35 mm diametru, 31.103 g, aur 99.9%, margine netedă Avers: ROMANIA, stema României, valoarea nominală 5000 LEI, o mască reprezentînd comedia şi alta reprezentînd tragedia aşezate pe o panoplie, anul 2002 şi semnătura dramaturgului	Revers: bustul scriitorului încadrat de anii 1852 şi 1912, inscripţia circulară 150 DE ANI DE LA NASTEREA LUI ION LUCA CARAGIALE. Sub bust este un semn rombic, format din patru romburi mici. Data emisiunii: 11 martie 2002 Tiraj: 250 de piese

Bunicul lui Ion Luca Caragiale, Ştefan, grec sau arvanit (albanez) din insula Idra, a venit în Ţara Românească pe vremea lui Vodă Caragea. Tatăl său, Luca, a fost avocat, iar unchii săi au fost actori şi oameni de teatru.

Caragiale a fost sufler şi copist la Teatrul Naţional (1871/72), codirector al ziarului Naţiunea Română, a lucrat la mai multe ziare, printre care şi la Timpul, unde a fost coleg cu Mihai Eminescu şi cu Slavici, a fost membru al Societăţii Junimea, ba a fost chiar şi negustor. Spre sfîrşitul vieţii, moştenind peste 400.000 de lei, s-a mutat la Berlin, unde a şi încetat din viaţă.

Pe 8 august 1870 a participat la „Revoluţia” de la Ploieşti, cînd căpitanul Alexandru Candiano-Popescu a proclamat Republica. Caragiale a dezarmat un subcomisar, ocupîndu-i pentru cîteva ore postul!

Caragiale este cel care a interpretat telegrama cifrată „Medoc fini. Votca, Tzuica, dedans” pentru ziarul Naţiunea Română, care a anunţat căderea Plevnei pe 1 septembrie, provocînd un mare scandal care a culminat cu închiderea ziarului. În realitate, Plevna a căzut pe 28 noiembrie stil vechi.

George Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, ne împărtăşeşte următoarea anecdotă despre Caragiale în audienţă la regele Carol I:

„- Majestate, o să vă rog să mă împrumutaţi cu o mie de lei ...

- Regele nu împrumută, regele dă ...

- Dar Caragiale nu ia, Caragiale numai împrumută.”

Operele lui Caragiale - Schiţele, Momentele, nuvelele şi comediile O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D'ale carnavalului sau Conu Leonida faţă cu reacţiunea - sînt foarte apreciate şi astăzi de români.

În încheiere, considerăm că memoria lui Caragiale, în loc de baterea a 250 de piese de aur masiv, ar fi fost mult mai profund şi într-un mod mai chibzuit cinstită prin emiterea unuia sau a două milioane de piese de metal comun, de cinci sau zece mii de lei să zicem, piese care să răzbată din tainiţele Monetăriei în buzunarele românilor.

Imaginile monedei omagiale de aur de deasupra sînt prezente pe site-ul Romanian coins prin amabilitatea unui donator ce a dorit să rămînă anonim.

Imaginile probei de tombac de mai jos sînt prezente pe site prin amabilitatea domnului Yu_L.Yan.