Înapoi
ducat - Vladislav al II-lea
Înainte
14 mm diametru, 0.45 g, argint
Avers Stema valahă - vultur pe coif de cavaler; cerc liniar interior; coiful este reprezentat cu două panașe; crucea intersectează cercul liniar interior; cerc perlat exterior
Legendă: +IO VLADI__SLA VOIVOD, cu litere chirilice
Revers în cercul liniar interior scut despicat vertical; în cîmpul întîi o lună în creștere și o roză cu șase petale (stea cu șase raze?), în cîmpul al doilea trei grinzi; cercul perlat exterior vizibil numai pe o mică porțiune
Legendă: +IO VLADISLA VOIVOD GNI, cu litere chirilice

Prima monedă medievală este prezentă pe site prin amabilitatea domnului Vladimir Khomutov din Moscova.

A doua monedă medievală muntenească de pe pagină face parte din colecția domnului Bogdan Costin, specialist în monede medievale românești, prin a cărui amabilă îngăduință imaginile piesei de mai sus apar pe Romanian coins.


Conform clasificării din Monede și bancnote românești de George Buzdugan, Octavian Luchian și Constantin Oprescu (1976), această monedă medievală muntenească este un ducat iar desenul ei este de tipul comun muntean.

Moneda a fost bătută de Vladislav al II-lea (1447 - 1456), fiul lui Dan al II-lea (1420 - 1431, cu mai multe întreruperi) și frate al lui Basarab cel Bătrîn, (zis și Laiotă), și deci nepot de frate al lui Mircea cel Bătrîn.

Vladislav al II-lea a ajuns domn al Țării Românești cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara. Ca aliat al acestuia, Vladislav a participat la campania antiotomană din 1448, încheiată cu înfrîngerea armatelor creștine la Kosovopolje (Cîmpia Mierlei). Se estimează că la această luptă au participat cam 3.000 de călăreți moldoveni și cam 4.000 de arcași munteni. În timpul lipsei voievodului din țară tronul a fost ocupat pentru o lună (octombrie), cu sprijinul turcilor, de Vlad Țepeș.

Vladislav al II-lea a recunoscut suzeranitatea Înaltei Porți și s-a angajat să plătească tribut. Este cunoscut pentru reforma sa monetară (Iancu de Hunedoara scria sașilor din brașoveni să nu primească noile monede ale lui Vladislav) și pentru pierderea, în 1454, a posesiunilor de peste munți (Amlaș și Făgăraș). Voievodul protestează împotriva nedreptății într-o scrisoare adresată consilierilor brașoveni:

„Cît eu, boierii mei și țara mea am vărsat sîngele nostru pentru sfînta coroană, pentru Ungaria și pentru Creștinătate și cît m-am jurat eu cu părintele meu Ionăș voievodul [este vorba, la figurat, de Iancu de Hunedoara], el tot n-a ținut seama de asta, nici slujba mea nu i-a fost dragă; căci nu-i ajunge gubernatoria Țării Ungurești, ci trimite să-mi răpească ocina mea adevărată și țărișoara mea Făgărașul și Amlașul și umblă cu gînd rău asupra mea. Dar dacă și-a călcat el făgăduințele și jurămintele ce a făcut cu mine și dacă a călcat peste slujba mea, Dumnezeu să se răzbune asupra aceluia ce nu a păzit dreptatea. Iar domnia mea, cu toată nevoia mea, nu voi părăsi ce este al meu, odată cu capul.”

În consecință urmează un raid munteano-turc peste munți, fără mare succes.

A fost înlăturat de la domnia Țării Românești de Vlad Țepeș, care, în 1456, intră în țară cu oaste de la Iancu de Hunedoara. Vladislav moare în timpul războiului, la „Tîrșor”, după cum spune cronica. Se pare că a fost prins de Vlad Țepeș, care i-a tăiat capul.


Înapoi la pagina de selecție!