| Pagina principală | Cărţi | Poezii | Sonete | Foto | Din reviste |  |
|
Alexandru G. Şerban |
||
|
AUTOPORTRET Credinţa mea este poezia, Scrisă pe seară sau în miez de noapte, E plină de tainice şoapte, Ca să nu mânjesc defel hârtia. Plăcerea mea este sonetul Şi-l strâng cu grijă, an de an, Mă străduiesc să fie petrarchian, Că altfel mă lasă, procletul. Cele mai bune sunt portrete, Despre prieteni, chiar despre golani... Nu scriu niciodată despre fete, Poate peste vreo câţiva zeci de ani... S-o strânge-ncet argintu*n plete Şi voi avea mai mulţi gologani. |
SONET NERUŞINAT Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă, Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă. Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască... Mihai Eminescu : Scrisoarea a III-a Cuprins de o lehamite mortală, A părăsit din zori salteaua Şi s-a pornit s-aleagă mangafaua, Acolo, unde-s cabinele, la şcoală. Oripilat de poze buhăite, Crezând că, iată, își alege Omul, Împins din spate de domnul... S-a pierdut printre babe apelpisite. ”Eu zic s-alegem râtanul!” Spune una, mestecând o gumă, ”Că-i tot mai bun decât prostanul... Va face şi el figură bună – Va scoate decrete cu toptanul, Iar noi vom chirăi la Lună.” |
|
SONET NERUŞINAT II ”Fraţi Români! La Dumneafoastră, A zis meine Tante ca să vii Şi am adus drept zestre-a noastră Cinci case şi un farfuri. M-au văzut că-s mare şi voinic, Politica o ştiu câte un pic; A doua oară m-au votat cu carul, Crezând că le voi scutura amarul. Dar eu sunt gospodarul pas cu pas, Cu zece-otomobile jos la scară, De călătorii săptămânale nu mă las! Tuturor le las viaţa amară... Mai scot de undeva câte un cas* Să aibă unde sta cucoana mea sprinţară. |
SONET NERUŞINAT III Dreapta, stânga, centru – Toate-s maglavais! Mai bine-o votăm pe Thais, Că este doar cu Şefu* pentru. Mă scol eu dis-de-dimineață, Să-mi beau ceaiul, să plec la serviciu... Concurenţii n-au nici un viciu, Dar se ceartă ca la Piaţă. Uite-aşa s-aburcă unii, Călcând totul în picioare, Prinşi în mrejele minciunii, Nu vor nicicum să coboare. Ţepeş va strânge iar nebunii... Să-l ajutăm să-i doboare! |
|
SONET NERUŞINAT IV Zise Bossul din cămară: - Am să-l trag pe Şef la fit! Dar și-a făcut viaţa amară, C-a fost iute i-zgonit. Uite-aşa se gurguţă unul, Ochind pe lângă mulţime, Dar a picat în prostime, Că nu reparase tunul. Unii-s apucaţi de streche, Vrând să fie şefi supremi: Fac totul după ureche! De ei oare să te temi? La vorbe nu au pereche... Acuma sunt alte vremi! |
SONET NERUŞINAT V Se zice că e drăguţa, Deşi este atât de mare, Caută la hoţi prin buzunare, Apoi îi adună cu căruţa. Face prea mult tapaj, De se supărară unii!, S-au cutremurat străbunii De-o afacere de spionaj. E bine, Pacepa, ca să ştie, Că şi noi avem o listă Şi o ţinem sub pălărie... De-aia viaţa noastră-i tristă, Că nu conlucrăm cu sie... Prea mari pentru o batistă! |
|
SONET NERUŞINAT VI De ce i-am închinat un sonet, Mâzgălind cu pixul coala? Ca să ştie toată şcoala Că nu-i director, ci proclet. Amuşină, precum potaia, La ore merge numai în control! Să afle toţi că regele e gol Şi c-a întunecat odaia. (Carte ştie cu ţâra, Deşi a luat o licenţă, Nu are pic de decenţă Pe la şefi umblă cu pâra.) De vină-s cei care l-au pus Să strice-n şcoală atmosfera, Dar el se urcă tot mai sus, Crezând că-i este lungă era! Dar va sosi şi-al său apus: I se va rupe calimera! |
|
Contact prin e-mail: prof. Alexandru G. Şerban, Iaşi, alserbaniasi@yahoo.com | | | © 2011-2020 Alexandru G. Şerban |