22 mm diametru, 2 g, AlMg3, margine cu zimţi valoarea nominală 1000 LEI, ROMANIA, anul 2000 şi stema României	CONSTANTIN BRANCOVEANU, 1688-1714 şi bustul voievodului

A fost pusă în circulaţie pe 23 octombrie 2000.

Pe muchia acestei monede sînt opt grupuri de cîte cinci zimţi. E prima monedă românească zimţată incomplet. Moneda a fost gravată de Vasile Gabor.

Constantin Brâncoveanu mai apare reprezentat pe replica uneia din monedele-medalii ale voievodului, replică emisă de BNR în 2006 în cadrul seriei Istoria monedei, precum şi pe moneda de 10 lei de argint din 2008 închinată mănăstirii de la Sîmbăta de Sus, monedă emisă în cadrul seriei Monumente de artă medievală creştină.

Despre canonizarea lui Constantin Brîncoveanu

O faţă a monedei îl înfăţişează pe voievodul muntean Constantin Brîncoveanu. Alături de coroana Ţării Româneşti i-a fost dat să îşi încununeze fruntea cu coroana sfîntă a muceniciei, murind prin moarte violentă mărturisind credinţa creştină. Împreună cu sine au pierit de aceeaşi moarte fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum şi sfetnicul său, clucerul Ianache Văcărescu. Sfinţii brîncoveni au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română la 21 iunie 1992 şi sînt prăznuiţi la 16 august.

Despre monedele-medalii bătute de Constantin Brîncoveanu

Reproducem mai jos trei aliniate din Cronica românilor de Gheorghe Şincai. Textul face parte din paragraful consacrat anului 1713 şi se referă direct la piesele de aur ale lui Brîncoveanu.

Iară Delchiaro scrie „[...] pîrile ce s-au trimis la Poarta turcească asupra prinţului Brâncovan sînt acestea [...] 10. Că a făcut ca să i se bată monete de aur în Ardeal, una de cîte doi şi mai mulţi galbini, pînă şi de 10 galbini dintre care una se trimete sultanului, pentru mai mare încredinţare, iară celelalte monete se vor afla în visteria lui cea privată, cu multe pietri scumpe, ce nu se pot preţui, cînd se va măzăli Brâncovan.

Pentru ce a lăsat Brâncovan să se facă monetele acestea, mulţi multe pricini aduc, dară în comun zic că în ziua de Sîntă Măria Mare din anul 1714, cînd ar fi intrat el în anul 60 al vîrstei sale şi în al 26 al oblăduirei, vrea să dea un ospăţ foarte minunat la toată boierimea şi la sfîrşitul ospăţului vrea să împartă monetele acelea la fieştecare boier, după rangul sau treapta în carea era; ci vai şi mişel! tocma într-aceea zi s-a tăiat şi patru feciori ai lui şi el.”

Despre monetele cele de aur ale lui Constantin Brâncovan, aşa scrie Samoil Chéleşeri: „Pentru pomenirea familiei se bătuse dăunăzi de prinţul Valahiei galbeni de zece şi de cinci, carii de o parte avea chipul lui, după obiceiul românilor, împodobit cu mitră scumpă pe cap şi cu minteie spînzurată de pre umeri, prin pregiur cu inscripţia aceasta: „Constantinus Besaraba de Brâncovan”, de altă parte avea stema sau ţimirul Valahiei cu care trăiesc prinţii în lucrurile cele politiceşti, că în cele besericeşti se folosesc cu pecetlar, în care sînt întăiaţi SS. Constantin şi Elena, ţinînd crucea în mîini. Supt mitra cea prinţească, în povază era un corb cu aripile întinse, ţinînd cu clonţul o cruce de rînd şi stînd pre un ciungărit ram de arbure şi deasupra de o parte soarele, de alta luna, cu inscripţia prin pregiur: „D.G. Vaivoda et Princeps Valachiae Transalpinae”. Nenorocită monetă aceasta a dus la pierire pe familia Brâncovenească, după ce a căzut prinţul cu ai săi în mîinile turcilor.”