sestert PROVINCIA DACIA - Filip Arabul - tip A
Înapoi
sestert PROVINCIA DACIA
Filip Arabul - tip A
Înainte
sestert PROVINCIA DACIA - Filip Arabul sestert PROVINCIA DACIA - Filip Arabul
29 mm diametru, 15.6 g, AE
Revers: personificarea alegorică a provinciei Dacia, purtînd bonetă frigiană, cu o sabie curbată în mîna dreaptă (armă dacică) și cu un stindard militar pe care sînt înscrise literele DF, inițialele pentru DACIA FELIX, în cealaltă mînă, la stînga o acvilă cu o coroană în cioc - simbol al legiunii a V-a Macedonica - și la dreapta un leu - simbol al legiunii a XIII-a Gemina, inscripția PROVIN[CIA] DACIA, în exergă AN·I
Avers: Filip Arabul laureat, spre dreapta, inscripția IMPMIVLPHILIPPVSAVG, semnificînd
IMP[ERATOR] M[ARCUS] IUL[IUS] PHILIPPUS AUG[USTUS]

Moneda corespunde descrierii de la poziția 1 din catalogul Moushmov. În AMNG piesa apare la poziția 1.

Despre monedele provinciei Dacia

Emiterea de monede locale în Dacia a început în 246/247. Atunci împăratul Filip Arabul a autorizat baterea de monede de bronz. Ultimele monede provinciale au fost emise în 255/257, cu AN XI în exergă.

Monedele PROVINCIA DACIA au fost găsite și în Pannonia și Moesia Superior, provincii romane vecine cu Dacia. Cel mai probabil aceste monede au fost bătute la Sarmisegetusa, dar există opinia că ar fi putut fi bătute la Apulum sau la Viminacium. (Monedele bătute la Viminacium în Moesia Superior seamănă mult cu cele dacice.) Cele mai multe piese sînt uzate, semn că au circulat multă vreme.

Din punct de vedere al valorii nominale, se consideră că în Dacia s-au bătut sesterți, dupondii și ași. Piesele de un as și de doi ași sînt mult mai puține decît sesterții și s-au bătut numai în primii trei ani de existență a monetăriei.

Despre datarea monedei și despre era locală

Inscripția AN I din exergă arată că moneda a fost bătută în 246-247.

Numărarea anilor de la începutul unor ere locale era destul de răspîndită în provinciile romane. Sistemul local de cronologie a fost utilizat și în Dacia. Se pare că era locală a început în perioada iulie - septembrie 246 (deoarece Aemilianus, care a domnit în aceste trei luni în anul 253, a apucat să apară pe monedele provinciei, atît cu AN VII cît și cu AN VIII).

Probabil că începutul noii ere are legătură cu marele atac al carpilor asupra provinciei Dacia. Invazia dacilor liberi, începută la sfîrșitul lui 245, a fost respinsă anul următor, după ce împăratul Filip Arabul a venit personal la Dunăre. Filip a acordat unele privilegii Daciei, iar cetățenii recunoscători au început să numere anii de la începutul noii ere de libertate.

Despre armatele Daciei (exercitus Daciae)

Provincia romană Dacia a fost apărată de trupe numeroase, atît legiuni cît și formații auxiliare (alae - trupe de cavalerie, cohorte - trupe de infanterie, numeri - miliții cu caracter național). Se apreciază că în total armatele Daciei numărau peste 50.000 de oameni.

Legiunea a XIII-a Gemina (Legio XIII Gemina) a stat în Dacia pe toată durata stăpînirii romane, avînd castrul la Apulum, azi Alba Iulia. Înainte de cucerirea Daciei această legiune staționase în Pannonia Superior, unde venise din Germania, de pe Rin. După retragerea aureliană legiunea a XIII-a Gemina s-a mutat la Ratiaria, în Dacia Ripensis. Numele legiunii era folosit în perioada imperială la deosebirea unităților între ele, fiindcă puteau exista mai multe cu același număr. Numele Gemina înseamnă geamănă, fiindcă existau mai multe legiuni cu acest nume dar cu numere diferite.

Legiunea a V-a Macedonica a venit în Dacia Porolissensis, la Potaissa (azi Turda, în județul Cluj), în anul 168. La părăsirea Daciei s-a mutat la Oescus. Numele legiunii face referire la regiunea unde a fost înființată unitatea militară - această legiune a fost organizată în preajma bătăliei de la Philippi.

Prezența pe monede a acvilei și a leului, simboluri ale legiunilor, este un omagiu adus armatelor romane din Dacia. Mesajul propagandistic al monedei este destul de clar: libertatea provinciei (Dacia poartă pileus sau bonetă frigiană, simbol al libertății!) a fost obținută în urma victoriilor armatelor cantonate în Dacia.

Despre Filip Arabul

Numele împăratului Filip Arabul era Marcus Iulius Philippus. Supranumele Arabul se referă la ascendența împăratului. A fost căsătorit cu Marcia Otacilia Severa.

În 244 Filip Arabul devine împărat al Romei, după moartea lui Gordian al III-lea.

În anul 248 Filip a patronat serbările ocazionate de un mileniu de la întemeierea Romei. Historia Augusta (Gordian, XXXIII) arată că la serbările organizate atunci au fost prezentate o mulțime de animale sălbatice, domesticite sau nu: elefanți, tigri, lei, leoparzi, hiene, girafe, hipopotami, ba chiar și un rinocer. Cîteva din aceste animale au fost reprezentate pe monedele emise cu ocazia mileniului.

În primăvara lui 249 trupele danubiene îl proclamă împărat pe Traianus Decius. Rebeliunea a reușit, Filip Arabul pierzîndu-și viața în bătălia de la Verona.


Înapoi la pagina de selecție!