~20 mm diametru, argint, 1.012 grame Avers bustul lui Ștefan Bathory spre dreapta, încoronat, cerc perlat exterior şi inscripţia circulară STEP • DGREXPOD	Revers în cerc perlat cap de bour, la stînga, la dreapta și dedesubt cîte o floare de crin, în părți 15 81; cerc perlat exterior, inscripţia pe patru rînduri GR OS / ARG IRI / CIVI R / GE

Imaginile acestei piese sînt prezente pe site prin amabilitatea casei de licitații Pešek Auctions din Cehia. Piesa a fost vîndută în anul 2026 pentru mai mult de 6000 €.

Aversul acestei piese apare în monografia „Monede și bancnote românești” - MBR [1] - la poziția 815 (legenda STEP • DGREXPOD) iar reversul (cu litera S de la GR OS mult rotită spre stînga și cu litera R de la numele orașului Riga plasată ceva mai jos decît celelalte litere de pe același rînd) la poziția 813.

Piese moldovenești ce imită monede poloneze și lituaniene de 3 groși

În numismatica medievală moldovenească sînt cunoscute mai multe tipuri de monede mai ciudate, care arată destul de asemănător cu piesele de 3 groși de argint poloneze. Pe aproape toate apare un cap de bour, interpretat ca fiind herbul Moldovei. Unele dintre acestea sînt de obicei atribuite domnitorului Ștefan Răzvan (1595), altele - lui Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Se presupune că piesele atribuite lui Ștefan Răzvan ar fi putut fi bătute doar în Transilvania [2], deoarece nu există nici o dovadă a existenței unei monetării domnești în Moldova în preajma anului 1600, care să fi permis baterea locală.

După MBR, aceste piese sînt denumite „moldo-polone”.

În Polonia primele piese de 3 groși au fost bătute la monetăria din Cracovia în anul 1528 [3], în timpul domniei lui Sigismund I cel Bătrîn (1467-1548, rege al Poloniei din anul 1506). În Transilvania primele piese locale de trei groși au fost bătute în anul 1594 [1]. Piesele de 3 groși de argint au avut mare succes, fiind bătute multă vreme și circulînd în multe țări, printre care și Moldova.

Mai vechi și mai noi referințe bibliografice la aceste piese

În secolul al XIX-lea numismatul Emeryk Hutten-Czapski (1828-1896) a alcătuit o mare colecție de monede și medalii poloneze, prezentată într-un catalog avînd 5 volume. În primul volum, publicat în anul 1871 [4], o piesă tip MBR 815 este desenată și descrisă printre monedele lui Ștefan Báthory (rege al Poloniei între 1576 și 1586) ca fiind un triplu gros de Riga cu legendă greșită, bătută cu o matriță de execuție grosieră. Se precizează că pe revers este reprezentat un cap de taur cu coarne și se opinează că este probabil un fals de epocă din argint, poate o „imitație moldovenească”. [Să observăm că înainte de a fi ales rege al Poloniei Ștefan Báthory a fost voievod al Transilvaniei. În MBR sînt listați mai mulți ducați transilvăneni purtînd numele său.]

Cea mai veche referire românească la o piesă moldovenească de 3 groși pe care am găsit-o este la Bogdan Petriceicu-Hasdeu, la cuvîntul „ban” în Etymologicum magnum Romaniae [5]. Aici apare o piesă atribuită lui Ștefan Răzvan, pe care apare anul 1595 și inscripțiile MOL DOB și MOOLDABIA.

Dar Bogdan Petriceicu-Hasdeu afirmă că tot materialul referitor la numismatica românească și publicat la articolul „ban” i-a fost pus la dispoziție de D.A. Sturdza. Interesant de observat este că Dimitrie A. Sturdza (1833-1914, numismat, academician, de mai multe ori prim-ministru al României) a publicat în revista Numismatische Zeitschrift, 4, 1872, articolul „Uebersicht der Münzen und Medaillen des Fürstenthums Romanien (Moldau und Walachai)” [Prezentare generală a monedelor și medaliilor din Principatul România (Moldova și Țara Românească)] în care piesa atribuită lui Ștefan Răzvan nu este prezentată.

Rezultă deci că Sturdza (și probabil și alți numismați români) a aflat de piesele de moldovenești de trei groși undeva între anii 1872 și 1893. Este de asemenea probabil că Sturdza este cel care a hotărît că emitentul ar fi Ștefan Răzvan. Elementele cheie care ar putea conduce la o asemenea atribuire sînt valoarea nominală de trei groși de argint (deci piesa trebuie să fie din perioada cînd troiacul circula), referirea la Moldova, capul de bour (ca stemă a Moldovei), numele Ștefan și anul 1595. Dar acestea sînt doar presupunerile noastre. În literatura ce ne-a fost disponibilă nu am putut găsi exact cine și pe ce criterii a stabilit emitenții pieselor de 3 groși cu cap de bour. Ștefan Răzvan a avut o domnie foarte scurtă, doar între 24 aprilie și o zi neprecizată a lunii august 1595. Se poate presupune rezonabil că domnia a fost prea scurtă pentru a bate monedă.

O fotografie care pare a fi a piesei atribuite lui Ștefan Răzvan, cu desen la Hasdeu / Sturdza, din păcate de mici dimensiuni, a fost publicată în 1970 de Octavian Iliescu [6].

În [3], o carte poloneză despre troiaci publicată în 2008, este ilustrată o piesă de tipul MBR 816, cu scut avînd conturul făcut din inele înlănțuite în care se găsește un cap de bour fără urechi. Autorul arată că la Suceava a existat o monetărie care producea falsuri de monede de mici dimensiuni și declară că în timpul domniei lui Ștefan Răzvan aici s-au imitat piese de trei groși poloneze.

Față de vremea în care a fost alcătuit MBR-ul (cartea a fost publicată în 1977), în prezent există marele avantaj al Internetului. În august 2026 am găsit pe internet fotografii ale unor piese descrise în MBR dar și imagini ale unor piese noi. De exemplu, există combinații de ștanțe ale pieselor din MBR. Unele imagini „ies” la căutarea pe Google. Altele pot fi găsite în arhivele unor case de licitație.

Forumul numismatic polonez TPZN [7] a adunat, începînd din anul 2012 și pînă în prezent, în cadrul subiectului „Na tropie imitacji trojakowych” [Pe urmele imitațiilor de troiaci], cam toate imaginile relevante pentru subiect (răspîndite pe mai mult de 30 de pagini). Cele mai multe provin de la piese scoase la licitație pe Internet și de la colecționari. Cîteva piese par a fi reproduceri moderne. Altele par a avea suprafața mult prea plană.

Despre dreptul lui Ieremia Movilă de a bate monede echivalente cu cele poloneze

În volumul al V-lea din Uricariul ieșeanului Theodor Codrescu (1819-1894) există un document scris în limba latină [8] în care regele Sigismund al III-lea (1566-1632, rege al Poloniei între 1587 și 1632) vorbește despre domnia lui Ieremia Movilă și despre organizarea Moldovei. Documentul, dat la Varșovia pe 25 martie 1597, este prezentat în Uricariu ca fiind un tratat încheiat între regele Poloniei și domnitorul Moldovei. Un paragraf se referă la posibilitatea ca în Moldova să se bată monede. În [8] este dată și traducerea în română (scrisă cu litere chirilice). Fragmentul care ne interesează este acesta: „Pe de asupra, înputernicim pe mărețul Movilă de a bate bani, încă în chipul leșeștilor, adecă de aceeași prubă, mărime, măsură și de același semn bănesc, asfel ca să poată îmbla ei în Polonia și în alte ale noastre stăpîniri”. [Documentul fusese publicat la noi de Bogdan Petriceicu Hasdeu în 1859 în Foaea de Storiă Română, Iassi, Anul Unirei I, dar varianta lui Hasdeu nu există digitalizată, spre deosebire de aceea a lui Codrescu.]

Aceasta înseamnă că domnitorul moldovean căpătase dreptul de a bate monede care să aibă același material, dimensiune, aspect și valoare cu monedele poloneze, astfel ca acestea să poată circula liber în teritoriile stăpînite de Sigismund al III-lea (acesta nu era doar rege al Poloniei ci și mare duce al Lituaniei și al altor teritorii).

Dar, apud [9], senatul polonez nu a aprobat tratatul din 1597, sau cel puțin clauza monetară. Dovada provine din raportul nunțiului papal din Varșovia din 27 martie 1597.

Povestea aceasta despre dreptul de a bate monedă se găsește și la alți autori, de exemplu la [2] și [6].

Cu toate că tratatul nu a intrat în vigoare și deci dreptul de a bate monedă nu a fost acordat de drept, piesele descrise în MBR ca fiind bătute de Ieremia Movilă „pot fi atribuite cu toată certitudinea încercării lui Ieremia Movilă de a transpune în realitate clauza monetară” din tratat, crede Kirițescu [2].

Cîteva observații asupra pieselor de tip troiac descrise în MBR

Dacă citim descrierile din MBR, vom remarca mai multe elemente problematice:

1. MBR 809 și 810a - 3 groși tip I, Ștefan Răzvan (cu desenul reprodus după Hajdeu / Sturdza 1893)

- pe piese scrie STEP II - pe ce motiv inscripția Stephanus II l-ar desemna pe Ștefan Răzvan?

- de ce inscripția în principiu latină de pe avers - BOIBOD MOL DOB - este scrisă folosind V chirilic, adică B?

- de ce pe revers este prezent semnul unui monetar polonez?

- din nou, ce caută în inscripția în limba latină de pe revers slova B (V chirilic)?

2. MBR 810 - 3 groși tip I, Ștefan Răzvan (același avers dar revers diferit)

- pe piesă scrie REG POLONIE - pe ce motiv Ștefan Răzvan ar fi bătut în anul 1595 monede care să fie valabile și în Polonia? Acest drept era cît pe ce să-i fie acordat lui Ieremia Movilă în 1597, dar senatul polonez nu a fost de acord.

- milesimul inscripționat pe piesă este unul imposibil pentru Ștefan Răzvan - 1589.

- reversul copie, cu aproape toate elementele sale, reversul unor troiaci bătuți în anul 1589 la monetăria regală Olkusz. Astfel se explică prezența anului 1589 pe monedă (în MBR anul este scris sub forma 15-89?, cu ? după).

3. MBR 811 și 812 - 3 groși tip II, Ștefan Răzvan (cu două desene)

- pe avers inscripția este în slavonă - IO STEFA VOEVODA BJIO - pe ce motiv Ștefan din inscripție îl desemnează pe Ștefan Răzvan?

- sînt descrise două variante de revers, una imitînd un triplu gros al Regatului Poloniei, cealaltă - unul al Marelui Ducat al Lituaniei; ce motiv ar exista, pentru o emisiune oficială, să se folosească mai mult de o variantă?

4. MBR 809, 810, 810a și 811 (toate poartă blazonul lui Jan Dilski și - în afară de MBR 809 - și inițialele acestuia, I D - desigur, inițialele sînt pentru numele în limba latină)

- în heraldica poloneză același herb era folosit de mai multe familii (chiar și cu zecile!; nu era necesar ca acestea să fie înrudite; existau ceva mai mult de 150 de astfel de blazoane);

- Jan Dulski (1534-1590, ortografiat Dilski în MBR) a fost, printre altele, mare trezorier al coroanei între anii 1580 și 1590; familia Dulski purta herbul Przegonia – scut roșu, cu o sabie de argint cu vîrful în jos, în laterale cîte o semilună de aur; Jan Dulski este singurul purtător al herbului Przegonia care a lăsat urme numismatice pe piesele de trei groși;

- în [3] sînt prezentați mai mulți troiaci cu scutul lui Dulski, bătuți în monetăriile de la Poznan și Olkusz;

- în anul 1595 Dulski era deja mort de cinci ani, deci prezența herbului său este un anacronism evident!

5. MBR 813 - 817 - 3 groși, Ieremia Movilă (cu un desen, imită piese de la Ștefan Bathory)

- pentru 5 piese descrise s-au folosit 5 ștanțe diferite pentru avers și alte 5, tot diferite pentru revers - ce motiv ar putea exista, pentru o emisiune oficială, pentru a folosi mai mult de o variantă?

6. MBR 818 - 820 - 3 groși, Ieremia Movilă (fără desen, imită piese de la Sigismund al III-lea)

- pentru 3 piese descrise s-au folosit 6 ștanțe diferite - ce motiv ar exista, pentru o emisiune oficială, pentru a folosi mai mult de o variantă?

Ne închipuim că un falsificator de monedă ar fi fost interesat de producerea a mai multor tipuri diferite de piese, cu ani și inscripții diferite. Cum este cazul șalăilor lui Eustatie Dabija, la care se întîlnesc sute de combinații [1]. Doar așa monedele - în fond, de valoare destul de modestă - ar fi putut fi plasate în circulație mai multe o dată. Ce vînzător ar fi primit un pumn de monede identice de la un cumpărător?

Toate aceste piese sînt de fapt exact ceea ce par de la prima vedere: doar falsuri

Recent - într-un articol științific din anul 2010 [10] - numismatul Viorel Butnariu numește aceste piese „așa-zisele emisiuni monetare moldo-polone”. În 2012 autorul a examinat mai multe astfel de piese și a concluzionat că toate sînt falsuri [11]. Din păcate lucrarea din 2012 a fost prezentată la Al XIII-lea Simpozion de Numismatică desfășurat la Chișinău, iar organizatorii au publicat doar un volum cu rezumate, lucrările în extenso nemaifiind tipărite ulterior. În alt articol, din 2013, [12] Butnariu spune că toate aceste piese „sunt falsuri produse de calpuzani în Moldova, cel tîrziu în deceniile următoare”.

În sprijinul acestei idei vin imaginile unui troiac vîndut de firma Numision [13] în 2022 pe One Bid. Piesa imită un troiac bătut pentru Ștefan Bathory la monetăria Olkusz. Piesa originală are inscripțiile ·STEPHA·D G·REX·PO·M·D·L· respectiv III N H GROS·ARG TRIP·REG POLONIÆ 15 85 I D și poartă herbul lui Jan Dulski [14].

Imitația poartă inscripțiile STEPIIA DG REX [POMDI] respectiv III GROS ARG IRIP REG POIONI 15 85 și herbul lui Jan Dulski.

La o primă privire imitația nu pare a avea nici o legătură cu troiacii cu stema Moldovei. La o privire mai atentă, este limpede că imitația are mari asemănări cu piesa de pe pagină și cu alte așa-zise monede „moldo-polone”. Să observăm dovezile (nu am obținut dreptul de a afișa pe site imaginile falsului vîndut în 2022, așa că cititorul trebuie să deschidă singur legătura de la referința [13] de la Bibliografie).

1. Litera S de la GROS este rotită puternic spre stînga la ambele piese. Chiar dacă avem doar poze, nu și monedele reale, și nu putem ști dimensiunea exactă, literele S par a fi identice la ambele piese, la toate cele 4 apariții - la GROS și la STEP.

2. La ambele piese TRI de la TRIP este scris IRI, cu I în loc de T.

Punctele 1 și 2 ne conduc la ideea că ștanțele celor două piese au fost gravate de aceeași persoană.

3. Piesa Numision mai are o caracteristică, și anume folosirea din belșug a literei I în locul altor litere. Astfel, la revers I înlocuiește pe T din TRIP, iar în POLONI avem I în loc de L, iar litera N (și încă întoarsă pe dos!) este făcută din doi de I, evident legați între ei printr-un segment adăugat manual, care în partea de jos depășește talpa. La avers STEPHA este scris cu doi de I, adică II în loc de H, iar T-ul pare a fi același I. Ultima literă a inscripției, L din MDL, este iar înlocuită prin I. Ar rezulta că gravorul nu a avut la dispoziție literele T, L, H și N și așadar a trebuit să improvizeze.

4. Observația că STEPHA este scris la piesa Numision cu II în loc de H ne duce imediat cu gîndul la cîteva piese din MBR. Astfel, piesa MBR 816 poartă inscripția STPEIIA, iar piesele MBR 809, 810 și 810a inscripția STEPII. În toate aceste cazuri litera H a fost făcută din cîte doi de I, fără bara orizontală, sugerînd că toate aceste piese sînt opera aceluiași gravor, care nu avea litera H în setul de poansoane.

5. Pentru a lămuri că STEPII și STEPIIA îl reprezintă pe Ștefan Bathory, trebuie să ne uităm să vedem cum este scris numele regelui pe monedele autentice. În cartea lui Iger [14] pe troiacii bătuți pentru Ștefan Bathory la monetăria Olkusz se găsesc variantele STEP, STEPH, STEPHA, STEPHAN și chiar STEPHANUS.

Pe baza caracterelor comune putem aprecia că piesa Numision se dovedește a avea aceeași origine cu unele dintre piesele de trei groși cu cap de bour prezentate în MBR, fiind produsă în același atelier. Rămîne în sarcina viitorului de a identifica și alte produse ale acestui atelier monetar ilicit. Poate cîndva arheologii vor da peste rămășițele atelierului, cu piese bătute, rebuturi, bucăți de tablă din care s-au tăiat monedele, la fel cum s-au găsit urmele monetăriilor producătoare de falsuri de la Suceava [15] și de la Snagov [16]).

Constantin Moisil, care a analizat în anul 1915 troiacii cu cap de bour, menționînd cel puțin patru variante existente în colecția Academiei Române [15], spune foarte frumos în lucrarea citată: „Chestiunea nu se poate rezolvi definitiv cu mijloacele de cari dispunem astăzi”. Situația , după peste 100 de ani, nu s-a schimbat defel.

Despre legendele de pe piesele poloneze de trei groși de argint imitate [17]. Cîțiva troiaci

GROS ARG TRIP REG POL se întregește la „grossus argenteus triplex regni Poloniæ”, în traducere triplu gros de argint al regatului Poloniei.

GROS ARG TRIP CIVI RIGE se întregește la „grossus argenteus triplex civitatis Rigensis”, în traducere triplu gros de argint al orașului Riga. În prezent Riga este capitala Letoniei.

GROS ARG TRIP M D L se întregește la „grossus argenteus triplex Magni Ducatus Lithuaniæ”, în traducere triplu gros de argint al Marelui Ducat al Lituaniei.

STEP DG REX POL se întregește la „Stephanus dei gratia rex Poloniæ”, în traducere Ștefan, din mila lui Dumnezeu rege al Poloniei.

SIG III DG REX PO M D L se întregește la „Sigismundus III dei gratia rex Poloniaæ magnus dux Lithuaniæ”, adică Sigismund al III-lea, din mila lui Dumnezeu rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei.

Pentru a ne putea face o idee despre deosebirea de aspect și de calitate dintre piesele originale și imitații am adăugat imaginile a trei troiaci bătuți în monetării diferite și în diferiți ani. Imaginile apar prin amabilitatea unui donator anonim.

~20 mm diametru, argint, ? grame - monetăria Riga, piesa R.83.1d în catalogul Iger [14] Avers bustul lui Ștefan Bathory spre dreapta, încoronat, cerc perlat exterior şi inscripţia circulară • STEP ⚬ D:G⚬REX⚬PO:D:L••	Revers cerc perlat exterior, stema orașului Riga (poartă de cetate, deasupra două chei încrucișate și o cruce deasupra), inscripţia pe șase rînduri 🟊III🟊 / •15 83• / GR OS / ARG:TRIP / CIVI•RI / •GEИ⚬
~20 mm diametru, argint, ? grame - monetăria Vilnius, piesa R.86.1d (variantă) în catalogul Iger [14] Avers bustul lui Ștefan Bathory spre dreapta, încoronat, cerc perlat exterior şi inscripţia circulară STEP • DG• REX• PO• M• D• L	Revers cerc perlat exterior, stema Poloniei (acvilă), stema încoronată a familiei Bathory (cu trei colți de lup) și stema Lituaniei (un cavaler în armură, călare), inscripţia pe cinci rînduri III / 15 86 / GROS• ARG / TRIP•M•D / 🟂 LIT 🟂
~20 mm diametru, argint, ? grame - monetăria Malbork, piesa M.93.1a în catalogul Iger [14] Avers bustul lui Sigismund al III-lea spre dreapta, încoronat, cerc perlat exterior şi inscripţia circulară • SIGISM • III • D:G • REX• PO• M• D• L; între DG și REX scut cu leu, herbul lui Jan Firlej, trezorierul coroanei poloneze	Revers cerc perlat exterior, 🟊, stema Poloniei (acvilă), stema încoronată a familiei Vasa (cu un snop de grîu) și stema Lituaniei (un cavaler în armură, călare, cu sabia ridicată), 🟊, inscripţia pe cinci rînduri III / GROS • ARG / •TRIP•REG• / •POLONI• / 🟊 93 △ 🟊; înainte de 93 un inel, semnul lui Kasper Goebel, arendașul monetăriei; triunghiul este semnul monetarului italian Gratian (Gracjan) Gonzalo

Bibliografie

1. Buzdugan G., Luchian O., Oprescu C., Monede și bancnote românești. Editura Sport-Turism, București, 1977.

2. Kirițescu, C., Sistemul bănesc al leului și precursorii lui (vol I). ediția a II-a, Editura Enciclopedică, București, 1997.

3. Ejzenhart D., Herby i znaki mennicze na trojakach polskich. Wrocław, 2008.

4. Czapski-Hutten, E.Z.M., Catalogue de la collection des médailles et monnaies polonaises du comte Emeric Hutten-Czapski. chez Carl Ricker, St.-Pétersbourg; chez J. Baer, Paris, 1871.

5. Petriceicu-Hasdeu B., Etymologicum magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice si poporane a românilor. Tomul III B-Bărbat, Stabilimentul Grafic I. V. Socecǔ, Bucuresci, 1893.

6. Iliescu O., Moneda în România 491-1864. Studii și cercetări de numismatică, Editura Meridiane, București, 1970.

7. qcho, Na tropie imitacji trojakowych. [Pe urmele imitațiilor de troiaci], Towarzystwa Przeciwników Złomu Numizmatycznego im. Tadeusza Kałkowskiego - Forum numizmatyczne TPZN [traducere Google: Societatea Oponenților Gunoaielor Numismatice „Tadeusz Kałkowski” Forumul Numismatic TPZN], accesat august 2026.

8. Codrescu T., Uricariul. vol. V, Tipografia Buciumului Romanu, Iassi, 1862.

9. Țabrea I., Originea și activitatea monetăriei lui Dabija vodă din Suceava. Cronica Numismatică și Arheologică, An XII, Nr. 112, octombrie-decembrie 1938, Tipografia Curții Regale F. Göbl Fii, București.

10. Butnariu V., Grossus argenteus triplex în Moldova (I). În Anuarul Institutului de Istorie A. D. Xenopol, XLVII, Editura Academiei Române, București, 2010.

11. Butnariu V., Date noi despre aşa-zisa monedă moldo-polonă. rezumat în Al XIII-lea Simpozion de Numismatică. Programul și rezumatele comunicărilor. Chişinău, 2012.

12. Butnariu V., «Grossus argenteus triplex» în Moldova (II). În Studii și Cercetări de Numismatică, serie nouă, vol. III (XV), 2012, Editura Academiei Române, București, 2013.

13. Numision, Stephen Batory (Báthory), Crown of Poland, trojak (triple groschen) 1585, contemporary (i.e. 16th century) forgery. Numizmatyczne Centrum Aukcyjne Numision, One Bid, accesat august 2026.

14. Iger T., Katalog trojaków polskich. Warszawa, 2008.

15. Moisil, C., Bănăria lui Dabija-vodă. Buletinul Societății Numismatice Române, Anul XII, No. 24, aprilie-iunie 1915, Tipografia Curții Regale F. Göbl Fii, București, 1915.

16. Rosetti, D., Bănăria de la Snagov. Buletinul Societății Numismatice Române, Anii XXIX-XXXVI, No. 83-96, 1935-1942, Tipografia Curții Regale F. Göbl Fii, București, 1944.

17. Rentzmann W., Numismatisches Legenden-Lexicon, accesat august 2026.