37 mm diametru, 31.103 g, 99,9% argint, margine cu zimţi Avers: stema României, ROMANIA, valoarea nominală 10 LEI, anul 2010, statuia lupoaicei alăptîndu-i pe Romulul şi Remus, ca simbol a originii latine a limbii române şi a poporului român	Revers: portretul filologului şi istoricului August Treboniu Laurian, o parte din coperta revistei „Magazin istoric pentru Dacia”, anii 1810 şi 1881, inscripţia AUGUST TREBONIU LAURIAN Data emisiunii: 9 august 2010 Tiraj: 1000 de piese

Despre August Treboniu Laurian

August Treboniu Laurian s-a născut în anul 1810 în satul Fofeldea de lîngă Sibiu. Numele său real, nelatinizat, era Augustin Trifan. A studiat la Sibiu, Cluj şi Viena. Între 1842 şi 1848 a fost profesor de filozofie la Colegiul Naţional Sfîntul Sava din Bucureşti. În capitala Munteniei a luat parte la toate iniţiativele tinerilor progresişti. Împreună cu Nicolae Bălcescu a publicat cinci volume de documente vechi, cronici, descrieri de monumente, sub titlul „Magazin istoric pentru Dacia” - primele volume fiind tipărite cu litere chirilice. A scris şi o „Istorie a românilor”, drept pentru care este considerat unul din primii mari istorici români.

A luat parte la Revoluţia de la 1848 din Transilvania şi la acţiunile desfăşurate de românii transilvăneni în anii imediat următori.

În 1852 August Treboniu Laurian a venit în Moldova, unde a îndeplinit funcţia de inspector general al şcolilor pînă în 1858, cînd s-a mutat din nou la Bucureşti. În 1855 a primit rangul de agă.

Laurian a primit titlul de doctor al celebrei Universităţii din Göttingen, ca răsplată pentru întreaga sa operă, în anul 1855. Pe listele de la Göttingen apare cu numele Aulus Trebonius Laurianu.

Întors Muntenia a lucrat ca profesor la Sfîntul Sava şi mai apoi la Facultatea de litere a Universităţii din Bucureşti.

Inscripţia votivă de pe soclu: Acest bust s-a ridicat în anul 2010 la aniversarea a 200 de ani de la naşterea lui August Treboniu Laurian de către Asociaţia culturală August Treboniu Laurian din Fofeldea

În anii 1871 şi 1876 a publicat, împreună cu Ioan C. Massim, un dicţionar al limbii române, pregătit ca proiect la cererea Societăţii Academice. În cele două volume ce totalizează aproape 3000 de pagini sînt trecute cuvinte de origine latină, toate cuvintele de origine străină sau incertă fiind îngrămădite într-un „Glossariu” de numai 584 de pagini tipărit în 1871. Exagerările etimologiste ale lui Laurian nu aveau cum să fie adoptate de publicul larg. Românii nu s-au grăbit să elimine din limbă cuvintele din glosar pentru a le înlocui cu cele de origine latină propuse în dicţionar.

Astăzi doar ne amuzăm de modul complicat în care scrierea trebuia să reflecte originea cuvîntului şi nu pronunţarea lui. Iată un exemplu: „VULPONIU, (cu n moliatu, vulpoiu), s.m., vulpie, augumentativu d'in vulpe, mare vulpe; se pune inse si pentru mascululu vulpei, cumu liepuronia (augumentativu d'in liepure) se pune pentru femell'a liepurelui: acésta-a nu e vulpe, ci vulponiu; am prinsu unu vulponiu mare ca unu lupu.”. (U final nu trebuie luat în seamă, era folosit de toţi în epocă, şi oricum nu se citea.)

Laurian a fost membru al Academiei încă de la înfiinţarea acesteia (Societatea Literară Română, fondată pe 1/13 aprilie 1866 prin decret al locotenenţei domneşti, s-a transformat în august 1867 în Societatea Academică Română, ce avea ca scop stabilirea ortografiei, elaborarea unei gramatici şi a unui dicţionar al limbii române, şi în 1879 în Academia Română). Laurian a fost numit membru pe 2 iunie 1867 de către domnitorul Carol I, pe unul din cele patru locuri rezervate pentru Muntenia. A fost chiar preşedinte al înaltului for în 1870-1872 şi 1873-1876.

O bună parte din cărţile lui Laurian - trei volume din Magazin, Dicţionarul şi Glosarul, prima parte din Istorie sînt disponibile în cadrul proiectului Google Books (în 2010).

Aceste imagini, asemeni tuturor celorlalte poze de pe site-ul Romanian coins / Monede româneşti, nu pot fi folosite sub nici un motiv pentru a ilustra licitaţii sau vînzări şi nici nu pot fi afişate pe altă pagină de internet fără acordul proprietarului.