Monedă medievală muntenească de la Dan al II-lea
Înapoi
dinar - Dan al II-lea
Înainte
dinar - Dan al II-lea dinar - Dan al II-lea
13 mm diametru, 0.3 g, bilon
Avers voievodul în picioare, pe cap cu coroană și ținînd în mîna stîngă glob cruciger sau o cruce iar în dreapta un sceptru;
în părți sigle și posibil cerc perlat exterior

Revers scut pe care se află o cruce cu brațele terminate cu ancore; deasupra scutului o coroană;
în părți sigle și posibil cerc perlat exterior

Această monedă medievală muntenească face parte din colecția domnului Bogdan Costin, specialist în monede medievale românești, prin a cărui amabilă îngăduință imaginile de mai sus apar pe Romanian coins.


Pe lîngă imagini, domnul Bogdan Costin ne-a trimis și informațiile din aliniatul care urmează.

Această piesă din bilon face parte dintr-o serie atribuită (de numismatul ungur Réthy Lászlo, atribuire preluată și de monografia Monede și bancnote românești de George Buzdugan, Octavian Luchian și Constantin Oprescu, 1976) mult timp lui Nicolaus von Redwitz, cavaler teuton și ban de Severin între 1429 și 1435. În ultimii ani însă aceste emisiuni au fost reatribuite. Cercetători de la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) și de la fostul Cabinet Numismatic al Bibliotecii Academiei Române (CNBAR) au considerat aceste piese ca fiind bătute în timpul domniilor lui Mircea cel Bătrîn, Mihail și Dan al II-lea iar ulterior le-au reatribuit doar lui Dan al II-lea (1420 - 1431). Legătura cu Banatul de Severin ca loc de emitere a acestor piese e incertă dar posibilă. Ele ar fi deci tot un tip de monedă muntenească, avînd efigia domnitorului dar fără stema tradițională a Țării Românești (acvila pe coif sau pe scut). De la Dan al II-lea mai sînt cunoscuți ducați din argint, cu numele voievodului, cam de aceleași dimensiuni și greutate cu piesele din bilon. Acest fapt poate indica fie că cele două tipuri sînt emisiuni diferite de ducați fie că ducații sînt cei din argint iar piesele din bilon sînt diviziunile, „banii”. Greu de spus. Oricum cred că nu e incorect sa fie numite „dinari”, similar cu piesele unguresti...

Regele Sigismund I al Ungariei, într-o scrisoare trimisă lui Dan al II-lea, pe langă laude, îi solicită să nu impună moneda sa de slabă calitate negustorilor transilvăneni; e foarte posibil sa fie o referire la acest tip de monede ale lui Dan al II-lea, care oricum sînt cunoscute în mult mai multe exemplare decît ducații din argint cu numele lui Dan, deci implicit au circulat mai mult și pe arii mai largi.


Această monedă anepigrafă este atribuită lui Dan al II-lea (1420 - 1431, cu mai multe întreruperi), fiul lui Dan I (1383 - 1386) și tatăl lui Vladislav al II-lea (1447 - 1456) și al lui Basarab cel Bătrîn, zis și Laiotă (1473 - 1477, cu întreruperi).

Dan al II-lea a ajuns domn al Țării Românești cu ajutorul regelui Sigismund al Ungariei. Ca vasal al acestuia, Dan a căpătat de mai multe ori ajutor militar împotriva lui Radu Praznaglava (în traducerea cea mai acceptată, Radu Chelul). Radu, cu sprijinul turcilor, a ocupat de mai multe ori tronul Țării Românești, alungîndu-l în Transilvania pe Dan.

Dan al II-lea a recunoscut suzeranitatea Ungariei iar mai apoi și pe a Înaltei Porți, căreia a fost nevoit să-i plătească tribut.

A avut mai multe lupte cu turcii, cucerind cetățile Turnu și Giurgiu. A atacat și Chilia, dar a fost învins de Alexandru cel Bun, voievodul Moldovei. A pierdut Banatul de Severin, precum și cetatea Bran.

Ducații de la Dan al II-lea sînt piese rare. Voievodul scrie brașovenilor în 1424: „Căci s-a îndurat domnul meu craiul asupra domniei mele și m-a primit drept slugă credincioasă a sa și mi-a dăruit haraghie de bani ca sa fie și în țara domniei mele, precum este în țara lui.”

A fost înlocuit pe tronul Țării Românești de Alexandru Aldea, fiu al lui Mircea cel Bătrîn, care avea sprijin de la moldoveni. Se pare că Dan al II-lea a murit într-o luptă cu turcii, în iunie 1431.


Înapoi la pagina de selecție!