sestert PROVINCIA DACIA - Herennius Etruscus
Înapoi
sestert PROVINCIA DACIA
Herennius Etruscus
Înainte
sestert PROVINCIA DACIA - Herennius Etruscus sestert PROVINCIA DACIA - Herennius Etruscus
26.9 mm diametru, 13.2 g, AE
Revers: Pax, personificarea alegorică a păcii, cu o ramură de măslin în mîna dreaptă (ramura desparte literele N și C din PROVINCIA) și cu un caduceu în cealaltă mînă, la stînga o acvilă cu o coroană în cioc - simbol al legiunii a V-a Macedonica - și la dreapta un leu - simbol al legiunii a XIII-a Gemina, inscripția PROVIN C IA DACIA, în exergă AN V
Avers: Herennius Etruscus spre dreapta, inscripția QHETRMESDECCAES,
semnificînd Q[UINTUS] H[ERENNIUS] ETR[USCUS]
MES[SIUS] DEC[IUS] CAES[AR]

Moneda corespunde descrierii de la poziția 14 din catalogul Moushmov (în catalog legenda este Q HER ETR, cu HER în loc de H). În AMNG piesa apare la poziția 46.

Despre monedele provinciei Dacia

Emiterea de monede locale în Dacia a început în 246/247. Atunci împăratul Filip Arabul a autorizat baterea de monede de bronz. Ultimele monede provinciale au fost emise în 255/257, cu AN XI în exergă.

Monedele PROVINCIA DACIA au fost găsite și în Pannonia și Moesia Superior, provincii romane vecine cu Dacia. Cel mai probabil aceste monede au fost bătute la Sarmisegetusa, dar există opinia că ar fi putut fi bătute la Apulum sau la Viminacium. (Monedele bătute la Viminacium în Moesia Superior seamănă mult cu cele dacice.) Cele mai multe piese sînt uzate, semn că au circulat multă vreme.

Din punct de vedere al valorii nominale, se consideră că în Dacia s-au bătut sesterți, dupondii și ași. Piesele de un as și de doi ași sînt mult mai puține decît sesterții și s-au bătut numai în primii trei ani de existență a monetăriei.

Despre datarea monedei și despre era locală

Inscripția AN V din exergă arată că moneda a fost bătută în 250-251.

Numărarea anilor de la începutul unor ere locale era destul de răspîndită în provinciile romane. Sistemul local de cronologie a fost utilizat și în Dacia. Se pare că era locală a început în perioada iulie - septembrie 246 (deoarece Aemilianus, care a domnit în aceste trei luni în anul 253, a apucat să apară pe monedele provinciei, atît cu AN VII cît și cu AN VIII).

Probabil că începutul noii ere are legătură cu marele atac al carpilor asupra provinciei Dacia. Invazia dacilor liberi, începută la sfîrșitul lui 245, a fost respinsă anul următor, după ce împăratul Filip Arabul a venit personal la Dunăre. Filip a acordat unele privilegii Daciei, iar cetățenii recunoscători au început să numere anii de la începutul noii ere de libertate.

Despre armatele Daciei (exercitus Daciae)

Provincia romană Dacia a fost apărată de trupe numeroase, atît legiuni cît și formații auxiliare (alae - trupe de cavalerie, cohorte - trupe de infanterie, numeri - miliții cu caracter național). Se apreciază că în total armatele Daciei numărau peste 50.000 de oameni.

Legiunea a XIII-a Gemina (Legio XIII Gemina) a stat în Dacia pe toată durata stăpînirii romane, avînd castrul la Apulum, azi Alba Iulia. Înainte de cucerirea Daciei această legiune staționase în Pannonia Superior, unde venise din Germania, de pe Rin. După retragerea aureliană legiunea a XIII-a Gemina s-a mutat la Ratiaria, în Dacia Ripensis. Numele legiunii era folosit în perioada imperială la deosebirea unităților între ele, fiindcă puteau exista mai multe cu același număr. Numele Gemina înseamnă geamănă, fiindcă existau mai multe legiuni cu acest nume dar cu numere diferite.

Legiunea a V-a Macedonica a venit în Dacia Porolissensis, la Potaissa (azi Turda, în județul Cluj), în anul 168. La părăsirea Daciei s-a mutat la Oescus. Numele legiunii face referire la regiunea unde a fost înființată unitatea militară - această legiune a fost organizată în preajma bătăliei de la Philippi.

Prezența pe monede a acvilei și a leului, simboluri ale legiunilor, este un omagiu adus armatelor romane din Dacia. Mesajul propagandistic al monedei este destul de clar: pacea în provincie a fost obținută în urma victoriilor armatelor cantonate în Dacia.

Despre Herennius Etruscus

Quintus Herennius Etruscus Messius Decius era fiul mai mare al împăratului Traianus Decius și al împărătesei Etruscilla. A căpătat titlul de Caesar în anul 250 și pe cel de Augustus în 251. A căzut în luptă cu goții conduși de regele Kniva în anul 251, undeva între Nicopolis ad Istrum și Oescus. Iordanes - care a trăit în secolul al VI-lea - ne asigură în cartea sa despre istoria goților că Traianus Decius ar fi spus atunci, pentru a întări moralul trupelor sale: Nimeni să nu se întristeze, pierderea unui soldat nu este o scădere pentru forțele statului roman.


Înapoi la pagina de selecție!