ÎNSĂ nu mai stă pe un coif. Calitatea de execuție a monedelor muntenești a scăzut în timp, cele mai frumoase continuînd să rămînă cele ale lui Vladislav Vlaicu. Se pare că modelul era copiat de pe o piesă recentă dar mai veche pe noua emisiune, fără însă ca o mînă de artist să graveze din nou stema (ori legenda care prea adesea suferă de lipsă de consistență).

              dinar de la Vladislav I (Vlaicu Vodă) - machetare                                                   de înaltă valoare ducat de la Vladislav al II-lea - machetare de proastă calitate

Dinar de la Vladislav I (Vlaicu Vodă)

(1364 - ~ 1377)

Ducat de la Vladislav II

(1447 - 1456)

Contrastul dintre primele piese muntenești și cele mai tîrzii este aproape șocant.

Vorbind de numismatică, e foarte educativ de observat ce importanță au avut monedele însele pentru stema țării. După cum trebuie să verificați pe denarul de argint al lui Vlaicu I, legenda TRANSALPINI de pe monedă este împărțită de o cruce, crucea arătînd de unde trebuie începută citirea legendei. Ambele fețe au legendă și deci ambele prezintă un astfel de semn. Crucea astfel plasată și cu acest rol este o trăsătură comună tuturor monedelor românești medievale (vizitați secțiunea Monede medievale - unde sînt numeroase piese medievale sau cel puțin apăsați aici pentru imaginea unei monede de la Ștefan cel Mare și Sfînt). Și alte monede medievale trebuie să fi înfățișat crucea ca element despărțitor. Acum fiți atenți la pliscul vulturului ce aproape că atinge crucea - (așa i-a ieșit meșterului monetar macheta!). Această impresie de ordin numismatic a fost atît de izbitoare încît de la un moment încolo stema țării conținea vulturul alăturat unei cruci, mobile dispuse asemănător dispunerii prezente pe monede. Și mai pe urmă vulturul apare ținînd crucea în plisc; așa a rămas stema pînă în prezent. Elementele astrale, un soare și o lună în creștere, s-au alăturat stemei Valahiei urmînd crucii.

Începînd cu al doilea sfert al secolului al XVI-lea, stema Țării Românești a fost alterată serios odată cu pierderea semnificațiilor primare și așternerea unei necuvenite uitări. Moldova a fost descălecată, după cum am amintit, de români veniți din Transilvania, și la fel au început să fie valahii convinși că se întîmplaseră lucrurile și cu voievodatul lor. Acest lucru se explică mai ales prin sărăcia documentară, date cruciale asupra lui Basarab Întemeietorul fiind știute ca urmare a muncii din ultimele două secole a cercetătorilor. S-a născut o legendă, iar această însăși s-a corupt cu legenda lui Matei Corvin, faimos rege al Ungariei al cărui tată era nu mai puțin faimosul român Iancu de Hunedoara. În consecință vulturul valah a fost confundat cu un corb.

După a doua jumătate a secolului al XVI-lea vulturul începuse să fie reprezentat într-o manieră tot mai ambiguă, care lăsa posibilitate unei duble interpretări, vultur sau corb. Pasărea heraldică a început să-și desfășoare aripile pînă la atingerea stării complet întinse de astăzi. Coruperea principalei mobile a stemei datorată falsei legende a adus mai apoi în ciocul deja corbului un inel, și uneori apar și două persoane țintind pasărea cu arcul ca să o doboare, exact ca în legenda ungurească unde un corb hoț este ucis cu o săgeată. Spre sfîrșitul secolului al XVIII-lea confuzia a dispărut, dar vreme îndelungată vulturul Valahiei a fost transformat în corb așa cum mai tîrziu bourul Moldovei avea să fie confundat un zimbru.

Iată mai jos cîteva versuri ale ipodiaconului tipograf Mihai Iștvanovici, puse în deschiderea Octoihului de la Rîmnic, apărut în 1706. Versurile, închinate lui Constantin Brîncoveanu, ilustrează cum nu se poate mai bine (prin mîna unui contemporan) accepțiunea asupra stemei muntenești într-o perioadă de sărăcie informativă și, de ce nu, ignoranță.

STIHURI POLITICE 12
ASUPRA STEMEI PREALUMINATULUI, SLĂVITULUI ȘI BLAGOCESTIVULUI IO CONSTANDINU B. BASARABA-VOEVODA

Corbulu țiindu crucea-n gură totu omulu să crează,
Că buna credința Țării Rumânești însemnează.
Însemnează și putearea ce are de păzeaște
Pre Constandinu Basarabă care acumu domneaște.
Copaciulu înrădăcinatu pre care corbulu șade,
Îlu arată spre cei supuși cu milă cumu să cade.
Iară soarele și luna strălucindu cu mari rază,
Bunele Măriei-sale fapte adeverează.
Așijderea buzduganulu înpreună și spata,
Îlu arată vrăjmașiloru cu răsplătire gata.
Păzască-lu dară Dumnezeu ani mulți ca să domnească
Și-n ceriu cu Sfîntul Constandin parte să dobîndească.

Da, am putea spune că pentru o sută de ani sau chiar și mai mult stema Țării Românești a fost corbul.

Introducere   Moldova   Țara Românească   Transilvania   România

Vă mulțumesc pentru lecturare. În cazul în care în care ați găsit folositoare o parte din informațiile disponibile la Romanian Coins și vă decideți să le folosiți într-un articol, lucrare, pagină web sau altceva de genul acesta, vă rugăm să menționați sursa și în plus să ne trimiteți o înștiințare la următoarea adresă romaniancoins@yahoo.co.uk , astfel încît să putem povesti tuturor adversarilor noștri care desigur vor muri de invidie aflînd!

secțiune de Adrian Homutescu