Înapoi
10 lei 2013 - Nicolae Grigorescu - 175 de ani de la naștere
Înainte
37 mm diametru, 31.103 g, 99.9% argint, margine cu zimți
Avers: valoarea nominală 10 LEI, stema României, ROMANIA, anul 2013, o imagine a muzeului Nicolae Grigorescu din Cîmpina, imagine tăiată în partea de jos sub forma unei palete de pictură, inscripția MUZEUL MEMORIAL NICOLAE GRIGORESCU
Revers: bustul și semnătura pictorului, inscripția NICOLAE GRIGORESCU, anii 1838 și 1907

Data emisiunii: 29 aprilie 2013

Tiraj: 500 de monede


Despre Nicolae Grigorescu

Nicolae Grigorescu s-a născut în anul 1838 în satul Pitaru (azi în comuna Potlogi din județul Dîmbovița). Era al șaselea din cei șapte copii ai familiei. După moartea tatălui familia se mută în București, în mahalaua Cărămidarilor. La 10 ani intră ucenic la pictorul ceh Anton Chladek (1794 - 1882, stabilit în București în anul 1835). După 1850 și pînă prin 1853 pictează icoane pe care le vinde prin tîrguri. Mai apoi pictează icoane pentru biserica din Băicoi, pentru mănăstirile Căldărușani și Zamfira. În anul 1858 a obținut un contract de 2000 de galbeni pentru pictarea bisericii mănăstirii Agapia. Grigorescu și asociații lui au lucrat la Agapia pînă în anul 1861. Pictura de la Agapia a fost remarcată de Mihail Kogălniceanu, puternicul ministru și colaborator al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Impresionat de talentul lui Grigorescu, Kogălniceanu îi acordă tînărului pictor - fără concurs - una din bursele de studii în străinătate de 260 de galbeni pe an prevăzute în bugetul Moldovei pentru anul 1862.

În anii următori Grigorescu studiază pictura la Paris și în comunitatea artiștilor de la Barbizon, un sat de lîngă capitala Franței. În 1868 participă la o expoziție a pictorilor de la Barbizon, unul din tablourile sale fiind cumpărat de împăratul Napoleon al III-lea. Tot în același an două din tablourile sale au fost admise și expuse la Salonul din Paris (expoziție organizată anual sau o dată la doi ani de Académie des Beaux-Arts - Academia de Arte Frumoase; la acea vreme, era cel mai mare eveniment artistic din lume).

În 1870 Grigorescu a expus 26 de tablouri la „Expoziția artiștilor în viață” organizată la București. Pentru portretul marelui ban Năsturel Herescu primește medalia de aur.

În timpul Războiului de Independență Grigorescu a fost atașat pe lîngă Statul Major, ca pictor. A desenat numeroase scene de război. Unele din schițele de pe front s-au concretizat în tablouri. Cel mai cunoscut este, fără îndoială, „Atacul de la Smîrdan”, tablou comandat de Primăria capitalei.

În jurul anului 1900 Nicolae Grigorescu este un pictor recunoscut și foarte prețuit, iar tablourile sale se vînd pe sume mari. Participă cu tablouri la diverse expoziții și are mai multe expoziții personale la Ateneul Român. În 1899 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Spre sfîrșitul vieții Grigorescu se retrage la Cîmpina, unde își construiește o casă. Distrusă de un incendiu în timpul primului război mondial (aici se instalase un comandament al trupelor germane), casa este refăcută în 1954 iar noua clădire a devenit sediul unui muzeu memorial dedicat marelui pictor.

   

Mai trebuie amintit că o parte din bancnotele românești din perioada 1936 - 1947 (de 1000, 10000 și de 5000000 de lei) poartă atît numele cît și semnătura lui Grigorescu. Banca Națională a României a folosit pentru aceste bancnote desenele executate de Grigorescu pentru biletele ipotecare emise în anul 1877, desene care nu fuseseră folosite la vremea lor.

Portretul lui Nicolae Grigorescu și un fragment din tabloul numit Rodica apar pe bancnotele de 100000 de lei 1998 (imprimată pe hîrtie) și 2001 (imprimată pe polimer), precum și pe bancnotele de 10 lei din 2005 și 2008, ambele din polimer.

Bibliografie

1. Varga V., Nicolae Grigorescu. Editura Meridiane, 1973.

2. ***, site-ul Muzeului Memorial Nicolae Grigorescu din Cîmpina. http://grigorescu.artmuseum.ro/index.html, mai 2013.


Înapoi la pagina de selecție!