37 mm diametru, 27 g, argint 92,5%, margine netedă, calitate proof Avers: stema României, inscripţia ROMANIA - ANIVERSAREA INDEPENDENTEI, în exergă valoarea nominală 100 LEI şi anul 1998	Revers: trei soldaţi în spatele unui tun, fluturînd steagul românesc, anii 1877 - 1878 Data emisiunii: 21 decembrie 1998 Tiraj maxim: 5.000 de piese

Despre drapelul reprezentat pe monedă

Soldatul din mijloc ţine cu mîna dreaptă steagul României, pe care, conform pliantului ce însoţeşte moneda, îl flutură victorios. Dimensiunile steagului ne arată că este unul civil. Ne-am fi aşteptat ca un militar victorios în război să fluture un drapel militar, numai că acestea erau pătrate şi aveau în centru stema ţării.

Culorile drapelului românesc sînt roşu, galben şi albastru, culoarea albastră fiind plasată lîngă hampă. Pe monedă banda de lîngă hampă este haşurată vertical iar cea mai îndepărtată de hampă este haşurată orizontal. Reprezentarea convenţională în alb-negru a culorilor în heraldică se face cu haşuri verticale pentru roşu şi cu haşuri orizontale pentru albastru. Dacă s-a intenţionat simbolizarea culorilor, atunci reprezentarea de pe monedă este greşită, fiind inversată. Dacă nu, avem tot dreptul să ne întrebăm care este rostul hasurilor.

Despre cei trei soldaţi de pe monedă

Cei trei soldaţi de pe monedă sînt un vînător, un dorobanţ şi un roşior (de la stînga la dreapta). Roşiorii erau soldaţii din trupele de cavalerie, numiţi astfel după culoarea uniformelor. Dorobanţii sau darabanii erau infanterişti, baza armatei. Au fost porecliţi căciulari sau curcani, deoarece purtau pană de curcan la căciulă (Vasile Alecsandri, poezia Peneş Curcanul: Toţi dorobanţi, toţi căciulari / Români de viţă veche, / Purtînd opinci, suman, iţari / Şi cuşma pe-o ureche. / Ne dase nume de Curcani / Un hîtru bun de glume, / Noi am schimbat lîngă Balcani / Porecla în renume!).

E posibil ca aici să fie reprezentaţi trei soldaţi care s-au remarcat prin faptele lor de arme şi nu trei soldaţi oarecare. Ar putea fi Ion Grigore, din Batalionul 2 vînători, care a capturat un steag turcesc în luptele pentru cucerirea redutei Griviţa I. El a fost ajutat de caporalul Vasile Nica şi de sergentul Gheorghe Stan. Împreună cu aceştia, Ion Grigore i-a ucis pe cei trei soldaţi turci care apărau drapelul.

Dorobanţul ar putea fi, bineînţeles, sergentul Constantin Ţurcanu din regimentul 13, batalionul II Vaslui. Sergentul a fost imortalizat de Vasile Alecsandri sub numele de Peneş Curcanul. Regimentul 13 dorobanţi s-a acoperit de glorie în luptele de la Plevna. Soldaţii acestui regiment au cucerit, pe 27 august 1877, redanul din faţa redutei Griviţa I, primul mare succes al trupelor române în luptele de la Plevna. Ca răsplată au fost distinşi cu importante ordine şi medalii româneşti şi ruseşti.

Roşiorul ar putea fi soldatul Vasile Mohor, care a capturat, într-o luptă de cavalerie dată pe 5 septembrie 1877 lîngă rîul Isker, un alt steag turcesc.

Tunul din imaginea de mai sus a datează din timpul Războiului de Independenţă, fiind, după informaţiile noastre, captură de război. Este unul din cele două tunuri care astăzi străjuiesc statuia voievodului Ştefan cel Mare şi Sfînt din faţa Palatului Culturii din Iaşi.

Imaginile probei de tombac de deasupra sînt prezente pe site prin amabilitatea unui donator ce a dorit să rămînă anonim.

Proba prezentată este destul de dubioasă. În articolul „Proiecte de monede şi medalii emise de Banca Naţională a României în anii 1997 - 1999” publicat în volumul „Cercetări numismatice VIII” domnul Ştefan Ursachi, designerul monedei, arată că a realizat şapte proiecte - 4 de avers şi 3 de revers (dar nici un revers nu este ca al probei). Aversul probei este cel al emisiunii oficiale, dar reversul prezintă imaginea lui Vlad Ţepeş, imagine destul de nepotrivită cu evenimentul aniversat.