21 mm diametru, 6.452 g, 90% aur, margine cu zimţi Avers: ROMANIA, valoarea nominală 100 LEI, anul 2011, stema României, o copertă a unui volum din Istoria românilor de Iorga, o scenă istorică: intrarea victorioasă a voievodului Mihai Viteazul în Alba Iulia	Revers: bustul lui Nicolae Iorga, peste piept semnătura istoricului, inscripţia circulară 140 DE ANI DE LA NASTERE, anii 1871 şi 1940 Data emisiunii: 25 iulie 2011 Tiraj: 500 de monede

Despre istoricul Nicolae Iorga

Nicolae Iorga s-a născut în 1871 la Botoşani, în familia unui avocat. A studiat în oraşul natal, apoi la Liceul Naţional din Iaşi. A absolvit Universitatea din Iaşi - secţia istorico-literară - în 1889, în doar un an. În 1889 publică primele sale articole ştiinţifice (dar şi poezii în revista Convorbiri literare). Iorga obţine titlul de doctor în 1893, la Universitatea din Leipzig. În 1895 devine profesor de istorie universală la Universitatea din Bucureşti (la Facultatea de Litere). Deja Iorga devenise o personalitate foarte cunoscută şi apreciată. În 1897 este ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru plin din 1910.

Pe la 1900 Iorga s-a implicat în politică, domeniu în care s-a remarcat îndeosebi prin patriotism. În 1907 este ales deputat al colegiului al II-lea din Iaşi. În 1919 a fost ales preşedinte al Adunării Deputaţilor. A înfiinţat mai multe partide şi a participat la diverse alianţe politice. A fost un susţinător al regelui Carol al II-lea, fiind preşedinte al Consiliului de Miniştri în 1931 şi consilier regal în 1938.

În 1908 Nicolae Iorga a înfiinţat şcoala de vară de la Vălenii de Munte.

În întreaga sa carieră Iorga a scris peste 1000 de volume şi vreo 25.000 de articole, studii şi recenzii (adică în medie mai mult de o carte pe lună, şi mai mult de un articol pe zi!). Nicolae Iorga avea o memorie cu totul ieşită din comun, şi o putere de muncă pe măsură.

Sfîrşitul vieţii marelui istoric a fost unul îngrozitor şi nemeritat. În 28 noiembrie 1940 Iorga este găsit mort pe un cîmp lîngă Strejnic, nu departe de Ploieşti. Fusese luat cu o zi înainte din vila sa de la Sinaia de o echipă de legionari, care l-au asasinat. Conflictul dintre legionari şi Iorga era vechi, dar el se accentuase în 1938, cînd Corneliu Zelea Codreanu publicase un articol în care îl acuza pe savant de „necinste sufletească”. Iorga l-a dat în judecată pe Codreanu, şi acesta a fost condamnat pentru calomnie. Pe 30 noiembrie 1938 Căpitanul şi alţi legionari, condamnaţi pe diferite termene, au fost ucişi de poliţie, la ordinul regelui Carol al II-lea (în perioada respectivă asasinatul politic era o metodă utilizată şi de Putere, nu numai de Legiune). Imediat după ce au ajuns la putere legionarii au răzbunat crîncen moartea comandantului lor, asasinînd în închisoarea de la Jilava zeci de persoane implicate mai mult sau mai puţin în lichidarea Căpitanului. A doua zi a fost ucis şi Iorga, pe care legionarii îl considerau ca „autor moral” al asasinării lui Codreanu.

Despre scena istorică de pe avers

Scena istorică de pe avers reproduce o parte din tabloul Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia (evenimentul s-a petrecut pe 1 noiembrie 1599, după ce oastea Ţării Româneşti cîştigase cu cîteva zile mai înainte bătălia de la Şelimbăr împotriva oştii principelui transilvănean Andrei Bathory). Pe internet se afirmă în mai multe locuri că tabloul, nesemnat, a fost pictat în secolul al XIX-lea. Uneori este atribuit pictorului Stoica Dumitrescu (1886 - 1956).