Înapoi
10 lei argint 2010 - 200 de ani de la nașterea poetului Grigore Alexandrescu
Înainte
37 mm diametru, 31.103 g, 99.9% argint, margine cu zimți
Avers: valoarea nominală 10 LEI, stema României, anul 2010, ROMANIA, o imagine a mănăstirii Cozia cu biserica în prim-plan, deasupra conturul lui Mircea cel Bătrîn din fresca de la biserica episcopală din Curtea de Argeș (datînd din 1526), cele două reprezentări împreună trimițînd la poezia „Umbra lui Mircea. La Cozia”, scrisă de Grigore Alexandrescu în anul 1842
Revers: portretul poetului și cîteva din personajele fabulelor acestuia „Cîinele și cățelul”, „Vulpoiul predicător” și „Boul și vițelul” (dulăul de curte Samson și cățelul Samurache, un vulpoi, un vițel și un bou cu joben), inscripția GRIGORE ALEXANDRESCU

Data emisiunii: 29 noiembrie 2010

Tiraj: 1000 de monede


Despre poetul și fabulistul Grigore Alexandrescu (1810? - 1885)

Grigore s-a născut la Tîrgoviște, în familia Lixăndrescu. Pentru o perioadă (mai întîi ca iuncher, apoi ca sublocotenent) a fost angajat în armata Țării Românești. Între 1849 și 1854 a fost director al Arhivelor statului (desigur, în Muntenia). După unirea din 1859 a fost pentru o scurtă perioadă (șase zile!) director în Ministerul cultelor și instrucțiunii publice. După anul 1860 a trăit retras, sărac și foarte bolnav. În anul 1864 a căpătat drept recompensă națională o pensie lunară de 1000 de lei, pentru aproape 24 de ani de slujbă [1].

Grigore Alexandrescu a rămas în istoria literaturii române prin cîteva poezii și fabule, foarte gustate în epocă. A fost unul din primii noștri poeți, o bună parte din opera sa fiind scrisă înainte de revoluția de la 1848.

Amănunte interesante despre viața poetului sînt date de Ion Ghica [2] într-una din scrisorile sale către Vasile Alecsandri din 1886, scrisoare intitulat㠄Amintiri despre Grigorie Alexandrescu”. Aflăm că pe la 1831 tînărul Grigore locuia în București la un unchi, într-un beci la Mitropolie, și urma cursul de limbă franceză al profesorului Vaillant la Sfîntul Sava. Mai apoi s-a mutat acasă la Heliade Rădulescu, iar pe urmă la maiorul Ion Cîmpineanu, la care se întîlnea „Societatea filarmonică”. Mutat acasă la Tache Ghica, tatăl lui Ion Ghica, Alexandrescu este întemnițat pentru trei luni, în urma publicării poeziei „Anul 1840” și a unui complot descoperit împotriva domnitorului Alexandru Ghica (1834 - 1842). În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (1842 - 1848) Alexandrescu a fost în grațiile domnitorului, fiind numit director la Departamentul Credinței (unde răspundea printre altele de arendarea moșiilor mănăstirești - operațiune pentru care postul era foarte vînat de cei ce doreau să se îmbogățească repede - dar Grigore a rămas la fel de sărac după ani de zile de slujbă în acestă funcție).

Bibliografie

1. Călinescu G., Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent. Editura Minerva, București, 1982.

2. Ghica I., Din vremea lui Caragea. Scrisori către V. Alecsandri. Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1960.


Înapoi la pagina de selecție!